Jocul ielelor și beția politică

De câteva săptămâni, mediile scot la iveală o societate românească schimbată, una care pare să se fi trezit din convalescență după mai bine de un sfert de secol și descoperă că poate visa. Iar această evoluție a fost ușor de perceput doar de către cine a așteptat-o cu mintea limpede. Căci protestele uriașe de după tragedia de la Colectiv au fost ca o lecție deschisă: așa nu mai merge, stat român, așa nu se mai poate, domnilor politicieni… Decât astfel de partide, Parlament, instituții corupte, mai bine deloc…
În câteva zile, protestele cuprinseseră toată țara, iar ecourile lor pe rețelele de socializare demonstrau adeziunea unor largi pături cetățenești. De spaimă, Guvernul Ponta a demisionat, iar liderii partidelor au făcut pași importanți înapoi. Numai că bulgărele de zăpadă, odată pornit din vârful muntelui, nu mai poate fi oprit.
Și iată-ne în fața unor iluzii și dileme paradoxale: căutăm diriguitori fără partid căci politicienii s-au reprezentat mai degrabă pe ei înșiși, uitând de popor. Într-o țară în care corupția e un mod de viață, avem nevoie de specialiști, tehnocrați, profesioniști absolut curați, cinstiți și integri. Visăm la partide noi, europene, născute în focul protestelor, partide care peste noapte să devină forțe politice reprezentative pentru a înlocui formațiunile compromise… Ba chiar câteva partidulețe de buzunar au încercat și încă încearcă, post factum, să-i recupereze pe liderii protestatari, să-și însușească mesajele ”Străzii”, în speranța iluzorie că vor intra în parlament în 2016.
Apar și idei trăsnite din partea chibiților obișnuiți cu politicăreala de dimineață până seara: tehnocrații numiți de Dacian Cioloș ar trebui să alcătuiască ei înșiși un partid și să câștige împreună cu președintele Iohannis alegerile de anul viitor, de nu, măcar să se înscrie în unul din partidele existente; semn că efortul lor e apreciat și se bucură de simpatia nu numai a cetățenilor, dar și a înseși partidelor.
În iureșul nostru spre un nou fel de a face politică, s-au trezit și manipulatorii, și scenariștii, dornici să nu piardă nici ei trenul și trendul schimbărilor: cică participanții la mitingurile uriașe din Piața Universității au fost mobilizați de către Iohannis și de „binomul” servicii secrete – DNA, iar liberalii anti-Ponta n-ar fi fiind nici ei străini de aducerea zecilor de mii de oameni în stradă.
De un lucru sunt, însă, sigur: protestatarii n-au fost scoși din case cu forța, chiar dacă îndemnuri la revoltă au circulat din om în om și pe rețelele de socializare. Din contra, ei și-au asumat acțiunile în prima fază, până la apariția sloganelor făcute prin sedii de partid și organizații civice acționând la comanda unor formațiuni politice.
Cât despre ieșirea în Capitală și provincie a peste 50 000 de demonstranți, lucrurile sunt mai simple: nicio formațiune politică n-ar fi fost în stare să aibă atâția oameni în stradă, cei mai mulți demonstranți scoși de partide nedepășind 10-15 mii în vremea bună. E clar că tragedia de la Colectiv, corupția politicienilor și voința de schimbare a modului de a face politică au constituit mobilul, dar tocmai de la aceasta ni se abate atenția.
Așadar se confruntă două tendințe: una pe care o numesc „Jocului ielelor”, atât de bine ilustrată de Camil Petrescu în piesa cu același nume, constând în căutarea cu orice preț a unor guvernanți desăvârșiți, tehnocrați curați, dedicați numai treburilor publice, și alta, beția puterii politice în care se complace o bună parte a liderilor de partide. Pentru a nu-și pierde privilegiile numeroase, pentru a continua jocurile politice de sumă nulă precum „poporul pesedist și restul lumii” sau „noi la putere, voi în opoziție” și viceversa, continuă manipularea doar-doar lumea va uita de proasta guvernare, de sărăcie și victimele delăsării.
Dacă prima atitudine este una absolut iluzorie, dacă de a doua atitudine ne-am săturat până peste cap, ei bine, nu ne rămâne decât presiunea politică asupra Guvernului Cioloș pentru a duce la îndeplinire măcar parte din doleanțele străzii, iar la alegerile din 2016 să deschidem bine ochii pentru a opri realegerea celor compromiși.

Petru Tomegea

Etichete: , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: