AUR se dezintegrează

AUR se dezintegrează

Mare deziluzie, dragilor! Mărețul, viteazul, incoruptibilul partid rromânesc AUR se dezintegrează, ajungând doar o găoace goală de conținut. Partidul de suflet care cică acționa în numele dreptății, al cinstei, al demnității rromânești și al onoarei(?) cerând socoteală tuturor instituțiilor statului, guvernului, parlamentului… de pe poziții de forță, alături de o mulțime de membri furioși-revoltați în frunte cu voievoada Diana Șoșoacă cea Vitează, cu inconfundabilul războinic George Simion și cu alți măreți și dodoloți și tari bărbați de stat, toți cu telefoanele mobile puse pe filmare nonstop, ei, bine, partidul acesta se pregătește să dea ortul popii și să ne lase de izbeliște. 

Membrii AUR în frunte cu măreții lor conducători au dus o bătălie aspră cu uzurpatorii drepturilor cetățenești, i-au călcat în birouri pe șefii de instituții care nu făceau ce le spune Șoșoaca, i-au luat de guler pe doctorii care le injectau rromânilor vaccinuri anti-COVID cu cipuri de la Bill Gates, au intrat peste asistente medicale care le puneau măști cu oxigen ucigaș bieților bolnavi, și-au luat de urechi ori de „gâți“ colegii parlamentari care voiau numaidecât să-i sancționeze pe auriștii scandalagii și protestatari în frunte cu Voievoada… 

După atâta tevatură și scandaluri, după bătălii ca acelea și proteste publice cu mii de daci (unii le zic dacopați!) și auriști ambetați de spirit revoluționar, în loc de recunoștință, mulți membri de partid îl părăsesc pe George Simion, unionistul, ocrotitorul tuturor năpăstuiților sorții, pe ideologul abraș Claudiu Târziu și pe proprietarul partidului, investitorul strategic Dorin-Marius Lulea. Avea să-l uit pe președintele de onoare Călin Georgescu, candidat cu cele mai mari șanse la alegerile prezidențiale, expert (cam securist) în dezvoltare durabilă și apropiere tovărășească de Maica Rusia, cea dătătoare de înțelepciune, încă de pe vremea Ceaușescului.

Simțind cum le fuge pământul de sub picioare după ce s-au luptat cu morile de vânt la vreme de pandemie și de război, membrii săi de vază, mai ales parlamentarii, dau dosul pe câmpul de luptă și încearcă să se aciueze pe la alte partide, dar în afară de monarhiști și Alianța pentru Patrie a lui Liviu Dragnea, nimeni nu le deschide poarta. În disperare de cauză, croiesc ei înșiși alte partide după chipul și asemănarea lor: caută adunături de ciraci gălăgioși care nu și-au găsit loc prin alte formațiuni și le zic partide. Numele acestora trebuie să fie tari, gogoșate, să bubuie în spațiul public dând semnalul unor mărețe izbânzi: Partidul Patrioții Poporului Român vine din zona plină de patrioți a Bihorului, Partidului Lege Educație Unitate (fără virgule!)(LEU!) care vorbește de funie în casa spânzuratului, fiind recunoscută aglomerarea peste poate de mari competențe și înțelepciune (sovietică) în AUR, apoi Partidul Roexit, cel ce vrea să ne salveze țara din starea de sclavie față de UE și NATO, tânjind dulce după mângâierea putinistă…

Toți inițiatorii și fondatorii noilor formațiuni erau până deunăzi membri de vază auriști, dar, deodată, au simțit ei așa că AUR nu-i mai reprezintă, că doctrina(?) auriștilor nu le mai satisface pofta lor de ideologii moderne, că George Simion, cel repede vărsătoriu de sânge aurist, e un dictator însetat de putere, un terorist care le cere mereu parale. Or aici e baiul: doar n-au fost ei așa de fraieri să intre într-o combinație fără pleașcă, adică să nu se aleagă și ei de-a moaca cu ceva avere. Doar s-au sacrificat pentru Rromânia (tolăniți pe fotoliile de piele din Casa Poporului).

După ce mama AUR a născut vii atâția pui, să vezi de acum atacuri în trombă împotriva Bruxelles-ului, a Parlamentului și a comisarilor UE, împotriva Președinției și a Guvernului României care s-au aliat cu dușmanii poporului, cei ce ne sug sângele și ne exploatează cu nerușinare bogățiile, ca în orice colonie. Nu vor scăpa de batjocură nici imperialiștii din NATO, nici soldații lui Zelenski, dar vor ridica imnuri de slavă „glorioasei armate putiniste“.

Frumoasa și draga Moldovă în pericol? Să fie ea sănătoasă să se bucure de ocrotirea tătucului Vladimir Putin, noul țar, așa cum s-a bucurat în ultimii 75 de ani. 

Peru Tomegea

COVID-19 ne-a arătat cine suntem

COVID-19 ne-a arătat cine suntem

A fost (și este?) o lecție nemeritată, tragică, dar de neevitat. Ne-a înhățat o  mulțime de oameni dragi și o grămadă de bani și ne-a arătat locul în lumea civilizată, iar concluziile sunt pline de amărăciune: peste 65 de mii de decese, care ne situează pe un loc nenorocit în lume, iar vina morților și a infectărilor nu poate fi atribuită numai sistemului național de sănătate, deși a fost prins pe picior greșit, adică nepregătit pentru morbiditatea destul de ridicată a „gripei chinezești“, răspândirea rapidă și numărul mare al infectaților, 2 776 910, încă în creștere.

Așteptăm analizele specialiștilor din domeniul sănătății publice, numai că, până atunci, câteva percepții generale extrase din faptele prezentate în mass-media de doi ani încoace se impun:
1. În situații pandemice, specialiștii în răspândirea bolilor contagioase trebuie să conducă operațiile de izolare și tratament rapid al infectaților, iar guvernul să pună la dispoziția spitalelor, a medicilor tot ce este necesar. Or lucrurile s-au mișcat greu, autoritățile s-au pus cu mare dificultate de acord, acționând mai ales pe cont propriu, fără medicamente potrivite, fără logistică adecvată, fără prea mulți epidemiologi pregătiți să facă față noii provocări, iar, din pricina panicii create în rândul personalului medical, cu puțini asistenți și medici în spitale destinate COVID. După izbucnirea molimei, spitalele s-au blocat, mulți medici și asistenți și-au luat concedii medicale și fără plată, iar comunicarea specialiștilor cu publicul a fost una dintre cele mai defectuoase și cu intermitențe, lăsând loc zvonacilor, conspiraționiștilor, alarmiștilor și trollilor de la Sputnik și Russia Today, interesați să distrugă UE. Ca să nu amintim și de corupție, afaceri oneroase, infracțiuni cu medicamente și materiale sanitare pe spatele bolnavilor.

2. Incertitudinile și bâlbâielile autorităților au continuat până la apariția vaccinurilor și militarizarea managementului sanitar care au reușit în scurt timp să organizeze centrele de vaccinare, dar s-au lovit de ticăloșii șoșocari și servitori putiniști din presă și televiziuni, care au deturnat discuțiile publice spre efecte mincinoase ale vaccinurilor: ba că sunt cancerigene, ba că ne cresc solzi ca la pești, ba că provoacă sterilitate, ceea ce a făcut ca numărul vaccinaților să fie rușinos de mic în comparație cu țările occidentale. Rușinos a fost și delirul antivaccinist al multor reprezentanți ai bisericii ortodoxe și ai unor culte neoprotestante. În consecință, nu s-a reușit imunizarea decât a 8 072 538 cetățeni, (42% din numărul locuitorilor), de aceea nivelul deceselor și al infectaților COVID a tot crescut. Din păcate, continuă, e drept, la scară mai mică, după ridicarea restricțiilor: purtatul măscuței, izolarea…

3. Cele mai mari necazuri au venit de la populația României: lipsa unor deprinderi igienice strict necesare precum curățenie, spălatul pe mâini, sărăcie și neglijență, bolnavii de COVID și-au molipsit părinții, copiii, prezența la medic doar când apar semne mortale, adică în ultima fază când nu se mai poate face nimic, tratamente făcute după sfaturile atotpricepuților și ale cunoscuților sau după site-urile de pe Net grăbite să-și vândă medicamentele, comportament de tipul „las’ că trece“, că e o „simplă gripă“, neîncrederea în cadrele medicale, teama copilărească de vaccin, lipsa discernământului care a permis acceptarea explicațiilor criminale ale șoșocarilor și ale conspiraționiștilor, ale medicilor ticăloșiți care au uitat jurământul lui Hipocrate, toate determinate de o educație și o instrucție precare…

4. De suferit a avut și școala românească: nu numai din lipsa de eficiență a metodelor și a procedeelor didactice, cât din pricina lipsei de viziune a autorităților ultimilor 31 ani: în timp ce Canada, Australia, Țările Scandinave… și-au dezvoltat și perfecționat învățământul la distanță, România a fost prinsă pe picior greșit, complet descoperită, fără logistica necesară, copiilor lipsindu-le calculatoarele, tabletele necesare, iar personalului didactic, deprinderile și competențele informatice. Ponoasele le vom trage când actuala generație va intra în câmpul muncii.

Petru Tomegea 

Un partid reacționar

Un partid reacționar

O nouă formațiune politică, AUR, își revendică doctrina naționalistă, dar nu în sensul european al termenului, ci impregnată cu spiritul reacționar al întoarcerii spre izolare a României, iar apoi spre apropierea de Rusia putinistă, și nu spre sincronizarea pașoptistă și lovinesciană cu civilițația și înaltele valori ale Uniunii Europene. Scos de pe drumul european cu tancurile lui Stalin și cu „ciubota soldatului sovietic“ de către bolșevicii români, poporul nostru a orbecăit prin istorie 45 ani, timp în care ne-au fost exploatate la sânge bogățiile de uraniu și aur, când codrii seculari au luat drumul spre „marele prieten de la Răsărit“, cel ce deja se înstăpânise pe tezaurul adunat cu atâtea sacrificii de străbunii noștri, și iată că acum se găsește o adunătură (cică partid!) grăbită să le legitimeze raptul și să ne întoarcă cu fața spre țarul Putin, uitând sutele de mii de crime la canal, la Gherla, la Sighet…, iar celelalte partide, televiziunile, presa românească tac complice, ba scarpină între coarne un monstru politic.

Apărută pe fondul agravării crizei pandemice ca și alte formațiuni antivacciniste occidentale, AUR a fost inițiată și promovată de mediile rusofile românești precum și de oficinele Sputnik, Russia Today… și cu „bunele oficii“ (și banii) lui Marius Dorin Lulea, Bobi Păunescu și ai altora eiusdem farine…, e condusă de către extremiștii George Simion, Claudiu Târziu, „un mare intelectual“, în tandem cu Diana Șoșoacă, „urlătoarea“, „o mare patrioată“, susținuți puternic de România TV și Realitatea TV, de o serie de jurnaliști, influenceri: Cosmin Gușă, Anca Alexandrescu, Bogdan-Ion Jelea, Dana Budeanu, Cristian Terheș…, iar acum se pregătește nu să guverneze România, ci să o supună:

– pe 22 decembrie, zi sfântă pentru românii care s-au jertfit pentru libertate și democrație acum 32 ani, au încercat să ocupe Parlamentul și să-i trimită pe aleși „la plimbare“ ca într-o țară bananieră. Pentru a-și desăvârși ticăloșia, au găsit printre parlamentari inși inconștienți care i-au băgat cu propria mașină pe „noii revoluționari“ în curtea Parlamentului, în timp ce de la tribună, măreții lideri își batjocoreau colegii („drogați“!), o mascaradă demnă de orice maidan. N-am înțeles bine ce voiau, dar bănuiesc că pohteau să desființeze Parlamentul, să hotărască cu de la sine putere „eliberarea de dictatura idioților“ de guvernanți care, împreună cu UE, NATO și oculta mondială au pus mâna pe urmașii dacilor viteji.

Nu pricep și pace cum e posibil ca pe scena politică românească să-și facă mendrele un partid reacționar, nici de ce nu este pedepsită „noua lor revoluție“ după ce a vandalizat mașinile unor ambasadori, inclusiv al SUA, nici de ce profanarea însemnelor Uniunii Europene și românești cu zvastici nu este sancționată în baza legii, cum nu este condamnată nici reluarea troglodită a exceselor fascist-legionare într-o vreme când părea că democrația a învins… Nu pot accepta ca inși analfabeți ori recent alfabetizați să se bulucească prin spitale și să-i scuipe ori să-i ia pe medici de guler, medici dintre care mulți și-au dat viața ca să salveze sute de mii de oameni din ghearele COVID. Cred că AUR, cu Șoșoacă în frunte, au pe conștiință câteva zeci de mii de victime și e de mirare cum o asemenea formațiune nu este chemată să dea seamă în fața Justiției ca și în celelalte țări membre ale UE, ba din contra, se poate bucura de susținerea a 15% dintre cetățeni.

Firește, AUR, ca orice partid, vrea Puterea, dar o formațiune politică responsabilă știe să folosească metode democratice spre a ajunge la guvernare, știe ce să facă apoi cu guvernarea, numai că, în afara unor scandalagii mutați cu serviciul pe Facebook și pe alte rețele sociale, iar acum pe stradă și la televiziunile prietene, e clar că n-au nicio competență de a conduce o țară, un popor. Priviți-i pe măreții lideri cum se filmează continuu cu telefonul pentru a-și transmite în direct actele lor de vitejie și mișto-ul la adresa colegilor. V-o puteți imagina pe Angela Merkel filmându-se cu propriul telefon? 

Poate că parlamentarii și Justiția vor pune mână de la mână și, în ultimul ceas, se vor trezi la realitate. Până nu e prea târziu.

Petru Tomegea

Războiul ticălos al dezinformării

Războiul ticălos al dezinformării

Ticălos – adică mârșav, pe la spate, fără onoare, cinste și demnitate. Toate statele vorbesc de prietenie, respect reciproc și bună înțelegere, dar, pe ascuns, se pregătesc de lovitura fatală. Să fie clar: pacea a fost întotdeauna iluzorie, un deziderat, o simplă perioadă în care se pregătește o confruntare și mai sângeroasă. Însă gloanțele, bombele ucid de zeci de ori mai puține ființe nevinovate decât dezinformarea, războiul hibrid.

Ce este dezinformarea: „a informa greșit, în mod intenționat, tendențios; a induce în eroare“ (DN), a transmite informații mincinoase, fake news-uri, scorneli narative spre a prosti lumea… folosindu-se mass-media, adică televiziuni, radio, presa, rețelele de socializare, mai ales FB. În războiul hibrid, dezinformarea precedă atacul armat asupra unei țări, vezi Ucraina. 

Campioană a dezinformărilor, Federația Rusă nu a renunțat niciodată la tendințele imperiale, expansioniste, tratând Uniunea Europeană și vecinii ca inamici, iar România, aflată în coasta țarului Putin, e vizată încă de pe vremea testamentului lui Petru cel Mare, ca dovadă sutele de informații mincinoase lansate zi de zi de oficine precum Geopolitica.ru, Sputnik, Russia Today…

Țările Baltice, Polonia, Cehia, Slovacia… au tras-o pe propria piele mulți ani după revoluțiile din 1989 și, mai vigilente, și-au creat cu timpul imunitate la dezinformare, exercitând un control instituționalizat asupra ticăloșiilor de acest tip. Nu au fost ocolite nici națiuni puternice precum SUA, Anglia, Franța, Germania unde au fost destule dezinformări nu numai în campaniile electorale, iar Donald Trump le-a folosit pentru sine. Fără prea mare succes.

Cum ajunge dezinformarea din Sputnik în România? Prin intermediul idioților utili care preiau „știrile“ manipulatoare, campioane în acest sens fiind România TV a maestrului corupției, Sebastian Ghiță, fugit din țară și adăpostit de serviciile secrete rusești în Serbia, Antenele și jurnalele voiculesciene, Realitatea Plus, o serie de site-uri pe internet precum InPolitics, CorectNews, Curentul…, iar uneori și cele plătite din bani publici. În virtutea dreptului la informare și a libertății de opinie, multe și mari figuri mediatice, moderatori, invitați, politicieni de la AUR în frunte cu Șoșoacă, activiștii năimiți de diverse ascunzișuri politice… vin în direct cu știrile false, înfiorându-ne ori făcându-se că le combat.

De aproape doi ani, tema predilectă le este COVID-19: cică elita mondială a creat virusul ca să mai scadă populația că pământul nu o mai poate duce, e o gripă banală, statul răpește libertatea cetățenilor injectându-le cipuri, îi obligă să poarte botniță, iar doctorii omoară oameni la ATI arzându-i cu oxigen.

A doua temă e dedicată străinilor care au pus mâna pe scumpa țărișoară, Iohannis, Clotilde Armand, Dominic Fritz, instrumente ale imperialiștilor pentru a „subjuga România“. Guvernul era „vai mama lui“ cu un pușcăriaș bețiv în frunte, care vinde țara pe nimic și ne îndatorează pe vecie…, iar UE ne-a făcut colonie și criza, meteoriții, cutremurele, războaiele ne vor veni de hac. Vom îngheța în case și vom muri de foame.

A treia temă e PNL, partidul de guvernământ și „guvernul meu“, cu dictatorul, trădătorul, „prostul“ Iohannis, promotorul jocului elitist de golf, ucigașul românilor, calul troian al străinilor…, dezinformare prin care s-a reușit destabilizarea liberalilor, divizarea, pierderea guvernării și dezintegrarea sistemului de sănătate publică. Dezinformări preluate și amplificate cu inconștiență de partide anti-sistem ca AUR alături de un PSD ahtiat după voturi, chiar cu riscul nenorocirii pandemice.

România are legi adecvate, are instituții specializate în combaterea dezinformării, are CNA care ar trebui să intervină împotriva atacurilor menite să slăbească unitatea poporului român și sistemul național de apărare, dar aplicarea legilor întârzie, iar instituțiile statului par neputincioase, lipsite de voință pentru a curma destrăbălarea celor ce dezinformează populația. Din contra, breșa creată zilele acestea în instituțiile dirigente au amplificat tragic greutățile guvernării, producând un val uriaș de decese din pricina pandemiei.

Petru Tomegea

Ce caută AUR în Moldova?

Ce caută AUR în Moldova?

S-a folosit de toate mijloacele, s-a zbătut câteva luni bune, a creat vâlvă și scandaluri la graniță și iată-l înscris în cursa alegerilor anticipate din Republica Moldova. Ce caută AUR dincolo de Prut? Că în România a căutat să împiedice alcătuirea unei majorități proreformiste, projustiție, proeuropene și a reușit: fără cele aproape 10 procente ale auriștilor, PNL și USR-PLUS ar fi putut înjgheba o majoritate confortabilă, ca să nu mai aibă nevoie de ajutorul UDMR. Dar, până la urmă, tot răul spre bine.

În Moldova, situația e, însă, mult mai complicată: există o majoritate firavă a populației proeuropene și proromânești în jurul președintei Maia Sandu, dar există și o propagandă sovieto-ruso-comunistoidă mai activă ca niciodată, mai există și trupe rusești în Transnistria, și lideri + partide cu stipendii de la Kremlin, mai există și cetățeni rusofoni, mai există și Republica Găgăuză condusă de un baștan pentru care soarele răsare la Moscova, mai există și o Republică Transnistreană cu capitala la Tiraspol, dar cu comanda tot la Moscova…

Ei, bine, AUR va lua câteva procente, multe, puține, presa susține ambele variante, numai că voturile sale vor fi ciupite nu de la filoruși, comuniști, găgăuzi…, ci din bazinul proeuropean, prounionist, ceea ce va face ca procentele partidei proocidentale să scadă. Căci minciunile lor cu „partidul unirii“, cu „unitatea românilor“ și „unirea cu Moldova“ încă mai au credit la destui cetățeni care văd salvarea Moldovei în unirea cu România și în integrarea în Uniunea Europeană. Cetățeni de bună credință care vor fi fraieriți pentru că voturile lor vor merge nu spre realizarea idealului național, ci spre jocurile politice ale păpușarilor filoruși și ale unui finanțator oligarh, și el filorus, la fel de dubios ca și liderii de fațadă ai Alianței pentru Unitatea Românilor. Mereu lăudați de revista Sputnik.

Pentru că AUR obține voturile din provocări mediatice, mari specialiști fiind George Simion și Diana Șoșoacă. Folosesc astfel de șmecherii pentru a da o mână de ajutor grupării comunistului Dodon, aflată momentan în dificultate: populația moldovenească trebuie speriată din nou cu spectrul „jandarmului român“ ori al unirii cu România capitalisto-imperialistă, dar mai cu seamă cu pierderea suveranității.

AUR creează în Moldova ape politice tulburi în care să pescuiască niscaiva procente și de la unioniști, și de la nostalgici, de la cei ce se tem de viitor, considerând că „înainte“ era mai bine, că panslavismul ortodox moscovit (pe vechi) și Maica Rusia sunt ocrotitorii noștri eterni(!), iar hulitul comunism a avut și părți bune față de capitalismul adus de Uniunea Europeană, o putere colonială. Mulți români au uitat de salamul cu soia, de takimuri (gheare și gâturi de pui) și de adidași (copite de porc), au uitat de cozile kilometrice la benzină (cartelată – 20 l pe lună și nici nu se găsea) și la butelii de aragaz. Au uitat de frigul din case, de lipsa apei calde și de învățatul la lumânare!

Și asta după ce integrarea în UE ne-a deschis porțile bunăstării și a permis celor peste 4,5 milioane de cetățeni români să-și găsească un loc de muncă bine plătit în hiperdezvoltatul Occident, iar nivelului de trai al nostru să-l depășească pe acela al grecilor în numai 14 ani. Ca să nu-i mai punem la socoteală pe studenții români la Universitățile și Colegiile apusene, 35 000 după situația anului 2010, (publicată de fostul ministru al Educației, Mircea Miclea), iar acum peste 100 000, numărul, iată, triplându-se în 10 ani.

Să mai observăm că mint și manipulează și celelalte partide, că așa se face politică în România(!), dar până acum nimeni nu a dus minciuna până la asemenea ticăloșie: înțelegem că e nevoie de voturi, înțelegem că sunt destui care se vor mari făcători de politici, dar există un prag peste care nu se poate trece fără urmări. Fiindcă trădător se cheamă cine-și bate joc de idealurile naționale ale propriului popor, iar mai devreme, ori mai târziu, adevărul va ieși la iveală. Așa cum ies acum la iveală cele 11,5 milioane de euro primite de partida lui Igor Dodon de la Kremlin ca să câștige președinția Moldovei în 2020! Poporul însă a vrut Europa.

Petru Tomegea 

Politica la mișto

Politica la mișto

După depunerea jurământului actualului legislativ, mă tot întreb, ca și alții, ce caută Diana Șoșoacă și formațiunea AUR în Parlamentul României? Răspunsul trebuia să fie simplu: au primit votul cetățenilor, un fel de contract social, prin care   s-au angajat să ducă la îndeplinire câteva obiective asumate: să repună pe tapet și să rezolve problemele familiei, să lucreze pentru unirea și bunăstarea întregului popor, să modernizeze Justiția, Educația, Sănătatea…, să pună umărul la dezvoltarea economică și la îmbunătățirea poziției și a prezenței noastre la nivel european și internațional.

Acum, la 4 luni de la alegeri, se poate afirma fără tăgadă că au păcălit alegătorii: aleșii AUR și-au abandonat mandatul primit de la electorat, au un comportament lipsit de tact și respect față de colegii deputați și senatori, promovând injurie, batjocură, mișto… în cel mai înalt forum democratic, au discursuri agramate, incoerente, toate împotriva „clasei politice actuale“, a legilor, a bunului simț. Și nu este vorba numai de purtarea măștii și de distanțare fizică: țipă, urlă, amenință… în timpul lucrărilor Legislativului, se înregistrează ei înșiși cu telefonul mobil, inclusiv cu replici golănești, își fac selfie-uri ca pe bulevard, ca să arate cât de tari sunt ei… Degeaba au loc discursuri, dezbateri oficiale, că ori nu înțeleg, ori îi doare în cot de țară, mănâncă și se distrează sau dorm în sala de plen, zicând că fac exerciții yoga… La mișto!

E tot mai clar că alegătorii lor au luat țeapă și nimic din ce-au votat nu este pus în aplicare. În schimb, sare în ochi spectacolul zilnic al unor proteste și discursuri inepte: sunt luate în derâdere, chiar în bășcălie, toate măsurile pe plan internațional și național pentru salvarea populației, inclusiv în țări de mare tradiție democratică precum Franța, Suedia, Germania, Anglia…, medicii care tratează bolnavii de COVID sunt considerați asasini, criminali, șpăgari și hoți, protestele lor cu strigăte, chiote și huiduieli ajung până sub geamurile spitalelor… Oare câte victime au generat apelurile lor de a nu se trata cu oxigen și cu medicația cerută de cercetări clinice mondiale, șmecheria de a nu purta mască, atitudinea de a desconsidera așa de-al naibii atâția morți și nenorociți? Nu mai avem nici un procuror curajos în România?

De ce o fac? De ce claxonează, deși claxonatul e interzis? De ce contrazic orice concluzie științifică medicală, orice decizie în favoarea protejării populației? De ce promovează întoarcerea la superstiții demult eradicate, la vraci și leacuri băbești? Ca să atragă atenția asupra lor considerând că astfel devin principala forță politică a României, un fel de Gică-contra prin care să zgândărească bunul simț al cetățenilor, al celorlalți politicieni și ca să fie mereu în centrul atenției mediilor publice.

Așadar sunt împotriva oricărei încercări de a se salva cât mai mulți din pandemie, sunt împotriva oricărui progres al Justiției și al economiei românești, dar absolut niciodată n-au ridicat glasul contra Rusiei lui Putin, nici măcar atunci când propriii susținători comemorau tragedia genocidară de la Fântâna Albă. Din contra, vor cere iertare în genunchi în fața ambasadei Rusiei, semn că, iată, avem un partid care reprezintă interesele unei puteri străine, ceea ce nu s-a mai întâmplat în România. Argumente? Vezi campania de susținere a AUR în Vocea Rusiei, Sputnik, Russia Today…, socotite de Marea Britanie, Franța, Germania… agenții de influență și propagandă ale guvernului putinist. Oare Parlamentul și serviciile dorm și ele sub plapuma suveranismului trâmbițat de PSD și AUR spre a ne abate atenția?

Ce se poate face cu un asemenea amestec de idioțenii în caz că Șoșoacă și AUR ajung la guvernare? Poate un asemenea bagaj insolit-ticălos să constituie un program de guvernare la început de mileniu al III-lea, în era cibernetică, a dezvoltării științifice fără precedent? 

Nicidecum. Pe ei îi interesează doar divizarea țării și faima lor. În rest, ne iau de fraieri și la mișto, semn al aroganței. Doar nu o vede nimeni pe Șoșoacă la braț cu Angela Merkel, cu regina Angliei și cu președintele SUA, cu toate închinăciunile în fața Moscovei.

Petru Tomegea

AUR – URA – RAU

AUR – URA – RAU 

Fiecare partid își alege numele și sigla în funcție de atractivitate, ideologie, doctrină, intenția și dorința fondatorilor, de aceea e bine să știm ce și-a propus fondatorul George Simion în septembrie 2019 când și-a botezat formațiunea „Alianța pentru Unirea Românilor“, cu varianta engleză „Alliance for the Unity of Romanians“. O observație ambarasantă: engl. unity înseamnă unitate, nu unire! Simptomatic, confuzia între Unire și Unitate continuă și în manifestul-program cu care AUR a devenit a patra forță politică în România, surclasând aroganța lui Victor Ponta & Călin Popescu-Tăriceanu cu PRO România și PMP-ul altui arogant, Traian Băsescu. Electorii acestora, însă, nu vor rămâne nereprezentați căci voturile li se vor împărți proporțional formațiunilor câștigătoare.

Zice-se că această confuzie ar fi intenționată, unul fiind mesajul pentru spațiul european al corectitudinii politice și altul, mesajul pentru uzul intern: s-a speculat filonul unionist rămas de la romanticul Pod de Flori, încă activ și aducător de ceva voturi. Tot mai puține. Din păcate, politicieni de doi bani și-au băgat coada în ideea de Unire, că Unitatea … se visează doar la 1 Decembrie.

Câțiva analiști spun că sigla a atras voturile, AUR-ul fiind metalul sclipitor, mitic și mitologic, dar nu cred că numai sigla. Anagramele însă scot la iveală inevitabil conținutul: mișcare politică născută din URA fața de de străini, „țigani“, „unguri“ și femei, față de cei neortodocși ori de aceia cu altă orientare sexuală, ura față de celelalte formațiuni politice care trebuie toate demolate, îndreptându-ne din nou spre partidul unic, AUR. E de RAU că nu suntem suverani, ci „la cheremul“ UE și NATO a căror colonie am ajuns și trebuie neapărat să scăpăm de ele… 

E ușor de jucat cu vorbele în fața mulțimilor de follower-i pe Facebook ori Whatsapp, uitându-se sau făcându-se a uita că apartenența la respectivele cluburi selecte a fost stabilită prin referendum național, iar Patria nu ne-a fost niciodată mai în siguranță ca acum.

România rămâne pentru AUR Grădina Maicii Domnului, (ca și Maica Rusie!), iar românii redevin buricul Universului protocronist al lui Edgar Papu. Noroc de noi că altfel biata omenire, fără tunelurile de sub Bucegi și de sub Pontul Euxin, bătea pasul pe loc. Toate acestea împreună cu întoarcerea la vatră, la tradiții cică le-au atras voturile celor ce au cam rărit-o de pe la școală, dar și epitetul de „legionari“. Epitetul acesta demolator nu va ieși niciodată la spălat.

Au apărut la vedere și legăturile cu Sputnik și Russia Today, principalii vectori susținători, cu tot angrenajul și agregatul lor de pe rețelele de socializare, mai ales Facebook, dar și coruperea liderilor romi din mai toată țara pentru „alocarea“ voturilor,  o spune unul de-al lor, sociologul Gelu Duminică, voturi care până acum mergeau de obicei la stânga prin aceleași înțelegeri și combinații subterane. E ca și cum romii și-ar aplauda trimiterea propriei etnii în lagărele din Transnistria și de pe Bug. Nici Biserica, mai ales unele culte, nu au stat deoparte.

Presa vorbește și de o anumită aripă a masonilor, reprezentați la vârful formațiunii AUR, precum și de o serie de oameni de afaceri „controversați“ care au pus „umărul“ la reapariția unui partid naționalist revanșard în prim-plan. De cochetarea unor jurnaliști și a unor personalități publice „din sfera intelectuală“ nu mai zic.

Apariția unui partid extremist și xenofob pe partea dreaptă(?) a eșichierului politic și intrarea în parlament după numai un an și două luni de la constituire a fost o surpriză pentru mediile românești cartelate, obișnuite să nu vadă dincolo de vârful nasului, dar și pentru politicienii noștri care și-au creat cu timpul o bulă opacă din care nu știu să iasă și să trăiască alături de „vulg“. Mereu le pute.

Ei, bine, AUR vine cică din acest vulg marginalizat, tratat cu aroganță, considerându-se „generația revanșei“ care vrea să schimbe clasa politică „îmbătrânită în rele“ și sistemul. „Vreau doar să nu dureze mult“, zice liderul aurit, moment în care mi s-a aprins beculețul: Vadim avea o soluție mai simplă și explicită cu mitralierele folosite pe stadioane în loc de mătură…

Petru Tomegea

PSD a pierdut alegerile pe mâna gazetarilor de partid

PSD a pierdut alegerile pe mâna gazetarilor de partid

Firește, politicienii mint pretutindeni, mai mult ori mai puțin, dar măcar în țările democratice are  cine-i trage de mânecă. Nu și la noi unde trăgătorii de mânecă din presă pot fi numărați pe degetele de la o mână. Și asta fiindcă cei mai mulți jurnaliști s-au înrolat cu arme și bagaje în oastea candidatei PSD, Viorica-Vasilica Dăncilă (fostă Rodica Nica), fără să li se clintească măcar un mușchi pe obraz, de aceea se poate spune fără exagerare că pe mâna lor PSD a pierdut alegerile prezidențiale. Chit că nu aveau ce căuta acolo nici Dăncilă, nici jurnaliștii de partid.  Așa ceva nu se întâmplă în nicio țară unde democrația se simte în mintea și sufletul fiecărui cetățean.

Ca să înțelegem de ce PSD procedează astfel, e nevoie de recurs la istorie: în cei 45 ani de comunism-bolșevism, PCR ne-a pus în frunte conducători cizmari, frânari, zidari, turnători, forjori, mineri, fierari, țărani, cică fruntași… Toți, deși analfabeți, se credeau mari lideri, forjați în focul luptelor de partid, pricepuți în toate domeniile, de aceea veneau și ne țineau lecții de morală, de dezvoltare economică, ne învățau pe noi dascălii cum să-i educăm pe copii în spiritul celei mai „înalte“ ideologii. (Ba un activist de partid mi-a venit în control la școală și m-a amenințat că mă dă afară din funcție fiindcă nu-i pot da „procesul de învățământ“, iar un altul nu știa să scrie o cerere de înscriere la colectiv.)

Toți acești jalnici impostori erau susținuți de o armată de șefi de partid, și ei analfabeți, de jurnaliști făcuți peste noapte și ținuți în ascultare de politruci precum Silviu Brucan, Miron Constantinescu, Sorin Toma, Leonte Răutu, Paul Niculescu-Mizil, N. N. Constantinescu, Dumitru Popescu (Dumnezeu), Valter Roman, Alexandru Bârlădeanu… După revoluție, FSN și urmașii săi au continuat aceeași strategie a manipulării prin presă, situație care a funcționat inerțial o vreme până la apariția mogulilor mediatici și a cartelurilor de presă angajate politic pe față sau pe ascuns. Presa liberă s-a născut ca o replică și o contrapondere a moguliadei anacronice și s-a înfipt încet-încet în spațiul gratuit al rețelelor sociale, noua alternativă punând capăt jurnalismului oficial și mai ales oficios.

În faza aceasta, activismul gazetarilor pesediști s-a împotmolit, iar încercările disperate de recuperare a spațiului public au fost ratate, cu toate eforturile lui Cristoiu, Nistorescu, Chirieac, Badea, Ciutacu, Curea… împreună cu armatele de postaci plătiți din ban public cu peste 600 000 de euro(!), după cum o arată ultimele  date apărute în spațiul public.

Veți spune că lucrurile acestea se întâmplă demult în presa românească, ceea ce e adevărat. Dar nicicând nu s-a mers atât de departe și nici campanie mai mocirloasă ca ultima n-a mai fost: candidatul concurent a fost caracterizat în direct ca „înalt ca bradul…“ fiecare putând continua: „și prost ca gardul“. Prin asta, Viorica Dăncilă a vrut să contracareze nenorocirea sintagmei devenită publică „proasta lui Dragnea“. Însă grozăvia a acționat pervers, paradindu-i și mai multe voturi.

Nu vreau să mă refer aici la calitățile și defectele candidatei stângii, fiindcă acesta a fost calul de bătaie al multora, dar comparația de mai sus i-a fost fatală: propriii alegători, aceia de bun simț, s-au ținut de nas și n-au mai ieșit la vot.

Ce-au făcut respectivii jurnaliști în situația de mai sus? Au aplaudat-o împreună cu staff-ul de campanie și mașina de zgomote a chibiților. I s-au asociat, nu știm dacă pro bono, Sputnik și suratele sale radio și TV. Efectele s-au arătat dezastruoase, iar acum ne este tot mai clar că partidul se prăbușește și din aceste cauze.

Evident că eforturile de a-l discredita pe „mutul“, „ficusul“ de la Cotroceni au continuat cu obstinație până în ultimul minut: s-a căutat cu lumânarea ceva ce l-ar putea disloca de pe prima poziție, ceva ce ar putea ține loc de lebădă neagră: candidatul liberal refuză dezbaterea, cică se teme de o femeie, femeie atacată ignobil de șapte bărbați, s-au reluat toate scornelile imunde din presa ultimilor ani, s-a încercat aruncarea asupra sa inclusiv a vinovăției dosarelor Colectiv și Caracal, dar degeaba.

Poate că noul leadership al PSD va schimba macazul. Măcar în ultimul ceas. Altfel…

Petru Tomegea

 

Scenariștii încearcă marea cu degetul…

Nu e prima dată… Mai întâi a fost perioada postrevoluționară când nu România, ci poporul român părea să se așeze pe o traiectorie europeană indubitabilă. Și tocmai de aceea au apărut provocările, atât în jurul granițelor cât și în interiorul lor: în interior, au debutat scenarii politice sub umbrela expresiei latinești pline de amenințări „restituțio în integrum”: cică Regele Mihai vrea să-și ia țara în stăpânire și să ne transforme în supușii săi, burghezo-moșierimea vrea înapoi bogățiile, fabricile, uzinele și moșiile, să ne exploateze din nou, să ne lase fără locuri de muncă, iar capitalul străin imperialist vrea să falimenteze România și s-o cumpere pe nimic, dar noi nu ne vindem țara…
În exterior, din vara lui 1989, a început să se vorbească iarăși și iarăși de Ungaria Mare care trebuie să cuprindă din nou tot fostul imperiu habsburgic, cu excepția Austriei, adică jumătate din România, plus Slovacia, Cehia, Croația, Slovenia, Serbia, Ucraina Subcarpatică și ce-a mai fi fără a conta dacă poporul maghiar locuise vreodată sau nu pe acolo; Moldova de peste Prut i-a revendicat pe Ștefan cel Mare și pe Eminescu, visând și ea la o Moldovă Mare, bineînțeles cu o bună bucată din România și Ucraina… Se vede treaba că istoria nu prea ne are la inimă.
În vremea revoluției nu și-au putut aplica scenariul că era toată lumea cu ochii pe ei, dar în 15 martie 1990 s-a ivit ca din senin conflictul interetnic de la Târgu-Mureș, iar apoi s-a demonstrat că niște servicii secrete și-au băgat coada. Și iaca așa FSN-iștii ne-au „salvat” ca prin minune „țărișoara noastră scumpă”, ca urmare au câștigat alegerile din Duminica Orbului 1990 așa cum le câștigau tovarășii înainte de omorul din decembrie 1989.
Ei, bine, la 29 ani, situația se repetă întocmai, tot ca din senin: în loc de Târgu-Mureș avem cimitirul din Valea Uzului, iar Moldova încă nu a căzut cu totul pradă marelui prieten și fârtate de la Răsărit așa cum au căzut Crimeea și Estul ucrainean. De data aceasta în dificultate au fost și sunt tot cei doi vechi prieteni politici interni, care de prieteni ce sunt ne zic nouă că se urăsc, e vorba de UDMR și PSD, primul cât pe ce să rateze intrarea în PE dacă n-ar fi beneficiat de niște ajutoare „picate din cer” la urne, iar al doilea, cu un scor de toată jena. Așa că ceva trebuia făcut. Numai că finalizarea aproape a lipsit, nimeni neavând curajul să se erijeze în salvator. Deocamdată.
Firește că de la Budapesta s-a văzut o liotă primitivă de „mii” de „vandali” care au rupt porțile cimitirului, au distrus cruci și garduri, au aruncat cu pietre în cei ce se rugau pentru morții lor…, iar imaginea e una răscolitoare de sentimente antiromânești. Nu știu cum s-au văzut lucrurile de la Moscova, dar dacă te iei după Sputnik (care a transmis live!)…, apar și mai multe detalii, în afară de coincidențe, care sprijină raționamentul de mai sus.
Ceea ce nu am înțeles e de ce aleșii celor două comune învecinate care își dispută cimitirul internațional nu și-au dat demisia în corpore. Cele două consilii locale, din Dărmănești și Sânmartin, împreună cu prefecții județelor aparținătoare, Bacău și Harghita, se puteau așeza cu mintea limpede la aceeași masă pentru rezolvarea unei situații fără de care nu mai puteau ei trăi… Ei, aici e aici: au făcut-o, însă cică nu le-a ieșit. De ce? Fiindcă acolo era nevoie musai de un scandal, dacă se poate, unul internațional. Punct ochit, punct lovit… Abia aștept ca serviciile noastre secrete să ne spună despre ce bubă e vorba. Nu de sanchi, ci pe bune. La fel cum aștept mai departe respectivele demisii. Dacă România mai e țară democratică în care legea e temelie.
De ani buni politicienii noștri se ceartă pe morți și morminte, iar scenariile actuale o dovedesc cu prisosință. Numai că un fapt petrecut de Ispas la cimitirul din Valea Uzului le strică planurile și-mi dă o uriașă speranță: după rugăciunile pentru eroii lor, și români, și maghiari și-au dat seama că nu au nimic de împărțit, și-au dat binețe unii altora și s-au întors împreună spre casele lor, abandonându-i pe provocatori. Poate se vor învăța minte.

Petru Tomegea