Partide sub semnul dezmembrării și al confuziei

Ca niciodată după 1989, partidele noastre politice, în forma lor clasică, se destramă, transformându-se în simple vehicule de câștigare și gestionare a puterii politice mai cu seamă în interesul membrilor, pus pe primul plan, și abia apoi în acela de partid. Pe cine mai reprezintă partidele? Căci liantul de bază al lor nu mai este demult cel ideologic-doctrinar, ci imaginea și notorietatea liderului atotputinte, personajul care distribuie funcții și resurse. De demonstrat.
Își zic social-democrați, liberali, progresiști, mai mult ori mai puțin naționali, dar de strâns se strâng în jurul lui Ion Iliescu și Liviu Dragnea, al Alinei Gorghiu și al lui Vasile Blaga, al lui Gabriel Oprea și Călin Popescu-Tăriceanu… în speranța că vor fi propuși pe liste cu oarece șansă de reușită în alegerile viitoare. Ideile de bine comun, de bună guvernare sunt vehiculate doar în campanii electorale, în vremea depunerii candidaturilor.
Dar nicicând confuzia nu a fost mai adâncă: se înregistrează un schimb, un trafic extraordinar și chiar furt de candidați și membri de la un partid la altul, făcând praf orice urmă de ideologie și credibilitate. În discursul liderilor noștri, cuvinte, expresii ca oastea mea, partidul meu, poporul pesedist, oștean sau soldat conștiincios al partidului etc. sunt folosite cu emfază, demonstrând încă o dată, dacă mai era nevoie, că democrația internă a devenit vorbă goală de conținut.
Așadar, în forma lor clasică, partidele au murit, locul lor fiind luat de formații aproape militarizate, de găști, cârdășii, clici, clanuri, unii le zic mafiote, în care ordinul, comanda se află la un lider sau la un grup restrâns, iar asta se întâmplă de sus până jos. Căci filialele locale și-au pierdut puterea de decizie, fiind bune doar la lipit afișe și asigurat figuranți la activități electorale. Doar liderul național face și desface, inclusiv alianțe, excluderi, alegeri, numiri…
Singura activitate urmărită cu interes este aceea de la televizor, căci politica românească nu mai are niciun farmec în parlament sau consilii locale, județene, ci în studiourile TV. Acolo se fac și se desfac alianțe, acolo se definitivează candidaturile… Ideologia, programele sunt prea plicticoase și strică ratingul. Da, munca de partid o fac demult televiziunile. Nici nu mai e nevoie de convocator, de ședințe, de teren, door-to-door fiind posibil doar la englezi. Că la noi nimeni nu se mai coboară ca Alexandru Ioan Cuza la talpa țării, la poarta țăranului, și el pe cale de dispariție.
Aceasta este principala cauză pentru care în perioada actuală de precampanie electorală nu asistăm la lansarea unor programe sau proiecte în jurul cărora să se strângă alegătorii, ci la aranjarea unor colegii docile, cu oameni ușor de manipulat, pentru diverse personaje care până acum i-au servit cu credință pe diverși lideri de partid. Din nou sunt la mare căutare cântăreți, sportivi, șefi și șefuleți cu oarece vizibilitate în spațiul public, dar de o bună reprezentare a cetățenilor nu vorbește nimeni.
În aceste condiții de degringoladă a vieții politice interne, activitatea de bună chivernisire a țării, de bună guvernare la nivel central și local e ca și inexistentă, iar cea legislativă trece din gafă în gafă, prima grijă fiind crearea de noi privilegii, a sinecurilor pe viață. Ca și cum n-ar fi fost destule cele acumulate într-un sfert de veac.
Nefiind partide adevărate, activitatea internațională a formațiunilor noastre lipsește cu desăvârșire. Comparați activitatea partidelor noastre la UE, în PE cu ochii la negocierile continue între principalele forțe politice europene, observați schimbul intens de opinii, programe, experiență, expertiză între acestea și veți descoperi că România trăiește doar prin cei câțiva europarlamentari ocupați până peste cap cu agenda zilnică a PE.
Așadar, ne aflăm în pragul unei noi campanii electorale, partidele și-au scos soldații aliniați la start, dar nu știu cu cine trebuie să se lupte și nici în ce scop. În lipsă de un obiectiv serios, partidele se vor bate între ale ca și până acum, iar alegătorii vor fi chemați să stabilească învingătorii într-un război care nu este al lor.

Petru Tomegea

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: