La mâna traseiștilor

Traseismul politic românesc este un fenomen social apărut ca urmare a disoluției conceptelor de reprezentativitate, onestitate, onoare și demnitate care fac diferența între omul politic dedicat interesului general și acela dedicat propriului interes.
Traseismul a luat ființă la câțiva ani de la revoluție, dar la început cazurile au fost sporadice, vezi tribulațiile PNL din anii 1990-1993 datorate unor lideri ca Radu Câmpeanu, Călin Popescu-Tăriceanu, Dinu Patriciu… Apoi traseismul a luat avânt în 2006 când, din nou, mai mulți liberali au făcut naveta la PD, partid prezidențial pe atunci, membru al Alianței DA, de care s-au lipit un an mai târziu, după ce democrații s-au transformat ei înșiși într-o noapte în liberali, trecând de pe stânga pe dreapta. Socot că acesta a fost momentul hotărâtor al traseismului, când într-un fel s-a legalizat, nu printr-un text de lege, ci prin acceptarea infidelilor în noul partid, deși erau membri ai altor formațiuni politice.
Iată de ce traseismul a devenit monedă de schimb între jucătorii politici și metodă de supraviețuire în politica mai mare sau mai mică: a fost întotdeauna vorba de concentrarea puterii într-o singură mână și apoi gestionarea ei în interes propriu și de partid. Însă din 2007 încoace, traseismul a devenit mijloc de alcătuire a unei noi formațiuni: PLD, rupt din PNL, aflat la guvernare(!), a fuzionat cu PD dând PDL. Situația s-a repetat în 2008, când fugarii din PSD, PC, PNL au constituit o grupare de sprijin pentru președintele Traian Băsescu, grupare devenită UNPR în 2010.
Ca să ne facem o idee despre componența acestei formațiuni politice, iată numele câtorva membri de seamă: Gabriel Berca, traseu PDL, PNL, Băsescu, PMP…, Marin Anton – PNL, PDL, PNL, PMP, Mihai Neagu – PC, PSD – grup parlamentar, independent…, UNPR, Partidul Social Românesc (Mircea Geoană), din nou UNPR… O ultimă curiozitate: UNPR nu a candidat niciodată pe liste separate, nu are multe sedii proprii, deci nici reprezentare locală asemeni celorlalte partide cu pretenții.
Dacă până în 2004 rolul de partid-balama îi era atribuit PUR-ului voiculescian, supranumit și „soluția imorală”, devenit „conservator” în 2010, odată cu adăugarea unui lung șir de traseiști și întărirea UNPR sub bagheta generalului Gabriel Oprea, partidul acesta făcut, nu născut, a început să facă jocurile pe scena națională: pică guvernul Emil Boc prin moțiune de cenzură, pică și guvernul Mihai Răzvan Ungureanu două luni mai târziu, se alătură PSD și apoi USL, alcătuind coaliția de guvernământ în 2012, rămâne credincios PSD în urma disoluției USL…
După alegerile prezidențiale de anul trecut, pierdute pe mână proprie de Victor Ponta, liderul UNPR este promovat de televiziuni și presă, cerându-i-se părerea în tot felul de chestiuni, astfel că ne-am trezit peste noapte cu o mare figură politică, din aceeași serie a omnipotenților, dar unul care face și desface alianțe politice cică numai în funcție de interesul național, unul care-l sprijină pe Klaus Iohannis fiindcă este președintele României, susținând necondiționat și Justiția. După vorbe, partidul generalului Oprea pare european sadea.
Dar puterea UNPR nu mai poate fi stăvilită în aceste zile când prim-ministrul Guvernului Român este cercetat de justițiari într-un dosar de corupție alături de senatorul Dan Șova, punându-se acut problema înlocuirii sale, mai ales după ce Klaus Iohannis i-a cerut fără ocolișuri demisia. Ținându-se cont de prigoana împotriva unor personalități ale PSD care ținteau democratic postul de lider al social-democrației, ceea ce a creat un vid de lideri reformatori la vârf, Gabriel Oprea este chemat să arbitreze schimbarea Guvernului, în ciuda faptului că nu este cel mai mare partid din coaliție.
Deși se declară militărește loial coaliției de guvernământ, nu este exclus ca prin aceste jocuri de putere Gabriel Oprea să ajungă în vârful piramidei și chiar definitiv la Palatul Victoria. De aceea încearcă să-și spele fața pentru a intra în grațiile UE, afirmând că se va retrage de la guvernare dacă PSD și aliații vor încerca să schimbe pe șest conținutul legilor penale spre a-i face scăpați pe liderii cu dosare la DNA. Despre credibilitatea unui asemenea gest fiindu-ne greu să ne pronunțăm.

Petru Tomegea

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: