Pe ce se bazează Victor Ponta?

a

Să recunoaştem din capul locului că întrebarea din titlu se pune atunci când cineva încearcă să facă pe grozavul, când se prezintă sub o altă identitate decât aceea recunoscută, încearcând să-şi inducă interlocutorul în eroare. Adevărat este că Marin Preda a făcut din această întrebare o artă de a scoate la iveală ascunzişurile personajelor sale.
Fireşte, nu intenţionăm să facem un studiu de caz, deşi ar merita fiindcă astfel de situaţii sunt destul de frecvente la vârful politicii noastre, iar între liderii PSD fenomenul s-a manifestat cu prisosinţă, fiind suficient să deschidem lista cu Adrian Năstase, Miron Mitrea, Dan Matei Agathon…
De remarcat că VP nu şi-a arătat adevărata faţă de la preluarea celei mai importante funcţii executive: mi-l amintesc, alături de Crin Antonescu, ca pe un tânăr modest şi bine intenţionat, înhămat la căruţa Opoziţiei, cel puţin asta lăsa să se vadă în desele sale apariţii televizate. După mătrăşirea lui Crin şi mai cu seamă odată cu campania electorală din 2014, declanşată de el însuşi cu luni bune înainte de termenul legal prin spectacolul faraonic de pe fostul Stadion 23 August, au început să se manifeste accese de grandomanie şi aroganţă, fără ca nimeni din preajmă să-l tragă de mânecă. Iar aceste accese s-au tot accentuat, culminând în întâlnirea televizată cu candidatul Klaus Iohannis.
Dacă până atunci lui VP i s-au iertat destule ieşiri necontrolate şi schimonosiri ale adevărului, ei, bine, faţă în faţă cu candidatul Iohannis, s-a văzut cu claritate că tânărul prim-ministru nu prea are stofă de om politic de anvergură. Deşi a venit bine pregătit în studioul electoral, nu şi-a putut înfrâna temperamentul plin de sine şi tupeu, de şmecher ieftin şi arogant, considerând că are a face cu un biet provincial ne-obişnuit cu tertipurile dâmboviţene.
Ceea ce din punctul său de vedere şi al consilierilor de imagine, dar şi din partea unui importat segment al mediilor, s-a dovedit adevărat. Da, primarul Sibiului nu se simţea acasă printre „mitici”, de aceea, cu astfel de procedee lipsite de eleganţă şi fairplay, a şi fost aproape desfiinţat şi desfigurat politic, creându-ni-se impresia că nu este pregătit pentru cea mai înaltă demnitate a statului.
Cum a fost posibil aşa ceva? Foarte simplu: printr-un comportament suburban. După fiecare intervenţie, VP părea a spune: „V-am spus eu. Vedeţi? Habar n-are! Nu ştie nimic. E complet străin de România. N-are niciun dram de experienţă…!” Şi, din păcate, chiar le spunea. Acesta a fost momentul hotărâtor când mi-am dat seama că sub mormanul de hârtii cu care venise la întâlnirea televizată scotea capul un alt VP, unul cu o doză nemăsurată de superficialitate, agresivitate, obrăznicie şi şmecherie, iar cu aşa ceva, în concepţia celor ce nu i-au dat votul, nu se cădea să ajungă reprezentant al tuturor românilor. Alegerile le-a pierdut încă de atunci.
I s-a adăugat o campanie de presă deşănţată, orchestrată de stafful său electoral cu manipulări proletcultist-naţionaliste: trebuie să alegem în frunte un român, nu un străin, Iohannis ne va vinde ţara alor săi aşa cum a vândut şi copii… Cât tupeu şi câtă desconsiderare faţă de alegători, să vii în al XXI-lea secol cu minciuni din recuzita ocupantului sovietic-bolşevic?
De aici a început degringolada personajului nostru. Iar de atunci, deşi Coaliţia de guvernământ i-a îngăduit o perioadă de reinventare începând cu concediul alături de Sebastian Ghiţă în Emirate, reinventarea nu a fost posibilă. Apoi lui VP i s-a dat o a doua şansă a reinventării, operaţia la genunchi în Istanbul. Degeaba. Iar la întoarcere, deficienţele caracterologice de mai sus au devenit şi mai evidente.
Pierzându-şi aura de învingător, bazându-se obsesiv pe defuncta USL şi a fostului electorat din 2012, dispărut între timp, abandonat de socialiştii europeni, VP nu mai are nicio marjă de negociere nici în interior, nici în afară.
Or, în astfel de circumstanţe, fie Coaliţia de guvernământ, fie Parlamentul ar fi trebuit să renunţe la un personaj toxic pentru a nu periclita viitorul social-democraţiei româneşti, statul de drept şi democraţia. Aşadar, pe ce se mai bazează VP? Deocamdată doar pe loialitatea membrilor guvernului şi a câtorva apropiaţi. Se va vedea îndată că e prea puţin.

Petru Tomegea

Etichete: , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: