Dreptul la o imagine corectă

Cine a călătorit în marile aglomerări urbane ale Europei a rămas șocat de imaginile cerșetorilor români, preponderent de etnie romă, care și-au mutat locul de „muncă” de pe străzile patriei în locuri aglomerate din Occident, piețe, bulevarde, gări, metrou, intrarea în muzee și edificii de cult. Este prima imagine despre România de care se lovesc autoritățile și cetățenii altor state.
În mediile occidentale de informare, arareori afli știri despre lucrătorul român cu înaltă calificare, despre tinerii noștri campioni la învățătură în celebrele lor universități, despre manageriatul marilor companii dominat de specialiști români sau despre oamenii noștri de succes în afaceri care s-au integrat perfect în silul lor de viață. Ei, bine, chiar dacă aceștia alcătuiesc imensa majoritate, nu e zi ca televiziunile să nu reia stop-cadre cu copii cerșind, cu părinți care stau ceva mai departe făcând același lucru și, uneori, cu palatele construite în România cu banii, mulți-puțini, „câștigați” din cerșit ori din ajutoare generoase primite de la guvernele țărilor-gazdă. Dorm pe unde apucă, și-au încropit tabere prin parcuri, pe sub poduri, locuri mai ferite și chiar prin cimitire.
Evident că, în civilizația lor așezată, astfel de subiecte fac rating uriaș, de aceea politicienii speculează milogeala și mizeria cerșetorilor noștri în scopuri electorale. În consecință, în Marea Britanie, Franța, Olanda, Belgia, Suedia, Norvegia… se adună nu puține voturi prin amenințarea cu străini poftitori de locuri de muncă ori cu invazia sărăntocilor din Europa de Est, mai cu seamă din România și Bulgaria.
Din păcate, în campania pentru Brexit, imaginea lucrătorilor români în Marea Britanie a fost terfelită nu doar de afișele UKIP ca niciodată până azi: atacuri verbale, comentarii batjocoritor-ironice, limbaj xenofob, afișe anti-imigraţie şi chiar atacuri fizice. Și toate fără ca măcar o autoritate a statului român, de la ministru de externe la președinte sau de la ambasadori la consuli, să ceară explicații la momentul oportun și să protesteze. Nu asta le era principala grijă? Cu ce obraz le vor cere politicienii votul la toamnă?
Situația cea mai gravă este însă alta: în Occident, foarte mulți din managerii marilor firme, concerne, transnaționale, instituții publice, o mulțime de medici și înalți funcționari… sunt români, iar imaginea lor este foarte importantă. Ferice de ei că acolo, într-un climat de ordine și meritocrație, au reușit să se impună prin înaltă ținută, competență și expertiză adunate după studii și examene îndelungi și foarte dificile, dar statul român nu face nimic pentru a-i susține. Măcar moral. Iar imaginea publică a unei pletore infracționale de proveniență românească nu le face deloc bine. Nici nouă, acasă. Nici României.
Ce e de făcut? Au existat zeci de programe europene pentru integrarea, educarea, școlarizarea… lor, pe zeci de milioane de euro, dar rezultate nu se văd. Unii implementatori de astfel de programe nu și-au făcut datoria, ba chiar au fraudat banii oferiți cu noblețe de marii donatori, de aceea statul român a început să le ceară socoteală, mulți ajungând cu dosare la DNA și condamnări în justiție. Singura consecință? S-au înmulțit palatale cu multe turnulețe. Concomitent, abandonul școlar cunoaște cifre amețitoare pentru un stat membru al UE.
De ce nu dispare fenomenul cerșetoriei, deși în unele țări vestice este încriminat? Fiindcă, la noi, cel puțin, a devenit o adevărată industrie, mai întâi locală, iar apoi cu filiale în mai toate țările lumii. Capii cerșetoriei de pe străzile europene sunt în România, dacă e vorba de populația romă, iar autoritățile, legiuitorul tratează situația cu multă, foarte multă, îngăduință, cu toate că, de 25 ani ne produc un rău imens.
Există minorități rome și în Ungaria, și în Polonia, și în alte țări, dar mizeria cerșetoriei românești s-a întins peste Europa, iar unele din cauzele neadmiterii în spațiul Schengen o constituie imposibilitatea integrării sociale, a emancipării acestei etnii. Să nu fie conștienți liderii lor și ai noștri de importanța școlii și a respectului pentru ceilalți?

Petru Tomegea

Etichete: , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: