O democrație de paradă

Se pot spune multe despre democrația românească, dar că ar fi una consolidată, nu. Ba chiar, după o repede privire în spațiul public, descoperim două democrații, așa cum unii politicieni descoperă două Românii: democrația noastră și democrația lor. A noastră, adică a muritorilor de rând, a plătitorilor corecți de taxe și impozite, și a lor, adică a aleșilor, a celor cu funcții înalte și demnități publice.
Iar această împărțire e consecința modului în care s-a instaurat democrația după decembrie 1989: primii care au scăpat la democrație au fost demonstranții din stradă, dar, din păcate, noile autorități emanate de revoluție n-au prea ținut cont de cererile lor. Ca dovadă, reizbucnirea revoltelor la nici jumătate de an: 13 – 15 iunie 1990. A fost nevoie de bâtele minerilor pentru a-i împrăștia pe protestatari și a salva democrația lor, nu a noastră.
De atunci, democrația ni s-a livrat cu porția: pentru fiecare drept, pentru fiecare „rație” de libertate a fost nevoie de proteste publice și chiar de lupte cu minerii conduși de forțele de ordine. Noroc că democrațiile occidentale au pus umărul alături de manifestanți. Aproape nimic nu s-a obținut prin normalitatea deciziei politice parlamentare sau guvernamentale, cât prin forța străzii, prin presiuni externe și arareori datorită votului.
În schimb, întâii oameni în stat, cu mici excepții, au făcut mare caz de drepturile și libertățile câștigate. La fiecare întâlnire cu omologii lor din Vest, se lăudau cu democrația, cu Constituția modernă și cu drepturile omului. Nu știu în ce măsură au fost crezuți sau nu, cert este că neîncrederea persistă și astăzi. Nu degeaba suntem monitorizați de comisarii europeni prin mijlocirea MCV, a Tratatului de Convergență Fiscală și a altor asemenea condiționări.
Iată de ce nu poți pune bază pe discursurile festiviste ale unor fruntași politici mai cu seamă din majoritatea de guvernământ. De reținut ipocrizia oficialităților care cică nu-și vorbesc țara de rău. Mai ales când starea democrației noastre nu e deloc roză: chiar dacă instituțiile statului de drept au început să funcționeze, bugetele publice naționale și locale sunt drămuite în interes personal ori de partid, decizia politică nu respectă întotdeauna voința electoratului, destui parlamentari cer din partea colegilor păsuire spre a nu ajunge în fața Justiției, uitând că imunitatea lor se referă doar la declarații politice. Pe deasupra, vezi și încercările lor disperate de a schimba pe șest articole de lege spre a se face scăpați din strânsoarea justițiarilor sau de a amâna sine die dreptul la vot al cetățenilor români din diaspora.
Și fiindcă democrația românească s-a instalat în stradă în 1989, politicienii s-au obișnuit să fie mereu împinși înainte, fie de curentul popular, fie de presiunile UE și SUA. De câteva ori, curentul popular a reușit să-și impună totuși voința, cele mai recente cazuri fiind căderea guvernelor Boc / Ungureanu și schimbarea rezultatului alegerilor prezidențiale de anul trecut.
Cât despre Codul Silvic, a rămas cum s-au înțeles. După o manipulare străvezie, prin care s-a încercat implicarea președintelui Klaus Iohannis și a Opoziției, articolele încriminate au trecut de Parlament, iar pădurile vor avea aceeași tragică soartă ca până acum. De data aceasta, în lipsa unei reacții populare vehemente, nimeni nu le mai poate salva. Poate doar o viitoare majoritate în Legislativ.
Dincolo de instituțiile democrației, situația e și mai criticabilă: băncile au o relație dictatorială în raport cu clienții obișnuiți, dar una privilegiată cu cei puternici, cu toate că de atâtea ori nu puțini s-au dovedit simpli țepari. Luați seama și la fiscul românesc care îi păsuiește pe marii datornici sau chiar îi iartă, dar pe ceilalți îi execută imediat. Cam la fel funcționând și relațiile între cetățean și autoritățile locale.
Timpul trece, însă starea democrației românești generează în continuare o proastă guvernare și amânarea ieșirii din starea de tranziție spre o societate mai civilizată și o viață mai bună, în care prioritare să fie dezvoltarea economică, bunăstarea, mediul curat și educația performantă.

Petru Tomegea

Etichete: , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: