În spatele ușilor capitonate ale Puterii

Nu voi discuta conținutul cărții Adrianei Săftoiu, au făcut-o destui cu mai mulți sau mai puțini sorți de izbândă, ci voi analiza un fenomen politic devenit obișnuință, care, cu această ocazie, sper să-și dea duhul: secretomania din spatele ușilor capitonate ale Puterii. Fiindcă de sus până jos, fiecare șef sau șefuleț are multe de ascuns, ferindu-se de presă și de ochii celor mulți. Evident că de transparență în exercitarea puterii politice încă nu se poate vorbi, deși activitatea de conducere a unui stat trebuie să fie una eminamente publică.
Ei, bine, secretomania aceasta a politicienilor pe care o descoperim în toată hidoșenia ei și în carte, și în comentariile unora și ale altora, inclusiv ale celor vizați, a făcut din viața politică românească o sursă inepuizabilă de manipulări și cancan, anulând conceptul de bună guvernare și o mulțime de cariere. Pentru că lipsa transparenței a dat naștere șantajului politic cu stenograme, informații secrete făcute publice, imagini, filmulețe, de multe ori trucate; pentru că face posibilă existența unor relații neprincipiale, infracționale între oameni politici și de afaceri, ba chiar între politicieni și infractori, mafioți, interlopi; pentru că permite reluarea unui obicei din vremea tovarășilor, celebrele cuibușoare de nebunii și locuri de destrăbălare…
Evident că Adriana Săftoiu a deranjat mușuroiul căci personajele politice implicate și câțiva jurnaliști au reacționat suburban. Iar asta mă convinge că autoarea stăpânește datele realității întrucât nimic nu supără mai mult ca adevărul. A se mai observa că fostul președinte Traian Băsescu și Elena Udrea, înainte de a încerca să se disculpe, o desființează pe autoare: „mulţi oameni amărâţi în ziua de azi. E o perioadă în care nu mai ai surse de venituri şi să își(sic!) încalci principiile” (apud Gândul, 25.05. a.c.). Vezi și Elena Udrea: „Spre deosebire de ea, nu am fost fotografiată ieşind din apartamente obscure de la întâlniri cu bărbaţii altora”(Idem).
Așadar Adriana Săftoiu cică nu vede bârna din ochii proprii, dar se agață de paiul din ochii altora, își încalcă principiile ca o nenorocită, o muritoare de foame, care vrea să câștige și ea un leu acolo pe spinarea generoasă a fostului președinte.
Interesant că în același ton cu Traian Băsescu e celebrul jurnalist, Ion Cristoiu, de nu cumva va fi fiind invers. Acesta face uz de un citat din T. Arghezi despre servitori care se uită în fundul izmenelor stăpânului și o compară pe Adriana Săftoiu cu „un lacheu, o cameristă, o menajeră… care privește pe gaura cheii”, în timp ce fostul președinte e așezat în același context cu împăratul Napoleon.
Adevărul vă va face liberi, le spune Iisus iudeilor, iar democrație în afara adevărului nu există. Privind în istoria statelor occidentale, am observat că repunerea adevărului în ecuație cu democrația și buna guvernare a fost soluția divină(?) a accederii la bunăstare și civilizație după revoluțiile de la 1848. Din păcate, politicienii noștri, mai toți, nu se pot despărți de trecutul totalitar, practicând un discurs duplicitar: își declară pe față dragostea de adevăr, dreptate, democrație, dar, odată ajunși în jilțurile puterii uită de contractul cu electoratul semnat prin vot.
Abia așteaptă să-i copie pe foștii mahări comuniști, căci de la ei s-au moștenit ușile capitonate (s-a condamnat doar comunismul, nu și obiceiurile!): la adăpostul lor își fac poftele, aplică doar legea ce le convine, convinși că oricum secrete precum cele dezvăluite de Adriana Săftoiu nu vor ajunge niciodată la ciumpalacii, prostimea, sărăcimea, talpa țării… Acesta e și motivul pentru care avem servicii secrete puternice și cei mai mulți ofițeri de informații pe cap de locuitor.
Ei, bine, așa cum se întâmplă demult în Occidentul democratic, cărțile de tipul Cronicii de Cotroceni contribuie la instaurarea, evident, nu peste noapte, a unui climat politic normal. E clar că fenomene precum cele descrise mai sus se vor veștezi încetul cu încetul, iar alegătorii se vor uita de 7 ori la numele înscrise pe buletinele de vot.
Aștept ziua în care să-i pot vedea la lucru prin pereți, uși de sticlă pe liderii noștri de la Palatele Cotroceni și Victoria așa cum îi pot vedea pe Barack Obama, David Cameron sau François Holland cu subordonații lor la Casa Albă, la reședința din Downing Street sau la Palatul Élysée. Pentru că democrație în adevăratul sens al cuvântului nu vom avea veci-pururi fără transparență. Totală.
Petru Tomegea

Etichete: , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: