Traian Băsescu agită apele

Ca jurnalist de opinie, urmăresc cu atenție suișurile și coborâșurile vieții noastre politice, chiar dacă de câtva timp fenomenele acestea nu mai trezesc pasiuni și reacții vehemente ca în anii ’90. Politica a început să plictisească, e adevărat, și totuși rămâne un rău necesar: fără ea nu e posibilă activitatea, mai degrabă speranța, de bună guvernare.
De aceea, orice semn că un partid, un politician, un analist vrea să construiască ceva, consider că merită încurajat. Numai că, judecând prin această prismă ultimele zbateri politice apărute în spațiul public, mi-am pierdut speranțele cu totul: cei ce încearcă să construiască ceva, nu beneficiază de atenția presei, ci doar aceia care agită apele, încercând să iasă în evidență ori să rămână în prim-planul vieții politice pentru imagine și notorietate. De demonstrat.
Care sunt cei ce construiesc ceva? Câțiva parlamentari, încurajați de președintele Iohannis, au lucrat la o nouă lege de finanțare a partidelor politice și a campaniilor electorale, alții se luptă de câteva luni bune să rezolve situația votului din diaspora… Câteva inițiative vin de la guvernanți: TVA redus la alimente de la 1 iunie, iar de la 1 ianuarie 2016, de la 24% la 20%. Or mai fi fiind și altele.
Firește că aceste știri, prezentate fără sare și piper, nu captează atenția cuvenită decât a specialiștilor. În schimb, inițiativele personale ale câtorva lideri, cam aceiași, ocupă spațiul mediatic zi și noapte, deși în spatele demersului lor nu se află dorința de a construi ceva durabil în ideea bunei guvernări. Sunt însă străvezii propriile interese, personale ori de grup.
Este cazul lui Traian Băsescu și al Elenei Udrea: nu e zi să nu reînnoiască atacurile împotriva Justiției, caii de bătaie fiind DNA și șefa acestuia, Laura Codruța Kövesi, SRI și adjunctul acestuia, Florian Coldea, ÎCCJ și președinta acesteia, Livia Stanciu… S-ar putea crede că atacurile lor vor să creeze un curent de opinie favorabil schimbărilor în bine ale celei de-a treia puteri a statului de drept, dar, la o privire atentă, observăm că atacurile acestea nu vin ca urmare a unor deficiențe sau slăbiciuni ale procurorilor, ci ca urmare a întețirii activității de întronare a legalității în domeniul execuției bugetare. Crede cineva că aceste atacuri ar mai fi avut loc, dacă Elena Udrea nu era arestată preventiv?
În schimb, Traian Băsescu, în desele sale apariții publice, reușește de fiecare dată să atragă atenția asupra sa, tulburând mereu apele. Nici vorbă de construcții politice. Ca dovadă, subiectele abordate sunt cele mai vizibile în spațiul public, gradul de expunere crescând și datorită intervențiilor Elenei Udrea, „cel mai bun produs politic” creat de fostul președinte.
Se lasă presa păcălită de Traian Băsescu? Cu foarte mare ușurință și de două ori: 1. criticile sale împotriva Justiției, a DNA, a SRI, a lui Victor Ponta, Călin Popesc-Tăriceanu, Klaus Iohannis… urmăresc cu totul altceva și anume instaurarea ca lider de facto al opoziției, chiar dacă formal alternativa la guvernare aparține PNL. Unii spun că ținta sa ar fi postul de prim-ministru.
2. Ca să rămână în centrul atenției, atacă furibund presa și pe jurnaliștii care scriu împotrivă-i, folosind cel mai adesea injurii și jigniri: un jurnalist e slab, altul are probleme de logică, ceilalți nu sunt buni de nimic, sunt detestabili, penibili, neprofesioniști, o anume „tripletă” (Gușă, Rareș și Hoandră) e alcătuită din mameluci… Or, după cum ne-a obișnuit omul politic Băsescu, astfel de porecle și etichete determină reacții și contrareacții. Acesta este și scopul.
Firește că stilul bătăios l-a consacrat, dar vremurile s-au schimbat. Cu toate că Traian Băsescu dispune actualmente de o notorietate extraordinară, atacurile împotriva Justiției și a presei nu-i vor aduce niciun vot în plus, nici sieși în eventualitatea unei candidaturi în viitorul Legislativ, nici partidului – creație proprie, PMP. Ca dovadă, scăderea drastică în sondaje a popularilor, actualmente fără vreo speranță de a trece pragul electoral.
Singura șansă a lui Traian Băsescu ar fi construcția unui proiect grandios pentru România și apoi crearea unui mainstream atractiv pentru toate forțele politice. Dar așa ceva e greu de conceput din partea unui lup singuratic. În schimb vom avea spectacol gratuit.

Petru Tomegea

Etichete: , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: