Iohannis, de la agonie la extaz și invers

Deși nu candidează în alegerile parlamentare, actualul președinte a devenit calul de bătaie al tuturor televiziunilor și ziarelor. Nimic din ce spune și face nu e bun, vorbele îi sunt mereu răstălmăcite, are numai bube în cap, el și familia, la nimic nu se pricepe, „un biet primar de țară”, iar proiectele cu care a câștigat președinția, sprijinite atunci de un larg spectru mediatic, acum miroase a poliție politică (binom, trinom…), a securism și chiar a totalitarism.
Dacă atunci i se cereau anticorupție, spirit democratic, deschidere politică, strângerea legăturilor cu partenerii europeni și transatlantici, vizată fiind în special Germania, că tot e el sas, ei, bine, acum deschiderea politică nu mai e bună: vinde țara bucată cu bucată Germaniei, Uniunii Europene, Americii lui Soros, e mereu în excursii de plăcere, dar în care se întâlnește totuși cu respectivii lideri.
La începutul mandatului era „mutul” de la Cotroceni, dar când a început să grăiască și să acționeze în calitate de președinte al tuturor românilor, s-au dezlănțuit împotrivă-i furiile presei, ploaia de batjocură și minciuni din partea celor ce au pierdut alegerile în 2014. Înțelegem, firește, că e campanie electorală, numai că respectivele acuzații, de o gravitate ieșită din comun când e vorba de un politician cu răspundere, acuzații cărora nicio instituție a statului de drept nu le răspunde, pot greva asupra bunului mers al activității de stat în interiorul și în afara granițelor.
Așadar, de la agonia celor 10 procente în minus din primul tur al prezidențialelor, Iohannis a atins extazul reușitei în al doilea tur, când cota sa de încredere populară ajunsese la cifre greu de conceput. N-a durat prea mult, însă, și poziția sa a intrat în bătaia furtunii politice, mai ales după declanșarea actualei campanii electorale. Deci din nou agonie.
Nu interesează în articolul de față opțiunile sale politice așa cum nu interesează declarațiile referitoare la diverse aspecte ale Justiției și Guvernului, ci un principiu, acela al tratamentului egal din partea celorlalte instituții ale statului de drept și a mediilor. E vorba despre cea mai grea acuzație, atât de grea că ți se zburlește părul: „președintele și tehnocrații vând țara bucată cu bucată”. Acuzație reluată zilnic la ore de mare audiență de câteva televiziuni și o mulțime de jurnaliști, moderatori, formatori de opinii, invitați, politicieni, fără ca vreunul dintre colegii de platou să ceară câteva minime dovezi.
România se declară mereu stat de drept, iar atunci când un cetățean depune mărturie în fața oricărui procuror despre o hoție, un act de corupție, imediat se deschide un dosar penal, urmând o cercetare, o anchetă. Lui Iohannis nu i se poate deschide dosar penal, fiind apărat de imunitate. Dar în cazul acesta, pot fi sesizate Parlamentul, serviciile secrete, procurorii militari, căci vinderea țării înseamnă totuși trădare a Patriei.
Nimic din toate acestea nu se întâmplă. Nici învinuitul nu se apără în public, nici instituțiile statului nu reacționează, semn că asistăm la un fel de blocaj informațional. Blocaj speculat cu asupra de măsură de pescuitorii în apele tulburi ale minciunii politice cu scopul de a-și maximiza șansele electorale. Iar rezultatele încep să producă îngrijorări în spațiul public, ca o consecință a terenului câștigat de politica antisistem, anti-statu-quo, naționalistă și revanșardă.
Din păcate, posibilitatea de a acuza pe oricine fără a suferi rigorile legii se bazează pe confuzia perversă între dreptul la opinie și argumentarea adevărului. Firește, dreptul la opinie este garantat de lege, dar nu și dezinformarea, minciuna, acuzația fără suport faptic. Or ce e mai grav deja s-a întâmplat: președinte și premier, tehnocrații, liderii serviciilor secrete, șefii instituțiilor anticorupție… sunt descriși ca dușmani ai poporului, iar împotriva lor se îndreaptă un curent mediatic formidabil de ură. Știm cui folosește, dar important e să știe și alegătorii.
Or campanie electorală înseamnă altceva: nu desfigurarea, batjocura, minciuna, ci lansarea și susținerea publică a unor proiecte și programe electorale ca să avem ce vota pe 11 decembrie.

Petru Tomegea

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: