Măciuca lui Traian Băsescu

Nu cred că tot ce spune fostul președinte e adevărat, nici că discursul său actual anti-Justiție îi va sluji în campania electorală așa, cum zic destui analiști. Fiindcă adevărul este altul și e bine perceput în spațiul public: DNA nu și-a schimbat maniera de lucru de pe vremea prezidențiatului său, iar Justiția, nici atât. Ceea ce pot susține fără dubii este o ușoară intensificare și o înmulțire a anchetelor împreună cu trimiterile în instanță și condamnările penale. Este și motivul pentru care cota de încredere tot crește.
Prima țintă a atacurilor sale rămâne constant Laura-Codruța Kövesi, acuzată că „a făcut din DNA o măciuca politică”, iar cei cu dosare „sunt foarte bine selectaţi”. Numai că, pe când era în funcție, ideea de „măciuca” & „selecție” era mult mai evidentă, liderii compromiși de către (tele)justiție fiind aleși preponderent dintre adversarii săi. Astăzi se poate spune că s-a creat oarece echilibru, în sensul că, indiferent de culoarea politică, cei bănuiți sau prinși asupra faptului vin și dau cu subsemnatul la DNA, victimizările demonstrând că mai toate partidele au membri acuzați de corupție.
Așadar, cele ce s-au schimbat sunt doar apropierea campaniei electorale și atitudinea lui Traian Băsescu apropo de șefa DNA, numită de el însuși în post, iar cauzele schimbării pot fi ușor intuite. Astfel, după încheierea mandatelor, cercetările penale s-au apropiat de „oamenii săi”, inclusiv de familie: fratele Mircea a primit o condamnare cu executare, iar fiica cea mare și ginerele dau declarații în fața justițiarilor. Pe deasupra, „creația” sa, Elena Udrea, pregătită personal pentru cea mai înaltă funcție în stat, și-a ratat viitorul politic tot din pricina unor dosare penale. Asupra lui însuși planează fel de fel de suspiciuni în cel puțin 4 dosare penale.
Rămâne de discutat așadar doar metafora „măciuca”, foarte sugestivă și cu un impact mediatic garantat încă dinainte de război, Traian Băsescu fiind cel mai autorizat specialist în astfel de bombe lexicale: dottore, Felix Motanul, găozar, lingător de clanțe, listaci, penali, pisic, pufuleț, pușcăriabili, țepe… Și asta deoarece fostul „jucător” e convins că-și poate realiza scopul numai și numai dacă zi și noapte se află în centrul atenției publice, atenție din care și-a construit toată cariera politică. Despre valoarea și eficiența acestui tip de activitate politică nu ne-am propus să discutăm aici.
Cât despre măsura în care atacurile tot mai dure asupra redutei DNA îi vor ajuta să impună PMP în fața electoratului și să treacă pragul electoral lucrurile sunt mult mai încurcate: Traian Băsescu nu mai are zilnic la dispoziție tribuna de la Cotroceni, nici nu mai lucrează în echipă cu vreun staff de campanie, iar formațiunea sa are până acum un singur membru vizibil: el însuși. E și președinte, și executant al propriilor hotărâri. La umbra sa de lider PMP, până acum, n-a odrăslit absolut nici un partener, nici un continuator. El e singurul care își încontrează săbiile cu inamicii. E singurul care „se luptă” cu moderatorii și participanții la talkshow-urile TV. E singurul transmițător de mesaj. Iar mesajul nu vizează reforma, ci antireforma.
El însuși se socotește locomotivă pentru propria formațiune și se laudă că e cel mai bun candidat de prim-ministru, singurul în stare să salveze, încă o dată, România din ghearele corupților, ale incompetenților și ale neputincioșilor. Și asta pentru că în partid, în relațiile cu alte formațiuni doar părerile și hotărârile lui contează.
Punctul slab al stratagemei lupului singuratic este tocmai singurătatea liderului, puterea sa constând doar în simbol, imagine și discurs: în caz de chemare în instanță sau accident de parcurs se dărâmă toată construcția fără absolut nicio șansă de resuscitare. Căci asta a fost întotdeauna soarta conducătorilor unici, iar istoria noastră are destule exemple, unele recente.
Din păcate, ideea de „măciucă” îl va costa foarte scump în caz de reușită în alegeri, singura șansă fiind asocierea la guvernare cu foștii dușmani de moarte, cei ce i-au organizat două suspendări și i-au făcut viața de președinte amară. Nu știu dacă merită.

Petru Tomegea

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: