PSD stă pitit în spatele unei minciuni

și, întrucât minciuna are picioare scurte, adevărul iese acum la iveală. Cam târziu, dar cu efecte catastrofale pentru formațiunea social-democrată: a pierdut guvernarea și este pe cale să se dezintegreze și fosta majoritate de guvernământ.
Care e minciuna producătoare a încurcăturii? Una perorată zi și noapte de Victor Ponta după mătrășirea lui Crin Antonescu și a PNL: cică majoritatea susținătoare a guvernului său a fost legitimată de votul cetățenilor în 2012 și, drept urmare, trebuie să rămână la guvernare până la viitoarele alegeri. După demiterea-demisia prim-ministrului, cu majoritatea aceasta făcută peste noapte, nu născută din alegeri, se împăunează și alți lideri ai PSD, deși nu le vine nici lor a crede. De aceea, pentru mai multă greutate, le-a venit în ajutor însuși președintele Senatului, fostul liberal, Călin Popescu-Tăriceanu, cel ce a preluat mesajul cu argumente și scenarii de-a dreptul comice în plenul Parlamentului reunit pentru votul de învestitură a Guvernului Dacian Cioloș.
Pentru a demonta minciuna și manipularea, e nevoie să ne întoarcem în anul electoral 2012 și să vedem care au fost partidele legitimate prin votul popular: USL, alcătuită din PNL și PSD, 395 de mandate, ARD (Partidul Democrat Liberal, Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat și Forța Civică) – 80, PPDD – 68, UDMR – 27, iar minorităţile naţionale -18. Așadar, legitimată la urne a fost USL, nu PSD, care, în condițiile participării pe liste proprii, n-ar fi obținut nici măcar jumătate din scorul electoral al USL, nici UNPR nici PC, nici, ALDE a dlui Tăriceanu care nu au participat la alegeri în nume propriu,, nici alianța actuală între cele patru formațiuni alcătuitoare ale fostei majorității.
Și asta deoarece PNL s-a retras din USL pe 24 februarie 2014, moment în care legitimitatea Guvernului Ponta a dispărut. Într-o democrație normală, Executivul ar fi demisionat, dând posibilitate președintelui să numească un alt prim-ministru care să-și alcătuiască o altă majoritate. Fiind totuși pe malul Dâmboviței, lucrurile s-au rezolvat informal, apelându-se la traseiștii UNPR și ai altora.
Mă chinuie totuși o întrebare: dacă liderii pomeniți mai sus știau din februarie, anul trecut, că susținerea lor apropo de legitimitate e mincinoasă, de ce totuși au continuat și continuă să facă uz de ea? Fiindcă, să nu ascundem după deget, ilegitimitatea guvernării ponta (scuzați!) a fost percepută ca atare în spațiul public, ața că izbucnirea revoltelor după tragedia de la colectiv a fost detonatorul mișcărilor de stradă. Iar evoluția a fost aceeași ca în cazul demiterii Guvernului Mihai-Răzvan Ungureanu.
Căci legitimitatea și credibilitatea actului de guvernare sunt cheia stabilității politice. Chiar dacă poporul nu le numește ca atare, percepția lor sapă la temelia oricărei creații artificiale care, mai devreme ori mai târziu, se prăbușește la primul talaz. Aviz amatorilor de construcții politice clădite pe nisipuri mișcătoare.
De altfel, în numele acestei legitimități iluzorii, atât PSD cât și ALDE prin vocea liderului Călin Popescu-Tăriceanu continuă să revendice cu tupeu de la înălțimea tribunei Parlamentului prezența la Palatul Victoria, reproșându-i lui Klaus Iohannis nerespectarea Constituției și instaurarea unui regim personal numit de susținătorii acestei enormități politice „guvernul meu”.
Ținând cont de starea de fapt a momentului politic, președintele a desemnat un candidat la postul de prim-ministru, conform art. 103 din Constituție, după consultarea repetată a partidelor și refuzul acestora de a-și asuma guvernarea într-un moment când evoluția „străzii” era încă incertă. Cred că teama de reluarea protestelor a jucat un rol esențial.
Dacă prevederile constituționale ar fi permis, singura cale de rezolvare a conflictului provocat de ilegitimitate ar fi fost întoarcerea la popor, la urne. Nefiind posibil, s-a folosit o cale mediocră, dar singura care putea asigura starea de legalitate: votul de învestitură al Parlamentului. Cu 389 voturi pentru, Guvernul Cioloș și-a asigurat mandatul până la viitoarele alegeri. Ceva mai mult decât probabil.

Petru Tomegea

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: