Cine a mai crezut și mai crede că trecutul unui popor poate fi ascuns sub preșul intereselor politice are acum dovada că, mai devreme, ori mai târziu, faptele ies la iveală. Pentru că Revoluția din 1989 are o parte la vedere, alcătuită din filmul evenimentelor eroice urmărite la televizor cu sufletul la gură, și una ascunsă, în care îi descoperim pe lideri dominați de interese meschine, cinice și chiar criminale. Iar crimele împotriva propriului popor trebuie pedepsite exemplar.
Cum au fost ascunse faptele tragice? Mai întâi prin tergiversarea anchetelor și apoi rescriind sau făcând dispărute o serie de documente ca jurnale de zi ale unităților militare implicate, rapoarte, ordine ale comandanților, faptele executanților, numele responsabililor, numărul victimelor, asta într-o primă fază. Apoi, încercarea de a scăpa cu fața curată prin escamotarea adevărului și numirea unor anchetatori loiali, docili, fără putere, sub diverse amenințări, inclusiv cu dispariția din schemă ori și mai grav. Semn că „reprezentanții” autoimpuși atunci de confrerii alcătuite din timp, susținuți inclusiv de sovietici, „prietenii” noștri de la Cantemir încoace, au fapte rușinoase de ascuns.
Nimeni nu spune că regimul Ceaușescu nu trebuia înlăturat. Numai că nenorocirea a început după reușita revoluției și alungarea comandantului suprem. Dacă până pe 22 decembrie la miezul zilei se știe cu claritate cine în cine a tras, după amiază au început manipulările cu scopul de a face din corifeii mereu televizați ai revoluției personaje fără de care România ar fi pierit. Ori de amenințat n-o amenința nimeni. Practic, sângele a curs din belșug și inutil doar ca să-i legitimeze pe „emanați”. Nu așa procedase Lenin în 1917 amestecând revoluția cu lovitura de stat, ambele legitimate prin sânge de burghez exploatator și mujic trădător?
Ai putea crede că a fost vorba de niște greșeli inerente: când se află în bătaia puștii, mintea celor implicați lucrează după alte reguli. Numai că respectivii nu erau în bătaia niciunei puști și cu toate acestea au înarmat gărzile patriotice, populația, ca și cum România ar fi fost atacată, invadată de forțe inamice, de armate străine. Rezultatele nu au întârziat: peste o mie de morți, alte mii de răniți și arestați, valori inestimabile de patrimoniu distruse aiurea.
Ca să amplifice totuși confruntarea, câțiva „specialiști” au lucrat ca la carte pentru a-i încăiera pe membrii celor două ministere, al Apărării și de Interne, sau chiar ai aceluiași minister. Chestia cu teroriștii securiști căzuse: conform actelor și declarațiilor unor înalți demnitari, încă din dimineața aceleiași zile, ei depuseseră armamentul la rastele.
Partea și mai urâtă este legătura permanentă cu Kremlinul și aprobarea lui Gorbaciov ca o serie de formațiuni militare sovietice să vină în ajutorul tovarășilor români, atât înainte de începerea ostilităților cât și după(?). Ajutor despre care multă lume știa, dar nimeni nu voia să recunoască. Și o întrebare: cine a fost idiotul util folosit de Gorbi? Nu cumva idiotul acela a făcut niște angajamente în numele României în schimbul ajutorului „frățesc”? Și dacă le-a făcut, care sunt acestea? Fiindcă încă nu se cunosc cazuri de ajutor dezinteresat al „fraților” de la Răsărit.
Am înțeles că vor fi desecretizate multe documente din perioada respectivă, dar asta miroase a păcăleală. Nu-mi vine a crede că procurorii militari care anchetaseră până acum și judecătorii implicați nu aveau certificate ORNISS. Dar poate că informația trebuie citită în altă grilă: poate vor fi date publicității să știm și noi măcar cum am fost prostiți.
Ei, bine, cei ce au provocat aceste nenorociri alcătuiesc clasa noastră politică, clasa conducătoare de la care un popor de aproape 20 de milioane așteaptă să trăiască o viață demnă, să se mândrească cu fiii săi, să scape la lumină după zeci de ani de teroare roșie. Ne mirăm că speranțele noastre cad mereu pe teren arid și sterp, iar viitorul ne rămâne mereu în ceață.
Căci revoluția încă este păcatul originar al democrației noastre.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 