Lepădarea de Traian Băsescu

A început încă din finalul ultimului mandat. Mai întâi l-au părăsit lingușitorii, adulatorii care, în schimbul idolatriei, au obținut fel de fel de avantaje precum promovări în funcții, sinecure, recomandări, influențe, vizibilitate, locuri pe liste la alegeri. Și-au calculat șansele și au văzut că nu mai au nimic de câștigat. S-au lepădat de el în speranța că îi vor găsi un înlocuitor sub privirea căruia să-și împlinească visurile de mărire prin aceleași tehnici lipsite de demnitate.
A urmat rândul lingușitorilor din presă, din mass-media, de prin studiourile radio și TV, jurnaliști, formatori de opinie, oameni de influență publică notorie, realizatori de programe… Unii s-au lepădat cu zgomote, vrând ca toată lumea să le afle gestul, iar alți jupâni să știe că ei sunt fără „contract”, adică disponibili.
Cel mai greu s-au lepădat susținătorii din convingere, între care o serie de mari jurnaliști și politicieni prezenți trup și suflet alături de personalitatea fostului președinte. Între aceștia, câteva figuri de seamă ale culturii și științei, ale educației și artelor. Acum unii consideră că au făcut-o din eroare, alții că s-au lăsat păcăliți, doar câțiva crezând că Traian Băsescu a meritat să fie sprijinit atât timp cât justiția a prins curaj și comportamentul său a cadrat oarecum cu cea mai înaltă funcție în stat. Cu toate acestea, s-au lepădat și ei de fostul președinte, unii lăsându-ne explicații, mărturisiri și regrete emoționante.
Criza lingușitorilor a devenit evidentă mai ales după o replică a fostului președinte: „Erau lingăi voluntari. Această hoardă de propagandiști, dacă spui ceva despe Kovesi… Tăpălagă, unul care m-a lins fără să-i cer. Voluntar a fost. Acum și-a schimbat obiectul lingerii. (…) Eu nu le-am cerut nici lui Tăpălagă, nici lui Ciocăzanu, nici lui Bot, nici lui Mircea Marian să mă susțină”. Și dacă nici ei, nici alții, interesați sau dezinteresați, nu l-ar fi susținut?
Nu știu ca vreunul dintre cei vizați să nu-i fi răspuns, dar e cert că nominalizarea lor de către Traian Băsescu și contextul au contribuit la cunoașterea fenomenului adulării, iar perioada bătăliilor politice din cele două mandate capătă o cu totul altă semnificație: respectivii au reușit să-i perpetueze puterea prin laude și preamăriri, iar lui i-a convenit că s-a simțit apreciat. Acum, când au schimbat azimutul, i-a aruncat peste bord.
Luând în discuție toate opțiunile de mai sus, normal că au izbucnit acuzațiile-contestațiile unora împotriva altora, dar nu vom sta să le disecăm. Mai important ni se pare să studiem fenomenul ca atare. Ce au reușit adulatorii și ce nu? E o simplă problemă de educație, onoare și demnitate sau o caracteristică obiectivă generalizată? Cum au rezolvat occidentalii astfel de situații deloc inedite? Fiindcă de fenomenul adulației n-a scăpat niciunul dintre marii lideri ai omenirii de când a început istoria și până azi. O observație: adulația unora trezește de fiecare dată și reversul ei, ura celorlalți, cu care este întotdeauna direct proporțională.
Privitor la liderii istoriei recente, observăm că cercetătorii îi selectează în funcție de aportul lor la emanciparea propriului popor, la dezvoltarea democrației interne și internaționale, la apărarea conceptului de libertate, dar și în funcție de poziția lor în societate. E adevărat că nu toți foștii au cu ce se lăuda, dar omenirea merge înainte prin efortul unor personalități exemplare.
Ineditul situației românești este că, la mai bine de un an de la încheierea mandatelor, spațiul public a descoperit, stupefiat și nu prea, că împăratul a fost cam gol, puțini fiind dispuși să-i mai caute merite după ce, de aproape doi ani, nu face decât să deconstruiască ceea ce, cum-necum, reușise în cei 10 ani de prezidențiat. Iar degringolada nu dă semne să se oprească. Cel puțin până la alegeri.
Și ceilalți doi președinți au avut adulatori și lingușitori, dar cazul profesorului Emil Constantinescu e cumva aparte: nu prea i-a suferit, nu i-a recompensat, de aceea l-au urât, iar ura nu le-a trecut nici astăzi când nu mai e o miză politică internă, activitatea sa fiind notorie doar pe plan internațional.

Petru Tomegea

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: