Constantin Milici, Din Țara Fagilor

364867mare
Constantin Milici, Din Țara Fagilor

Nimeni nu mai scrie despre țăranii noștri autentici, conservatori ai unei civilizații rurale, ai unei culturi arhaice tot mai uitat-pierdute între mutațiile satului contemporan. Cine vrea să le afle modul de trai, concepția de viață, tipul de gândire și interpretare a realității trebuie să ajungă cu bună credință la inima celor din zone mai puțin corupte de valul necruțător al globalizării, sau să le caute puținele scrieri care mai îndrăznesc să „deranjeze” spațiul public contemporan suprasaturat de literatura, maculatura de doi bani a societății de consum. Lumea lor, pe cale de dispariție, nu trezește interesul, atenția organizațiilor nonguvernamentale, nici măcar a ecologiștilor, mai preocupați de dispariția speciilor de mici viețuitoare / plante decât de pierderea celor ce își duc veleatul într-o economie naturală închisă între gardurile livezilor și ale ogoarelor proprii. În compensație, îi îndrăgesc prințul Charles al Regatului Unit și o mulțime de etnologi francezi ori belgieni. Vremea când plugarii, învățătorii și preoții de țară scoteau ziare și reviste precum „Vestitorul Satelor”, „Șezătoarea”, „Făt-Frumos” etc., imprimate prin tiparnițe mănăstirești sau orășenești și distribuite cititorilor cu traista a apus definitiv, iar calculatorul, Internetul nu le spun absolut nimic. Asfințește o formă de civilizație în locul căreia nu suntem în stare să punem nimic.
Apărută în condiții grafice de excepție la editura „Vremi” din Cluj-Napoca, în 2006, cu sprijinul preotului Laurențiu Milici, prea har-nicul nostru concetățean, și dăruită din suflet subsemnatului spre dreaptă cinstire ca un odor de mare preț, cartea cuprinde file „din viața răsboiului mondial 1914-1918”, o colecție de „cântice și poesii populare din răsboi…compuse și culese” de autor, multe publicate în revista proprie din titlu alături de Eusebiu Camilar ca redactor, ori în „Neamul Românesc” al lui Nicolae Iorga, în „Glasul Bucovinei”, „Opaițul satelor” etc., o monografie a comunei natale Soloneț, câteva proze din seria snoavelor populare ceva mai ample, încheindu-se cu o sumedenie de reproduceri și fotografii de epocă. Sunt atașate o biografie de Arcadie Grigorean din „Izvorașul”, 1934, un studiu al strănepoatei Roxana Milici-Ciobanu reluat din „Țara Fagilor” și „Mărturii de gând și suflet românesc «Țara Fagilor»” aparținând distinsului cărturar sucevean Nicolae Cârlan.
Cartea readuce în memorie emoționante mărturii despre Bucovina de altădată, despre prima conflagrație mondială, când țăranii, leat după leat, luați direct de la vatră, au purtat greul luptelor din plaiul natal până-n împărăția austro-ungară și Alpii Italiei, pierind pe meleaguri străine pentru cauze străine de seminția lor. Pe cantorul de strană Constantin Milici, aflat cu garnizoana în Viena, l-a prins dorul de casă și s-a apucat să consemneze faptele trăite, nu numai de arme, cu un irepetabil bun simț, având convingerea că tinerii își „pot culege îndemnuri, ca la o vreme de nevoie pentru țară, fără frică și cu curaj să meargă la datorie” (p. 37), „iar ceea ce s-a scris în această cărticică nu este alta nemic de cât fumul care a putut eși din focul care ardea în necăjitul nostru suflet” (Idem). Marile evenimente sunt încondeiate într-o limbă simplă, vie, pe înțelesul tuturor: „În 12-XI sara la ora 9 a repausat Majestatea Sa Împăratul Francisc Iosif I, toată Viena era în doliu și lumea tare supărată, semn că va fi o mare schimbare în țară” (p. 25). Soldații n-au fost lăsați în oraș „ca nu cumva să meargă la praznic” (Idem). Ce fel de țărani erau aceia care umblau ca la ei acasă prin Velki-Praski, Cracovia, Baden și Lemberg, care „cunoșteau bine Viena” cu tot cu Prater și Schönbrun, fără a se rătăci, care vorbeau cu atâta însuflețire despre teatrele din capitala Habsburgilor și depuneau jurământul de credință în limba italiană? Ce s-a întâmplat în jumătate de secol de teroare roșie cu bucovinenii alcătuitori de culegeri de folclor, preocupați de istoria așezării, a străbunilor lor, cititori de reviste și ziare, pasionați coriști ai unor formații intrate în istoria culturii, păstrători ai unor comori literare, etnografice de asemenea valoare? Ce-i determină acum să iasă din istorie, să-și dea pe nimic ori să renunțe la relicvele păstrate de strămoșii lor cu atâta sfințenie?
Multe din versuri seamănă cu celelalte ale poeților țărani. Unele dovedesc lecturi din Eminescu: „Așa ne trece rostul/ Vărsând lacrimi cu foc/ Și răsucind noi firul/ Ursit de nenoroc”, sau „Și de vise fericite/ Să-i șoptești din când în când/ Pe când vânturi rătăcite/ Îmi vor bate pe mormânt.” Fotocopiile paginilor manuscrise indică o personalitate preocupată de caligrafie, disciplină din ce în ce mai mărginită azi, făcându-ne să roșim de-a binelea când citim lucrările învățăceilor noștri.
Monografia Solonețului continuă să aibă și astăzi interes documentar, iar conținutul articolelor sale din „Țara Fagilor” nu putea fi decât înălțător: „Nicăieri nu vei găsi un port mai frumos ca al românului… este atât de frumos încât multe din Reginele pământului s-au îmbrăcat în el”.
Între timp, elementele culturii țărănești au ajuns de batjocură. Vorba și portul, odinioară pline de respect față de datină, de sfioșenie și bună-cuviință, au fost înlocuite cu surogate la modă, kitsch-uri înfiorătoare și îmbrăcăminte second-hand, iar arhitectura rustică străveche se pleacă în fața ranch-ului american din Dallas. Fără acces la baza tradițiilor, nu e de mirare că ne lipsesc marii creatori, că nu ne regăsim locul într-o lume în plin proces de transformare. În absența unui plan riguros de salvare a comorilor culturii tradiționale, fără un minim efort financiar, fără profesioniști cu drag de neam și țară, în curând nu vom mai putea spune nepoților din ce neam se trag, iar identitatea românească în Europa va fi mânjit-susținută doar cu manele și paiete cu sclipici cusute pe perdea de nailon.

Petru Tomegea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: