Pe cine mai reprezintă Parlamentul României?

Toate cărțile de științe politice susțin că Parlamentul este instituția principală a democrației, reprezentantul tuturor cetățenilor (art. 61) și depozitarul suveranității, al independenței naționale, iar Constituția îi stabilește cu mare claritate atribuțiile și îndatoririle. Ceea ce înseamnă că fiecare act legislativ trebuie să-și aibă legitimitatea în votul popular, în nevoia tuturora de a trăi în libertate, demnitate, bunăstare și siguranță.
Câștigând mandatul într-o circumscripție, deputatul și senatorul sunt obligați să țină cont în actul de legiferare de dorințele, păsurile și posibilitățile nu numai ale celor ce le-au dat votul, ci și ale celorlalți, iar pe parcursul întregului mandat au datoria să ia pulsul vieții publice mereu pentru a ști în fiecare moment ce vor cetățenii. Cu alte cuvinte, piața publică, strada, satul le dictează demersurile legislative.
Numai că, după ce primesc votul de încredere, parlamentarii noștri uită să mai stea de vorbă cu oamenii sau, din jilțurile lor confortabile, nu mai vor să se amestece cu vulgul, cu opinca, plutind în sfere foarte înalte, acolo unde se împarte banul public și se fac jocurile politice. Asta ca opinie generală, fiindcă, spre cinstea lor, se află încă mulți care-și fac datoria cu cinste și corectitudine.
Dacă în cei 26 ani scurși de la revoluție între reprezentanții aleși și electorat nu s-au înregistrat conflicte majore, deși nemulțumirile cetățenilor au existat cu prisosință, iată că tragedia de la colectiv a generat revolte uriașe care au dus la răsturnarea majorității de guvernământ și a Guvernului Ponta. Și aici nu poate fi vorba de scenarii puse în operă de Iohannis și servicii secrete, nici de exerciții de manipulare a maselor în faza cea mai acută: protestele au fost conștient asumate de peste 50 000 de demonstranți. Nu i-a scos nimeni cu forța în stradă. În plus, nu-mi amintesc participări de asemenea amploare nici măcar când forțele politice le-au adresat chemări.
Nu. Guvernul Ponta n-a căzut fiindcă și-a vrut președintele „guvernul său”, ci fiindcă se umpluse paharul. Ca drept dovadă nivelul critic de încredere de care mai beneficiază parlamentul, aprox. 10%, instituție aflată cu totul în derizoriu după votarea unor legi numai și numai în propriul interes: pensii și indemnizații speciale numai pentru ei înșiși. Ca și cum n-ar fi avut destule privilegii.
Or gestul lor plin de cinism a născut întrebarea din titlu la care sunt posibile două răspunsuri.
1.Vechea majoritate de guvernământ a rămas pe vechile poziții și, prinzând momentul favorabil cu sărbători, concentrare pe buget, și-a mărit în dispreț față de poporeni salariile și pensiile în ideea că foarte mulți dintre aleși nu vor mai prinde vreun mandat. Același lucru e valabil și pentru mulți primari, președinți de consilii județene.
2. Pe față, majoritatea sus-zisă votează Guvernul tehnocrat al lui Cioloș, dar pe din dos îi pune bețe în roate: votează toate legile cu câștiguri salariale pentru parlamentari și aleși locali, aprobă ridicarea salariului minim de la 1050 lei la 1200, micșorând în dispreț față de cutuma universală raportul de 1 / 5,5 între salariul minim și acela maxim. În dispreț deoarece salariul mediu în România este de-abia 2415 lei, iar numărul celor ce-l depășesc este nesemnificativ. Ceea ce miroase de departe a de-motivarea muncii.
Fără să-și dea seama că gestul celor dedulciți la butoiul cu miere al bugetului public le va diminua drastic viitorul politic, partidele, cu excepția PNL, și-au votat legea pensiilor speciale, punând în foarte mare dificultate și viitorul propriilor formațiuni. Percepute ca „aceeași mizerie”, partidele aveau nevoie ca de aer să găsească o cale sinceră de întoarcere la popor, dar lăcomia și cinismul incalificabil al actualei majorități nu le vor permite.
Lovitura cea mai grea o pot primi parlamentarii și partidele din partea guvernului de tehnocrați: în caz de reușită, și până acum calculul șanselor lui Dacian Cioloș este optimist, partidele vor intra într-o lungă agonie și anul electoral 2016 le-ar putea fi fatal. Iar posibilitatea să se nască noi formațiuni mi se pare nedemnă de luat în seamă devreme ce deja funcționează un sistem de guvernare bipartid.

Petru Tomegea

Etichete: , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: