Cu politica la coșul de gunoi

Este principalul mesaj pe care și l-au asumat demonstranții din Piață precum și o serie de jurnaliști și chiar politicieni. Duritatea mesajului este ușor îndulcită de liberali care cer depolitizarea instituțiilor publice, prin care lasă să se înțeleagă depesedizarea și depontizarea lor, însă mulți, foarte mulți protestatari ar dori ca în instituții publice, în întreprinderi de stat sau private să nu se mai regăsească picior de politician. A apărut și o dorință radicală: decapitări în masă ale politicienilor corupți.
Așadar ce e de aruncat la coș și în pușcării? Politica sau/și politicienii? Partidele sau liderii? Aleșii sau alegătorii care nu s-au interesat cui dau votul? Elitele intelectuale care au primit sinecuri grase în schimbul susținerii unor formațiuni politice, au tăcut ori nu le-a interesat situația țării? Clientela politică sau cei ce nu pot guverna fără ea?
Numai că atitudinea de a scoate politica în afara legii nu este deloc nouă. O campanie asemănătoare s-a pornit imediat după revoluție, inițiatorul ei, nimeni altul decât Ion Iliescu. Și atunci cei ce făceau politică în instituții, fabrici, pe tarlale… au fost alungați, dar numai dacă nu au făcut declarații de loialitate emanaților. În locul celorlalți au venit „apoliticii” care s-au dovedit cu mult mai avari și veroși decât înaintașii.
Acum aversiunea față de „clasa politică” a venit la pachet cu soluția tehnocraților, noțiune care desemnează o specie veche de specialiști aduși la guvernare în fostul URSS începând de prin 1931. Era vorba de ingineri în diverse domenii care luau locul politrucilor bolșevici pricepuți la toate și la nimic. Guverne de tehnocrați au avut și democrații serioase precum acelea italiană sau grecească…
Pentru noii corifei ai spațiului public, mai ales ai rețelelor de socializare, istoria politicii românești se împarte acum în două etape: una neagră a corupției și a jocurilor politicianiste de sumă nulă, a fărădelegii și a abuzurilor, a indolenței și a iresponsabilității de până la 30 octombrie, data fatidică a tragediei de la Clubul Colectiv, și perioada actuală a tehnocraților, a profesioniștilor și a competenților, condiția principală a accederii în funcții și demnități publice fiind neînregimentarea politică. Singurul lucru care mă intrigă este cine le stabilește competențele și profesionalismul în afara atotpricepuților părerologi ca subsemnatul și a celorlalți opiniomeni din presă sau dintre politicienii care îi promovează.
E clar că politica celor aproape 26 ani a supărat mari mulțimi de cetățeni, cei mai activi dintre ei ieșind în stradă să-și strige nemulțumirile, să-și plângă colegii, între ei fiind tineri, studenți, cei ce frecventează cluburile, concertele multelor noastre formații rock, adepții altor curente muzicale, dar și destui maturi și vârstnici mobilizați prin rețele sociale precum FB. Ei au alimentat protestele, ei au fost „Strada” în zilele de după tragedie.
La o sumară privire, situația actuală nu poate fi descrisă doar în alb și negru: guvernul lui Dacian Ciloș alcătuit numai din tehnocrați fără partid are nevoie de legitimarea oferită de către Parlament, politic prin definiție, și de acceptul președintelui Iohannis, iar guvernarea nu va putea face abstracție de legile și cutumele de până acum. Pe deasupra, tehnocrații, odată așezați la Palatul Victoria, vor deveni volens-nolens oameni politici, căci orice privește activitatea de guvernare se numește act politic.
În plus, apelând la istorie, am observat că mulți dintre tehnocrații de altădată au intrat în partide, unii cu rezultate remarcabile, e.g., Teodor Stolojan, ajuns lider al PNL și candidat la alegerile prezidențiale din 2004. Că s-a retras oferindu-i locul lui Traian Băsescu printr-o scenă comic-lacrimogenă rămasă de pomină constituie și azi o enigmă.
Așadar, e clar că aruncarea politicii la coșul de gunoi reprezintă doar un slogan al spațiului public menit să accelereze reformele la vârful societății românești, fiindcă de pus în practică e imposibil. La coșul de gunoi ar trebui aruncate, însă, fenomene politice ca traseismul și corupția împreună cu politicienii care nu se pot debarasa de ele.

Petru Tomegea

Etichete: , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: