PNL fără cale de întoarcere?

După anunțarea fuziunii PNL cu PDL, am văzut că în spațiul public au apărut două tabere antagonice. Una foarte firavă care atribuie noilor liberali un viitor și alta hiperactivă care ne bombardează zilnic cu știri și analize de tipul: un partid rupt în două, se sparge noul PNL, PDL pe făraș, război total, derută în PNL, noul PNL e PDL, Adio, PDL, bătaie de joc, scandal, oportunism… Practic, dacă ar fi fost după astfel de „informații”, ar fi trebuit ca formațiunea liberală să fi dispărut demult.
Nu știu dacă ar fi fost șanse reale să se întâmple sau nu, dar noul PNL a mers mai departe, văzându-și de programul stabilit: unificarea organizațiilor locale, județene și temperarea orgoliilor de o parte și de alta, sincronizarea la nivel național în atitudinea contra PSD, contra majorității de guvernământ și a prim-ministrului Victor Ponta. Adevărat este și că mai este mult de lucru.
Dar, sătulă de o guvernare cu destule păcate și abuzuri, lumea privește cu speranță evoluția liberală, de aceea PNL se află în sondaje la cote atât de înalte, încât pe mulți membri de partid îi apucă amețeala. Căci nu calculul la rece al posibilităților de a câștiga alegerile dă naștere entuziasmului lor și incontinenței verbale. Dar despre aceste păcate s-a mai scris, în consecință azi ne vom concentra pe zicerea lui Vasile Blaga, parcă trasă la indigo cu o alta asemănătoare a Alinei Gorghiu, celălalt copreședinte.
„Nu mai există cale de întors. Să înțeleagă toți”, le spune dl Blaga tuturor participanților la Consiliul Național al PNL. Din păcate, puțini sunt aceia care să creadă că din acest moment toate asperitățile se vor netezi, toți profitorii vor dispărea peste noapte, se vor dezmembra grupurile, grupulețele și bisericuțele pentru a forma o masă omogenă, cu ochii țintiți la aceleași obiective.
Căci istoria mai veche sau mai nouă a acestui partid nu este deloc una cu parcurs linear și cu evenimente predictibile, din contră. Pentru a încerca să ghicim ce va urma, ar fi nevoie să știm ce i-a unit pe liberali și ce i-a răzlețit.
La început i-a unit dragostea de țară și de neam, pentru propășirea cărora au fost în stare să meargă din casă în casă spre a-i convinge pe poporeni să-și dea copiii la școală, să cultive pământul ca la carte, să-și păstreze obiceiurile și tradițiile. Au făcut-o alături de toți boierii pașoptiști. Apoi au militat pentru școli moderne, universități și căi de comunicație, făcând mai mulți km de cale ferată decât guvernele postdecembriste autostrăzi. I-a unit apoi România Mare, dar i-a dezunit Carol al II-lea. După revoluție, i-au reunit pentru început idealurile pașoptiste, dar vremea idealurilor trecuse. I-a mai unit CDR și Alianța DA. Iar acum i-a unit pericolul Ponta + PSD.
De dezunit i-au dezunit alții alături de ei înșiși, i-au separat voința de putere, veleitarismul, imposibilitatea lucrului în echipă, boala noastră fără leac. Îndată ce n-a mai fost ales șef, aproape fiecare lider mai răsărit și-a trădat colegii, croindu-și apoi propriul partid sau refăcând legături, punți, poduri mai mereu cu cei de la putere. În general, patimile politice dau în clocot la întocmirea listelor electorale și la alegerea candidaților la președinție, miza mizelor. Mai toate bătăliile crâncene pentru asta s-au dat, iar trădările de aici au pornit.
Aspectele ideologice și programatice arareori au produs sciziuni, un singur exemplu rămânându-mi în minte, dar și acesta legat cumva tot de leadership: Radu Câmpeanu cu propunerea sa neroadă ca regele să candideze la președinție din partea PNL, pentru a-i trage covorul de sub picioare lui Emil Constantinescu.
Așadar PNL fără cale de întoarcere? Pot fi sigur de un singur lucru: până la alegerile locale și parlamentare de anul viitor, PNL va rămâne unit, fiindcă doar unirea și lucrul pe bune în echipă îi poate aduce victoria. Așa cum s-a întâmplat și la prezidențialele din noiembrie 2014. Firește că vor primi lovituri din ce în ce mai puternice dinafară … Firește că pentru a le face față trebuie să joace în același film. În caz contrar, visul unei lungi guvernări liberale se spulberă.

Petru Tomegea

Etichete: , , , , , , , ,

Un răspuns to “PNL fără cale de întoarcere?”

  1. Marius Says:

    Lasand la o parte subiectul articolului, vreau sa-mi exprim bucuria pe care o simt cand vad ca se foloseste expresia ”prim-ministrului Victor Ponta” si nu ”primului ministru Victor Ponta”. Din pacate, se pare ca trebuie sa fii profesor de limba romana ca sa stii ca Victor Ponta nu este primul ministru pe care l-a avut Romania. Nu pretind ca nu fac si eu greseli de exprimare uneori, dar aceasta greseala ma irita grozav, mai ales ca o aud la toata lumea, de la omul simplu si pana la presedinte. Dar poate s-au schimbat regulile si eu nu stiu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: