Statul se luptă cu mafia

Informația de primă pagină ne-o furnizează însăși Laura-Codruța Kovesi, procuror-șef al DNA, dar nu ne dă și detalii despre această luptă: câți oșteni sunt în tranșee de o parte și de alta, cine înaintează și cine se retrage, de câte guri de foc dispune fiecare, cum stăm cu muniția…
După mine, dacă statul se luptă cu mafia ar cam trebui să fie un fel de război, nu „un proces continuu, cu foarte multe momente grele”, cum afirmă doamna cu paloșul într-o mână și cu balanța dreptății în alta. Privind înapoi către anii ’90 cu neostoită mânie, câmpul de bătălie s-a mișcat după cum a dorit mafia, statul netrecând dincolo de amenințări. Iar lipsurile vistieriei care coincid cu prada de război a mafioților „sparie gândul”, vorba cronicarului.
Unele pierderi însă sunt demne de analele istoriei nu numai românești: o mulțime de bănci în frunte cu repede jefuita Bancorex, fosta deținătoare a valutei câștigate cu sudoare de poporul muncitor, o industrie care producea ’ș de mii de tone de metale, mașini, îngrășăminte… pe cap de locuitor, acum subtilizată de șmenari, dar al cărei „morman de fiare vechi” ar fi putut relansa economia românească, moșii, domenii uriașe ale statului devenite domenii personale, majoritatea caselor burghezo-moșierimii intrate în posesia noii clase de îmbogățiți de război, pardon, de revoluție… Iată de ce urmașii noștri se vor zbate în sărăcie multă vreme ca și strămoșii lor.
Ei, bine, deși realitatea aceasta e crudă și incontestabilă, de 26 ani neîntrerupți nici măcar de alegerile periodice, nu a fost partid politic, nici instituție a statului de drept care să nu lupte „crâncen” cu mafia și corupția, cu hoția și înșelătoria la drumul mare. Mai luați în calcul că statul român s-a aliat cu cei mai puternici luptători: în 2004 cu NATO, iar din 2007 cu UE. Și acum, după aproape un deceniu de eforturi împreună, spune șefa DNA, „am ajuns în punctul când se luptă statul cu mafia. Să vedem cine câștigă!”
Ceea ce înseamnă că până azi statul a lăsat mafia să odrăslească în pace și acum, odată începută bătălia, rezultatele ei sunt incerte, iar victoria ar putea fi și a statului, dar și a mafiei. Care, la rândul ei, „se aliază în spațiul public contra noastră… (cu) câteva televiziuni pe ai căror patroni i-am trimis în judecată, unii deja sunt condamnați, care ne toacă de dimineață până seara”, zice doamna Kovesi. De aliați politici cu „aceeași voce”, dar și ei cu dosare penale, nu mai amintesc, de frică să nu creez impresia că procurorii luptă cu morile de vânt.
Poate ar trebui să spunem ceva și despre victimele directe ale confruntării, și de cele colaterale: au căzut pe câmpul de luptă niscaiva „pești mari”, vorba aliaților noștri, un prim-ministru, mai mulți miniștri, politicieni-gârlă, câțiva așa-ziși oameni de afaceri din seria tunarilor, țeparilor, șmenarilor, bișnițarilor… Mai „greu” cu victimele colaterale: ceva demisii, dar nesemnificative, un parlament devenit scut pentru cei cu „suspiciuni temeinice”, câțiva justițiari trecuți în tabăra adversarilor sau, mai grav, unși cu una-cu alta, dar zăpsiți de colegii lor care nu vor să pactizeze cu inamicul… De, la război, ca la război!
Dacă în cazul victimelor, (unii cred că sunt prea multe, că doar n-om fi noi, românii, hoții pământului, iar alții că sunt prea puține) să zicem că se poate vorbi de ceva eficiență, în cazul recuperării valorilor furate miroase a dezastru: din cele peste 1500 de miliarde € stabilite de celebrul matematician și economist Florin Colceag, membru al Clubului de la Roma, nu s-a recuperat nici măcar a mia parte. Astfel, dacă anual cifrele dovedite de instanțe variază între 310 și 200 milioane €, nu ne spune nimeni cât s-a încasat la bugetul statului. Sunt sigur că dacă ar fi fost ceva rezultate, instituțiile s-ar fi lăudat, dar n-au făcut-o, semn că nu s-a întâmplat mare lucru.
Așadar, din războiul acesta în care miza este de 1500 de miliarde € și care război ne costă alte zeci de milioane €, statul se cam alege cu praful de pe tobă, singurul avantaj palpabil fiind că dimensiunile furtului par să se diminueze, ceea ce nu e puțin lucru. Nu cumva ar trebui schimbată strategia? Sau nu se vrea.

Petru Tomegea

Etichete: , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: