Cum se exercită puterea în România?

Anchetele DNA scot la suprafață un fenomen de care mă temeam demult: de un sfert de veac asist la adevărate bătălii pentru câștigarea puterii politice, dar câștigătorii nu-și exercită puterea doar în vederea bunei guvernări și a satisfacerii dorinței legitime de bunăstare generală, ci o exercită mai ales în interes personal, fără prea mare legătură cu promisiunile electorale. Din păcate, cu foarte puține excepții, e.g. seniorul Coposu, politicienii români nu sunt interesați de un loc în istorie, nu caută să binemerite de la națiune, de aceea arareori pun interesul general mai presus de cel personal ori de grup. De demonstrat.
Nu spun că formațiunile politice, politicienii n-ar trebui să aibă deloc interese personale ori de partid, asta nu se întâmplă niciunde, spun numai că nu-și fac un ideal din a-și împlini datoria, că nu sunt dispuși să respecte jurământul pe Sfânta Scriptură și Constituție, că odată ajunși în jilțurile mult râvnite fac altceva decât scrie în lege.
Ca urmare, în spațiul public s-a încetățenit ideea că avem o clasă politică iresponsabilă, nepăsătoare la durerile poporenilor, că de aceea ne merge prost fiindcă politicienii nu pun umărul la propășirea țării, iar dosarele DNA demonstrează cu vârf și îndesat că altele le sunt prioritățile. Să le luăm pe rând.
Cazul Gheorghe Nichita, primar al celui mai mare oraș după București: pe omul acesta nu știu ce-l recomanda să ajungă în fruntea Capitalei Moldovei și totuși, prin mișcări de culise și ajutor de la centru, reușește să-l mătrășească pe Ion Solcanu, un lider din aretul lui Ion Iliescu, și să-i ia locul. Apoi, prin manipulări și campanii mediatice sforăitoare, prin trădări ale opozanților, câștigă de trei ori primăria. Până aici e ușor de înțeles, dar nu pricep o iotă la ce îi trebuia postul de primar.
Iar cazul Nichita este unul simptomatic: presa scrie că își părăsește soția după 33 ani de căsnicie, își păzește amanta cu poliția și serviciile secrete, își desființează în același mod adversarii, cu instituțiile statului, pe bani publici, iar orașul se descurcă și el cum poate cu un edil ocupat cu te miri ce, mai puțin cu treburile cetățenilor. De tei nu mai zic. Nu știu câți primari fac la fel, dar, coroborând dosarele din instanțe cu informațiile și anchetele din presă, numărul lor pare covârșitor: nu se poate să caute justițiarul în activitatea vreunui ales local să nu găsească niscaiva matrapazlâcuri.
Îmi veți reproșa că nu se poate blama întreaga clasă politică din pricina primarului ieșean și a altora ca el. În fond, societatea nu e la fel? Nu se poate pădure fără uscături. Și aveți dreptate, numai că aleșii ne-au convins să le dăm votul declarându-ne dragoste până la moarte, respect total și bună guvernare, iar acum, când aflăm cu ce se ocupau, frustrarea noastră nu cunoaște limite.
Iar asemenea politicieni nu sunt deloc puțini, nici pe plan local, nici pe plan național. Ba chiar s-ar putea spune că excepțiile au devenit regulă, iar acuzațiile sunt și mai grave: câțiva parlamentari, și ei cu servicii proprii de informații, tranzacționau parcele de pădure de zeci de mii de hectare, un ministru făcea cadouri de peste 5 milioane de euro, alții primeau mită de câteva milioane, un om de afaceri, împărțea vreo 8 milioane de euro din furăciuni favorizate de alți diriguitori, campaniile electorale dispuneau de și mai multe milioane, bani negri… De luxul exorbitant în care trăiau nu mai zic.
Fiindcă spațiul public e plin de acuzații ca: toți fură, toți sunt hoți, nimeni nu se ocupă de treburile publice… Iată de ce întrebarea din titlu este legitimă. Situația a devenit agravantă mai cu seamă după promisiunile din campania electorală prezidențială: sătul de minciuni și corupție, de certuri zilnice pe ciosvârta mai cărnoasă, electoratul și-a pus speranțele în neamțul Klaus Iohannis, cel ce promitea stârpirea corupției.
Atunci mesajul primit de noul președinte de la alegători a fost atât de categoric, încât DNA, ICCJ, SRI s-au pus pe treabă serioasă. Și pentru că de la politicieni nu se aștepta nimeni să-și schimbe năravurile, Justiția s-a apucat ea însăși de curățenie. Nu degeaba beneficiază de cea mai înaltă cotă de încredere într-o democrație ca a noastră. Să sperăm că partea sănătoasă a Parlamentului și CCR vor susține „dreptatea până la capăt”, iar exercitarea puterii politice se va face până la urmă conform legii.
Petru Tomegea

Etichete: , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: