Tăriceanu evaluează stadiul democrației

Să recunoaștem de la început că o evaluare corectă a democrației românești nu ne-ar strica, la fel cum binevenită ar fi și o analiză cinstită a reușitelor și a nereușitelor statului nostru de drept. În fond, a trecut un sfert de veac de strădanii, să zicem democratice, și ar fi necesar un test checks and balances [verificare și echilibrare].
Necazul cel mare e că întreprinderea dlui președinte al Senatului României are rezultatele anunțate dinainte, ceea ce o face inutilă: Parlamentul României, depozitarul suveranității naționale, „organul reprezentativ suprem al poporului român”, suferă cică imixtiunile unor procurori și judecători nealeși prin vot popular, deci „nelegitimi”, pe cât de neexperimentați pe atât de părtinitori. Iar „unica autoritate legiuitoare a ţării”, Parlamentul, e nevoită să-și împartă totuși autoritatea cu Curtea Constituțională. Și nu i se pare drept, deși așa scrie în Constituția în vigoare.
Or înțelesul cuvântului „democrație” în varianta lui Călin Popescu-Tăriceanu e unul particular deoarece nu se referă la relațiile cetățeanului cu autoritățile publice, relații care ar trebui să reflecte ideea că Puterea aparține Poporului, ci la relațiile, după mine firești, între două puteri ale statului de drept, cea legiuitoare și cea judecătorească, la fel ca în oricare țară cu democrație consolidată.
Ținând cont de solidaritatea(?) între speakerul Senatului și tandemul Victor Ponta – prim-ministru și Dan Șova – senator, faptul că acest tandem a fost agățat de DNA într-un dosar cu multe indicii temeinice și suspiciuni rezonabile de corupție a dat naștere acestei discutabile inițiative de a alcătui o comisie parlamentară care să evalueze starea democrației românești. Astfel că ideea generoasă din titlu capătă rezonanță partinică și politicianistă, deși ar fi putut așeza politica românească pe un alt făgaș
Fiindcă, s-o spunem, lipsa de perspectivă a managementului politic românesc își are originea în starea democrației, iar aceasta provine din relațiile incorecte între cetățeni și reprezentanții aleși prin vot direct sau indirect. Democrația postdecembristă și-a pierdut repede caracterul direct și participativ din zilele revoluției, evoluând spre o democrație reprezentativă, adică a delegării unor cetățeni responsabili să reprezinte interesele tuturor în fața autorității statului.
Principiul participativ, însă, ar fi trebuit reanimat, în fond el constituie diferența între democrațiile consolidate și ceea ce avem noi. Fiindcă înafara campaniilor electorale când cetățenii iau legătura cu candidații și cu aleșii, alte ocazii de a-și spune păsurile și doleanțele nu prea sunt. Firește, fiecare se poate adresa birourilor parlamentare sau direct aleșilor locali, dar activitatea aceasta e pur formală, prezența aleșilor în teritoriu fiind cvasiinexistentă.
Nici principiul reprezentativității nu e aplicat cum ar trebui. Deși fiecare parlamentar, primar, consilier își însușește formal în campanii agenda încărcată a alegătorilor, ducerea ei la îndeplinire întră în concurență cu agenda proprie și nu știu cum se întâmplă că mai de fiecare dată interesul propriu primează. Este și motivul pentru care politicienii nu prea se bucură de stimă din partea poporenilor.
Veți spune că cetățenii sunt delăsători, nu prea vor să participe la rezolvarea treburilor publice, numai că, la o privire atentă, descoperim că aleșii noștri, consiliile locale și Parlamentul nu au nicio intenție de a-i implica prin programe publice și cetățenești. Ca drept dovadă lezarea dreptului la vot nu numai a cetățenilor români din diaspora, ci și a studenților, a tinerilor din marile campusuri universitare.
Din păcate, într-un sfert de secol de la revoluție, nu s-a reușit punerea la punct a unui sistem performant de votare și numărare a voturilor, la fel cum autoritățile locale nu și-au creat obișnuințe sau tradiții în acest sens, în schimb, departe de interesele celor mulți, politicienii își văd de ale lor, intrând în conflict cu legile și cu bunul simț.
Iată de ce inițiativa lui Călin Popescu-Tăriceanu nu depășește aria manipulării și a politicianismului endemic.

Petru Tomegea

Etichete: , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: