Cu cine și cu ce se luptă partidele?

Să recunoaștem că activitatea partidelor după tragedia de la Colectiv nu mai e ce-a fost și probabil nici nu va mai fi. Dacă până atunci se confruntau într-un stil insolit, care pe care, acum partidele s-au întors cu fața către sine, renunțând la bătălia, adesea personalizată, între ele. Mai răzbat din timp în timp luări de poziție contrare, ciondăneala și batjocura zilnice ale lui Traian Băsescu, dar scandalurile, spectacolul politicianist aproape au dispărut; cu excepția unor realizatori TV care continuă ceea ce știu. Percepția mea și a altora este că așa ceva nu s-a mai întâmplat în politica românească după 1989, iar întrebarea din titlu își are rostul ei: și totuși anul 2016 are două rânduri de alegeri.
Nu e exclus ca partidele să fie în căutarea altei formule de a se prezenta în fața electoratului, ceea ce înseamnă că viața politică așa cum a fost până mai ieri, dintr-un scandal în altul, ar putea să se schimbe. Deja informația și comentariul politic se vând mai prost și la prețuri derizorii, căci rating-ul emisiunilor și al evenimentelor politice a coborât. Să ne fi integrat așa de repede în cutumele occidentale unde politica nu se practică la televizor, ci în locurile amenajate în acest scop, parlament, consilii locale?
Să mai luăm în calcul sloganele protestelor post-Colectiv care catalogau toate partidele „aceeași mizerie” și scandările mânioase împotriva unor personaje și formațiuni politice aflate atunci la guvernare. Acuzații dintre cele mai grave la adresa partidelor: „corupția ucide”, „fără partide”, sărăcia, rămânerea în urmă a României, starea precară a sănătății populației și a educației, averi nejustificate, chiulul și nepriceperea…
Reacția partidelor a fost să se retragă din prim-plan fără a se apăra de acuze. Însă ideea de a interzice partidele nu-și are rostul într-o lume civilizată, căci rolul lor nu poate fi suplinit: încă nu e posibilă participarea tuturor cetățenilor la rezolvarea treburilor publice. Formațiunile politice, fiind interfața între alegători și decizia politică, asigură reprezentativitatea tuturora în Parlament, Consilii județene și Consilii locale, selectând personal și pentru diverse funcții administrative, de la guvern, la județe și comune. Că selecția a funcționat pe alte baze decât valoare, competență, meritocrație, ei bine, este cauza principală a degringoladei actuale a partidelor. Poate le va fi învățătură de minte.
Așadar cu cine se luptă formațiunile noastre acum? Rezultă din cele de mai sus că se luptă mai întâi cu ele înseși, dar ideal ar fi să-și asume din agenda publică principalele teme: corupția, din pricina căreia nu e posibilă dezvoltarea economică nici bunăstarea atât de dorite, sărăcia și înapoierea față de celelalte țări ale UE, lipsa de perspectivă a educației, starea sănătății, a administrației publice, calitatea mediocră a serviciilor, involuția demografică, informarea tendențioasă a populației, autostrăzile…
De ce „arme” dispun partidele în afara deciziei politice? Deocamdată nu au alte arme în afara celor clasice căci bălăcăreala de la televizor și din presă nu mai aduce vreun folos. Așa că pentru a atrage aderenți, partidele trebuie să renunțe la bătălia pentru imagine personală și notorietate, la dizgrațiosul cult al personalității și să creeze curente noi de opinie (mainstream) asociate cu programe și proiecte pe care să le supună discuției publice și în baza cărora să adune voturi.
Chiar dacă se află într-o pasă proastă, partidele trebuie să devină atractive lucrând pentru cetățeni, iar candidații, să se țină de cuvânt, să nu uite că vor fi desemnați să reprezinte interesele alegătorilor, că vor fi mereu la dispoziția lor, nu invers. După aplicarea decalogului liberal sau a codului etic social-democrat, toată lumea așteaptă în frunte oameni cinstiți și competenți: corupții, compromișii, combinatorii obișnuiți cu jocurile de culise și traseiștii vor trage partidele în jos, de aceea o vreme e bine să se apuce de altceva sau să facă unul-doi pași în spate. Vremea lor a apus.
Din cât se vede, anul electoral 2016 va fi hotărâtor pentru soarta partidelor, cele mai multe neavând nicio șansă să acceadă în parlament. Iar ascunderea pe listele partidelor mari nu va fi posibilă căci propriii candidați se tem ei înșiși să nu se aleagă.

Petru Tomegea

Etichete: , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: