Corupția și nivelul de trai

Ideea nu e nouă, dar în spațiul public e politizată nemilos: politicienii actuali aruncă de obicei vina unii asupra altora și, cu toții, asupra istoriei, a trecutului, asupra fostelor guvernări. Ceea ce mă miră e că în campaniile electorale din ultima vreme toți candidații promit salarii mai mari și milioane de locuri de muncă, se laudă că vor eradica fenomenul corupției, dar când ajung la putere, în loc să lucreze pentru bunăstarea tuturora, destui preiau frâiele corupției și se lasă vrăjiți de tovarășii de partid, apărându-le imunitatea și încercând să limiteze competențele Justiției.
După atâtea minciuni, percepția publică se apropie în sfârșit de adevăr: politicienii doar mimează lupta contra temutului flagel, punând contre activității DNA. În consecință, îmi dau seama că una din cele mai importante promisiuni electorale, aceea că vom „trăi mai bine”, a fost și este o gogoașă dodoloață numai bună de adunat voturi. Din păcate, aceste multe gogoși electorale, deși au viciat și viciază grav rezultatul alegerilor, nu sunt considerate infracțiuni, nici măcar contravenții, ca urmare combaterea fenomenului se face cu jumătăți de măsură.
Mi-e tot mai clar că între corupție și nivelul de trai s-a instaurat un raport invers proporțional: când corupția crește, nivelul de trai scade, așa că unui nivel ridicat al corupției îi corespunde unul de sărăcie endemică fără șanse de a fi combătut prin mijloace clasice, oricât ar fi țara de bogată. De demonstrat.
A se observa că toate țările s-au confruntat cu diferite forme de corupție, iar cele ce au reușit să diminueze amploarea furăciunilor au atins stadii extraordinare ale nivelului de trai și de civilizație. Să privim cu atenție la primele 10 țări în care corupția e ținută departe de funcția publică: în Danemarca, Finlanda, Suedia, Norvegia, Elveția, Olanda, Luxemburg, Canada… legile draconice și tradițiile democratice au înfrânt definitiv corupția, iar nivelul de bunăstare e la cote de neimaginat pentru România. Să privim apoi și ultimele 10 țări cele mai corupte și să reținem că popoarele lor sunt cele mai sărace, indiferent de bogățiile subsolului (hidrocarburi): Coreea de Nord, Sudan, Irak, Turkmenistan, Uzbekistan, Libia, Venezuela, Siria…
România se plasează la mijloc, pe locul 69 din 175 țări evaluate, ca și Brazilia, Bulgaria, Grecia, Italia, Senegal si Swaziland, iar Moldova, pe locul 103, lângă Bolivia, Mexic si Niger, dar mă tem că datele care au stat la baza studiului n-au fost complete. Partea proastă este că țara noastră se situează cam tot pe acolo încă de la admiterea în UE.
Referitor la corupția din România, politicienii actuali nu consideră că din pricina lor a prins rădăcini hoția, ci acuză situarea geografică în Balcani, ocupația turco-fanariotă și rusească, acuză otova comunismul, ortodoxia care ne sfătuiește să fim supuși… Nimeni nu vrea să învețe lecția țărilor care au scăpat de corupție, țări care ar fi foarte bucuroase să ne dea o mână de ajutor și unele chiar ne dau.
Iar lecția lor pleacă de la întronarea respectului față de lege și proprietate, a integrității funcționarului și a demnitarului, a imparțialității, promptitudinii și forței Justiției. Pe deasupra, e nevoie de participarea tuturor cetățenilor la eradicarea fenomenului, de implicarea lor apropo de ciubucul „nașului” pe tren sau de intervenția ministrului pentru favorizarea clientelei politice. Or pentru implicare publică e nevoie și de educație eficientă a populației de toate vârstele.
De remarcat că, după amploarea protestelor în urma tragediei de la Colectiv și spaima trasă de politicieni, climatul a devenit propice unor inițiative în acest sens: s-a instalat la Palatul Victoria un guvern fără prea multe legături clientelare, guvern care și-a propus restaurarea relațiilor constituționale cu cetățeanul și cu Parlamentul, transparența totală a contractelor de achiziție și a investițiilor, a alocării fondurilor bugetare. Însă, ca să reușească, e nevoie de un parteneriat public-cetățenesc, de presiune mediatică, de vigilență și corectitudinea campaniilor electorale viitoare.

Petru Tomegea

Etichete: , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: