Despărțirea de Ion Iliescu

PSD vrea să-și schimbe surtucul pătat în cei 25 ani de politică dâmbovițeană cu costumația la patru ace a social-democraților europeni, fiindcă moștenirea fostului partid comunist și Ion Iliescu, socotit simbol al perioadei dinainte de 1989, nu le permit să acceadă în lumea bună a politicii occidentale. De aceea, despărțirea de comunism s-a făcut, formal, printr-un moment de reculegere în memoria victimelor regimului totalitar și prin despărțirea de Ion Iliescu, fondatorul FSN-PDSR-PSD, cel mai longeviv șef de partid.
Deși intențiile de mai sus sunt exprimate cu claritate, rămâne să vedem cum se vor pune în practică fiindcă e nevoie, orice s-ar spune, și de acordul „bătrânului edec”, „Ilici al României”, și de al numeroșilor „ucenici”, care, împreună, au pus umărul 15 ani la guvernarea României, prelungind peste poate tranziția spre o societate democratică și un stat de drept de factură europeană. După Dragnea, acum toți trebuie să stea în banca lor, rumegându-și în tăcere frustrările.
Or, Ion Iliescu împreună cu ortacii și discipolii săi, de la Oliviu Gherman, Nicolae Văcăroiu, la Vasile Dâncu, Adrian Năstase și Victor Ponta, nu pot fi dați la o parte cu o simplă propoziție, cu atât mai mult cu cât o anumită categorie de vârstă, jurnaliști și formatori de opinie le-au sorbit și le vor sorbi cu nesaț învățăturile, diseminându-le mereu în spațiul public. Pentru că împreună cu Iliescu au trăit spaimele mineriadelor, cu agenturile de studenți care voiau să dea lovituri de stat, cu europenii care se încăpățânau să nu vadă progresele României sub înțeleapta sa conducere…
Iată de ce ne punem întrebarea: va avea curaj și determinare noul lider al PSD, Liviu Dragnea, împreună cu staff-ul social-democrat să nu țină cont de ce spun „fostul bolșevic” și „arogantul” Adrian Năstase fără să-și piardă electoratul alcătuit din populația vârstnică și sărăcimea satelor și orașelor dependentă de ajutoare guvernamentale?
Justiția i-a servit un argument forte liderului social democrat: fostul președinte este urmărit penal pentru infracțiuni contra umanității în dosarul mineriadei din 14-15 iunie 1990, dosar în care în cei 25 ani de cercetări s-au adunat mii și mii de mărturii și probe. Deși vechii pesediști sunt convinși că acuzația este un atac murdar venit din partea Opoziției și a Justiției.
De aceea, cred că „alungarea” lui Iliescu e doar o strategie de imagine, un subiect mustos livrat către mass-media, deoarece în fapt ea presupune grele sacrificii: fostul președinte de onoare încă se bucură de simpatie și credibilitate, fiind considerat un model, „singurul politician curat și cinstit”, cel ce nu a făcut avere într-o perioadă tulbure surprinsă abia astăzi de dosarele Justiției.
A doua chestiune încurcată este nocivitatea acestui personaj deloc controversat: nu cumva fostul președinte care se socotea întâiul democrat a fost purtătorul de stindard al unor majorități de guvernământ care au avut nevoie de un paratrăsnet la adăpostul căruia să-și dezvolte afacerile necurate, să acapareze osânza economiei românești? Ba bine că nu: toate marile averi și afaceri își au originea în guvernările Petre Roman, Nicolae Văcăroiu, Adrian Năstase… din prezidențiatul său căci deviza iliesciană a fost ca prin orice mijloace să se creeze o clasă a burgheziei autohtone, a capitalismului românesc. Ei, bine, s-a creat, dar miroase greu, a pușcărie.
Însă pentru PSD și Liviu Dragnea, dislocarea lui Ion Iliescu poate echivala cu dispariția ca partid politic: fostul politruc devenise simbolul social-democrației românești, singurul care îi atenționa pe actualii lideri și membri asupra necesității reformării doctrinare, singurul care din când în când își aducea aminte de ideologia de stânga. De aceea, odată ce i s-a închis gura, evoluția formațiunii spre grup de interese, clan al lui Liviu Dragnea, asociat cu mulțimea celorlalți baroni, nu va mai putea fi stopată. Iar fără identitatea social-democrată, eventual socialistă, PSD devine entitate politică neglijabilă.
Înclin spre această ultimă variantă întrucât șansele fostului președinte de a ieși cu fața curată din dosarul mineriadei sunt tot mai slabe.

Petru Tomegea

Etichete: , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: