Să ne fie învățătură de minte

Se știe cine-a câștigat și cine a pierdut alegerile în SUA, dar pierderea cea mai răsunătoare nu este a candidatei democraților, ci a presei, a analiștilor politici. Nu sunt atât de convins că lecția alegătorilor americani și a mediilor publice a fost bine înțeleasă nici la ei acasă, nici în România pentru că nu am văzut nicio căință sau recunoaștere a greșelilor imediat după. Le fel cum nu mă aștept să se întâmple nici în viitorul apropiat.
Tocmai în SUA, de la care am învățat democrație, antipolitica și politica antisistem par să fi învins, iar atipicul Donald Trump a ajuns președintele celei mai mari puteri politice, bancare și militare a lumii. Numai că șansele lui n-au fost luate în serios de presă, de aceea majoritatea mediilor americane au trecut pe etichete și dezinformare: ba că e imoral, afemeiat, sexist, vulgar, ba că nu-și plătește cinstit taxele, ba că este rasist, agresiv și autoritarist… Câinele de pază al democrației, presa, a scos în relief doar discursul său plin de gafe, întorsături, amenințări, jigniri, agresivitate, limbaj licențios, butade ca să nu pară nimănui câștigător în fața experimentatei doamne Clinton.
Nici echipele, firmele profesioniste de sondare a opțiunilor electorale nu ies deloc onorabil: au încercat să transforme propriile dorințe în realitate (wishful thinking?), amăgindu-și concetățenii și candidații. Cum a fost posibil ca una dintre cele mai puternice și corecte prese din lume să greșească? Abia aștept răspunsurile. Deocamdată am doar niște bănuieli că nici presa lor nu mai e ce-a fost.
În opinia mea, două lucruri merită discutate acum: evoluția politicii către antipolitică și apolitică în contrapondere cu un comportament mediocru al mass-mediei și câteva observații pertinente pentru campania noastră electorală. Și un bonus: din întâlnirile televizate ale celor doi candidați, din desfășurarea campaniei n-am rămas cu o impresie mai grozavă decât la noi, semn că hibele politicii noastre trebuie căutate în altă parte.
Fiindcă antipolitica e prezentă și în spațiul public românesc, saturat de corupție, manipulări, mizerii, batjocură, iresponsabilitate și din partea multor politicieni, și din partea presei. Este și motivul pentru care ideea unui candidat de prim-ministru politic a murit, (fie-i țărâna ușoară!), partidele umblând cu limba scoasă după apolitici căci toate se află sub cota de avarie a încrederii publice, la fel ca Parlamentul, principala instituție a democrației.
Dar atâta importanță cât își dau unii moderatori, realizatori de emisiuni, jurnaliști la televiziunile noastre nu cred că se mai poate vedea altundeva pe mapamond: sunt atotștiutori. Unii încearcă și vor să lase impresia că sunt capabili să rezolve acolo pe loc, în platou sau în coloanele ziarelor, ceea ce nu pot rezolva înseși partidele, ceea ce nu vrea guvernul, președintele, justiția, serviciile secrete, închipuindu-și că la un semn sau o vorbă a lor realitatea politică se schimbă. Numai la noi a fost posibilă îngâmfarea jurnalistică de tipul: eu te fac președinte, premier, senator, deputat, primar…
Așa cum nu i-au ascultat marii politicieni și mediile americane pe cetățenii intervievați ici și colo, și mai abitir se întâmplă în România: sunt luați în seamă doar aceia care justifică atitudinea postului sau a partidelor, a liderilor în solda cărora se află, dar, spre deosebire de yankei care-și asumă partizanatul deschis, ai noștri nu vor transparență în ruptul capului.
Veți vedea că zi de zi stau proțăpiți în fața ecranelor aceiași luptători pe baricade ai acelorași partide, că sunt formațiuni politice care nu beneficiază niciodată de vizibilitate și microfon, căci informarea corectă a cetățeanului este ultimul lucru la care se gândesc. Ei, bine, lecția lui Donald Trump este una despre adevăr și corectitudine, despre responsabilitatea mediilor de informare, despre îndepărtarea reprezentanților politici de idealurile celor mulți.
Nu pot să nu adaug valul de oportunism și lingușiri la adresa lui Donald Trump, chiar dacă până pe 8 noiembrie aceiași aveau numai cuvinte de ocară. Mai mare rușine ca asta nu este.

Petru Tomegea

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: