Britanicul de lângă noi

Spațiul public românesc încă nu se raportează la UE ca la o comunitate reală a unor entități etnice, iar dorința noastră de cunoaștere a celorlalți nu se manifestă la cotele așteptate după aderare. Să fie vorba de complexul marginalității lui Tony Judt? Fenomenul a fost (este) privit doar prin prisma oficialităților, deși imediat după 1 Ianuarie 2014 mediile occidentale au debordat de reportaje, informații, comentarii despre români, nu întotdeauna reprezentative. Or integrarea ne privește pe toți, de noi depinde posibilitatea ridicării la standardele civilizației și culturii europene. Plini de speranțe, am devenit cetățenii unui teritoriu comun și, dacă vrem să reușim, e nevoie de însușirea aceluiași set de valori, căci principiile apusene de viață social-economică, politică au la bază multe secole de căutări, experiențe, reforme, în fapt o evoluție constantă.
Englezii ne-au devenit concetățeni și totuși clișee depășite din vremea războiului rece, imagini pueril-fetișizante de altădată mai dăinuie în imaginarul nostru.
Regatul Unit, deși țara meridianului 0 – Greenwich, este și el un ținut de margine, însă în concepția indigenilor metropola londoneză rămâne Centrum Mundi, inima civilizației cultural-economice, idee `ntemeietoare a Commonwealthului.
Când străbați cu piciorul drumurile insulei, stârnești curiozitatea localnicilor, căci nimeni nu circulă pe jos decât pe cărările din munți, sau pe străzile orașelor, pline de forfota turiștilor veniți din toate colțurile lumii. Englezul de rând e la serviciu, îl vezi doar în week-end când își face cumpărăturile, când alături de cei vârstnici se duce la biserică sau iese cu familia la plimbare cu bicicleta, pe multele faleze, alei speciale, fie vară, fie iarnă. Zăpada și înghețul sunt doar amintiri. Arareori temperaturile scad sub 0 grade.
Marile aglomerări urbane sunt altfel alcătuite. Dispun de piețe centrale imense, loc de întâlnire, agora, multe cu celebrul gazon, pentru a-ți crea impresia de libertate și a simți sub tălpi moliciunea, prospețimea covorului de iarbă, pentru a nu fi sufocat de imensitatea clădirilor vechi de piatră ale administrației și finanțelor. Locuințele se află departe de centru, în adevărate parcuri și grădini înflorite, au rareori mai mult de un etaj, iar blocuri sunt doar pentru hoteluri, asistați, spitale etc. Cele mai multe case, însă, se găsesc la câteva mile distanță, ascunse printre arbori în cochete villages cu absolut toate utilitățile, mai puțin agitația, zgomotul, aglomerația. Praf oricum nu există. Dihotomia urban-rural a dispărut demult. Străzile străvechi au rămas așa cum au fost de secole, inclusiv pavajul, bordurile. Aproape nimic nu s-a pierdut din farmecul Evului Mediu, iar orașul nou arată la fel. Diferă lărgimea străzilor și utilitățile. Cel mai mare necaz îl reprezintă spațiul pentru autoturisme, devenite necesitate absolută. De aceea se construiesc mereu imense parcări multietajate, dar în același stil citadin de demult, cu materiale identice.
Nicăieri n-am văzut atâția copii în cărucioare, în brațe, de mână, ori zbenguindu-se pe lângă părinți. În ultima vreme, populația le crește anual cu câte un milion. Nicăieri n-am văzut atâția vârstnici făcându-și piața, unii în niște minimobile electrice, sau în propriile mașini, țipător de scumpe și elegante. Sunt activi, nu întind mâna, de altfel n-am observat vreun cerșetor, n-au ajuns o povară a societății. Pensionarea se face nu neapărat la o anumită vârstă, ci mai ales atunci când e cazul. Nu șchioapătă, nu au Parkinson, nu pică pe caldarâm. Sunt bătrâni drepți, frumoși și demni. Nu prea apelează la serviciile de asistență socială, deși guvernul alocă sume uriașe, care i-ar înspăimânta pe guvernanții noștri.
Nu sunt câini vagabonzi. Nici pisici. Iepurii, veverițele circulă nestingherit. O vulpe cerșind a ajuns virală pe Internet. Nimeni n-are în curte găini, nici straturi cu legume. Lebedele populează orice baltă. Peștii, de asemenea. Fără stres. De aceea scandalul crapului scoțian căsăpit cică de emigranți estici.
Statul are un comportament atipic. Aparent rece, sever, aplicând legea până la detaliu. Nu oferă pomeni aiurea, nu-și mituiește alegătorii. Lecția s-a învățat demult. Puterea se bazează pe cetățenii care vor să facă ceva: o fabrică, un magazin, o casă, unul, doi, trei, patru copii etc. Imediat ce-i dibuiesc, o mulțime de agenții, bănci, organizații le sar în ajutor cu oferte, consultații, credite ieftine. Nu e nevoie de umblătură, de ani, de rugăminți, de pile, de mită, ci de un simplu accept după care se declanșează un întreg mecanism. Demersul poate fi făcut prin E-mail, la fel de valabil. Eliberați de grijile cotidiene, se pot concentra asupra jobului. Accesați de curiozitate site-urile firmelor Solicitors (avocați), ale organizațiilor umanitare, al oricărei Christian Parish (parohie), care pun în operă programe de milioane de lire. Veți vedea că există mii de activiști, lucrători pe bază de voluntariat. Nici vorbă de recompense. Nici de mila statului. Pe lângă acestea, ospitalitatea românească e doar o vorbă fudulă.
Sistemul social e unul integraționist, nu exclusivist, iar sângele albastru se manifestă altfel decât credeam. Vecinii se respectă, se ajută între ei ca niciunde. Nu așteaptă să li se ceară. Se salută unii cu alții ca la noi în satele cu țărani adevărați. Inundațiile din țara Galilor, izbucnirea unei epizootii în Surrey au arătat o coeziune umană încă imposibilă în România. Unii afirmă că este meritul monarhiei asupra căreia s-au lămurit acum 400 de ani. Aflată în fruntea statului, regina asigură continuitatea relationship-ului tradițional, un climat de onoare și responsabilitate, respectul pentru valori, merit personal, muncă și proprietate, încurajând spiritul întreprinzător. Urmăriți-i discursurile la redeschiderea sesiunilor parlamentale și veți înțelege că politica adevărată nu are nicio legătură cu ce se întâmplă pe malul Dâmboviței, că vom orbecăi ani buni prin istorie până să ne găsim drumul fără regele nostru lăsat de înaintași și de Dumnezeu.

Petru Tomegea

Etichete: , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: