Partide fără ideologie?

Ca urmare a unei campanii continue despre nocivitatea politicii, a partidelor, „corupte până în măduva oaselor”, toate „o apă și un pământ”, „clasa noastră politică” ar trebui rasă sau resetată din temelii și înlocuită cu alta, cinstită, modernă, reformatoare… „Stop… și de la capăt”, a zis președintele. Nu e singurul, dar de la vorbă la faptă drumul e lung, iar „resetarea” nu o poate face singur. Ei bine, clasa politică nu s-a schimbat, nici șanse rezonabile în timp scurt nu prea sunt, în schimb identitatea și structura ideologică a partidelor sunt pe cale de dispariție. De demonstrat.
De mulți ani, jurnaliștii, analiștii, politologii noștri imparțiali, integri… nu reușesc să individualizeze între partide și politicieni măcar unul pozitiv, pe care să ni-l dea drept exemplu. Singurul model acceptat îndeobște pare să fi rămas seniorul Corneliu Coposu, deși se încearcă, timid deocamdată, readucerea în memorie a lui Ion Rațiu. Din contră, și televiziunile și presa generalizează manipulatoriu: toți sunt vinovați de starea proastă a României, de evoluția ei înceată, chiar dacă în cei 26 ani, mai ales din 2007 încoace, ne-am apropiat de Occident ca niciodată în istoria noastră, iar admiterea în NATO și UE are autori cunoscuți și în viață. Dar arareori se recunoaște această realitate: se pare că nu dă bine, miroase a laudă, de aceea nu aduce beneficii electorale.
În aceste condiții, încrederea în conducători, în elitele politice a ajuns la cota de avarie, iar defăimarea continuă. Ca dovadă, nimeni nu mai vorbește de partide în adevăratul sens al cuvântului, ci de găști, clanuri, clici, cârdășii care vor puterea în scop propriu. Nici vorbă de dreapta, centru și stânga, nici vorbă social-democrație, liberalism, conservatorism, socialism, nici de ideologie și doctrină, singurele care ne ajută să ghicim orientarea fiind atitudinea față de lege, populație, economie, educație, sănătate, cultură și sărăcie. Că despre bună guvernare nimeni nu are curaj să deschidă gura.
S-a ajuns ca liderii multor partide noi să declare ritos că nu sunt politicieni, ci salvatori, administratori, profesioniști, independenți, patrioți, așadar nici de dreapta, nici de stânga. Cică urmăresc doar interesul cetățenilor pe care-i reprezintă (USB). Este și motivul pentru care politologii au dificultăți a-i încadra în diverse categorii și a le lua în discuție predictibilitatea. De remarcat că nici în alte părți ale Europei lucrurile nu stau foarte diferit cu noile formațiuni, ideologiile nemaiaducând voturi ca altădată doar prin ele însele, însă eșichierul politic păstrează totuși structura clasică.
Firește, fără ideologie și doctrină politică este impropriu să numim astfel de formațiuni partide, situația amintindu-ne perioada imperială a Constantinopolului sau a feudalismul târziu când societatea era împărțită în clase antagonice. Și totuși noile formațiuni politice sunt comunități unite nu doar în jurul unor personalități puternice, ci și al intereselor precum accesul la Putere, Guvernare și administrație, câștigarea unor majorități în consiliile locale, județene ori în Camera Deputaților și Senat, categorii eminamente politice.
Situația ingrată este alta: nerecunoașterea apartenenței politice este doar un truc pasager și un subterfugiu menite să atragă o populație speriată de mulțimea condamnărilor penale în rândul politicienilor. Însă nu e departe momentul când, după câteva luni de administrare a Capitalei, USB se va trezi asimilată vechilor partide care și-au disputat sufragiile la locale, destui penali câștigându-le. Iar atunci lipsa poziționării pe eșichierul politic național le va da de furcă.
Așadar, apolitismul acesta autodeclarat nu are șanse să reziste în timp. Mai devreme ori mai târziu, USB se va integra probabil la centru-dreapta, deoarece voturile le-a primit preponderent de la un electorat de dreapta. În condițiile în care nu o va face, singura șansă este să strângă capital electoral pe baza vectorilor sociali, a sărăcirii populației. Și atunci li se va deschide în față portița socialismului. Va fi fiind cel „științific”? Și-așa mare parte a intelectualității noi cochetează cu ideea. De, model franțuzesc.

Petru Tomegea

Etichete: , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: