Destui analiști nu-i dădeau fostului președinte Traian Băsescu nicio șansă de a reveni în prim-planul politicii românești după epuizarea celor 10 ani de prezidențiat. S-au bazat prea mult pe așteptări proprii și prea puțin pe realitate, considerând că va apărea un altfel de politică, iar clasa politică se va scutura de metehnele trecutului. Metehnele n-au fost dislocate căci reformarea partidelor și schimbarea relației lor cu alegătorii întârzie sine die. De aceea fostul președinte își continuă nestingherit aventura.
Practic, analiștii s-au grăbit să anticipeze veștezirea modului propriu de a face politică, iar acum observă stupefiați că tehnica frustă de a se plia pe agenda zilei dă roade. Au uitat că niciodată TB nu a fost altfel, așa explicându-se ieșirile sale regulate de la tribuna prezidențială: nimic din ce se dorea în spațiul public nu trebuia să-i fie străin, iar asta l-a ajutat mereu să fie pe val. Că foarte puține dintre doleanțele publice însușite de el au căpătat rezolvări, altele decât acelea care coincideau cu interesele sale, e o altă poveste.
O analiză atentă a fondului tematic și a formei discursive ale lui TB care fac posibilă revenirea în prim plan ar putea fi edificatoare:
1. Specularea fără greș a tuturor oportunităților apărute în spațiul public, indiferent dacă în cei 10 ani de mandat susținerile sale se aflau la polul opus: deși se recunoaște ca autor al „binomului” SRI-DNA, că Liviu Coldea e creația sa, astăzi a trecut de partea celor ce luptă cu efectele interceptărilor. Explicația e simplă: politicienii căzuți în „ticăloșie” vor ancora în MP, crezându-se ocrotiți de cel ce i-a numit pe magistrați. Pe principiul necontestat încă de nimeni: „Eu v-am făcut chestor. Nu ştiu dacă e bine, domnu’ chestor!” și nu e exclus ca amenințările încă să funcționeze.
2. Cum se explică succesul de public al lui Traian Băsescu? Simplu: așa cum a făcut de la debutul activității politice, și-a trecut între priorități tot ce a dorit electoratul, cum face și acum, chiar dacă nu are nici puterea, nici intenția de a pune vreodată în aplicare. Se plasează de fiecare dată de partea celor pe care vrea să-i aibă la urne. Cine ar fi zis că așa ceva mai poate avea efecte electorale? Iată că poate.
3. Deși sub oblăduirea sa serviciile au căpătat o putere disproporționată, deși atunci tăcea mâlc în caz că asistam la zăngănit de cătușe și justiție televizată, la interceptări după plac și scurgeri de informații „bine selectate” din dosare penale și anchete, odată cu acuzarea Elenei Udrea și a altora a început să vadă monstruozitatea și să ceară măsuri de reintrare în normalitatea constituțională. Iar după intervenția CCR de stopare a ilegalităților a sărit să denunțe abuzul specific fostei securități, să acuze otova și guvern, și parlament și președinție și CCR de amatorism și stopare a luptei anticorupție. Cu toate că OUG trecută prin CSAT nu acordă nicio competență în plus SRI.
4. Încurajat de atenția arătată de diverse televiziuni, țintele sale au evoluat: atacă împreună cu comilitoni de tipul Ion Cristoiu, Robert Turcescu, Darren White Terrel, Keno Verseck (Der Spiegel)… poziția președintelui Klaus Iohannis, ceea ce-l ajută să se repoziționeze ca lider al unei opoziții tot mai dezorganizate pe care încearcă să o pună în slujba intereselor sale, deocamdată, destul de neclare.
Firește, aceste procedee sunt puse în aplicare și de alți lideri împreună cu partidele lor, însă ceea ce-l face puternic pe Traian Băsescu este forma discursului politic și momentul intervenției: trebuie să fie cu un pas înaintea tuturora, iar cuvintele trebuie să fie bine alese. Mizează de obicei pe expresii și cuvinte tari, iar duritatea afirmațiilor sale trebuie să fie ieșită din comun.
Unii au spus că stilul acesta este demolator, că orice replică nu poate fi decât o copie palidă, că fostul președinte nu a fost în stare să construiască nimic, dar rezultatele sforțărilor sale actuale sunt evidente: MP prinde contur, atrage tot felul de „căzături” de pe la alte partide, iar vânzoleala cu candidaturile îi face bine. Va fi MP un partid nou? Nici vorbă: e o formațiune ca toate celelalte, construită după chipul și asemănarea liderului atotputinte. Cât despre ideologie, stânga-dreapta și reforme, mai bine să schimbăm vorba.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 