Palma UDMR şi pumnul PDL

Palma UDMR şi pumnul PDL

Nu prea mai sunt gazetari care să găsească în UDMR modele politice diferite de cele ale miticilor dâmboviţeni, cum le place ardelenilor să se exprime. De altfel, cine trece prin ţinutul Har-Cov, administrat exclusiv de triumviratul Marko-Tokes-Verestoy şi reprezentanţii lor în ultimii 22 ani, vede aceleaşi contraste ca dincoace de Carpaţi: munţi golaşi, jefuiţi de podoaba lor seculară, şosele desfundate, oraşe şi pieţe neîngrijite, cerşetori, case dărăpănate, oameni sărmani bâjbâind prin second-hand-uri… Însă, pitite printre munţi şi brazi, zăreşti adevărate palate cu porţi înalte, bine ferecate. Sărăcie lucie cu panaş.
Nici fostul candidat la preşedinţie, György Frunda, cel ce îşi adăugase în palmares o mulţime de voturi de la simpatizanţi români, nu mai stârneşte valuri de admiraţie ca pe vremea sfătosului Gyuri, care scotea din straiţă pită, slană şi pălincă.

Etnie şi pragmatism

A nu se înţelege că între noi şi ei s-ar fi schimbat ceva anume. Nici vorbă. În localităţile ardelene, se au bine sau rău unii cu alţii nu neapărat în funcţie de etnie şi limbă, ci din aceleaşi pricini ca noi toţi. Până la politică însă. Aici cică dau pe dinafară de pragmatism. De demonstrat.
Ei bine, pragmaticii, nu doar ai lor, pun între noi şi unguri un hotar de netrecut, ca să ne măsurăm şi noi şi ei de fiecare dată lungul nasului. Deşi au stat la guvernare mai mult ca oricare altă formaţiune, şi cu stânga şi cu dreapta, loialitatea, intrarea, ieşirea, un vot în plus ori în minus, un pas înainte, unul înapoi au costat de fiecare dată ba o şcoală, un spital, o inscripţie, ceva acolo numai pentru etnia şi limba lor. A noastră fiind doar tolerată de la Unio Trium Nationum (1437) încoace, asta ca formă mentală remanentă. Au vrut şi obţinut mereu drepturi, beneficii, privilegii doar pentru poporul secuiesc, nume reînviat propagandistic, numai bun să sperie CE, UE, ONU, Balcanii şi ce va mai fi fiind. O limbă şi două popoare…

UDMR şi fratele Guvern

A se observa că tratativele, negocierile, târguielile au întotdeauna loc între UDMR şi arcul guvernamental şi se desfăşoară după acelaşi ritual de două decenii: când Puterea miticilor are nevoie de susţinere, fuga la UDMR, unde n-are ce căuta cu mâna goală. De aceea, ei nu se încurcă cu Opoziţia. Ce să primească de la o uniune care zace în foame pe un munte de proiecte şi promisiuni?
După numeroase astfel de evenimente, s-a ajuns să avem destui udemerişti foarte bogaţi, nici noi nu ducem lipsă, e adevărat, dar şi discriminare pozitivă. Unii zic că s-a trecut demult dincolo. Aşa că pretenţiile lor sporesc, sporesc… Oricine ştie că nu se vor opri decât atunci când România îşi va muta capitala la Budapesta sau măcar la Odorhei, singurul oraş care mi-e drag, iar limba română va fi dialect al celei maghiare.

Palma o ia Opoziţia

Interesant este că Opoziţia o ia pe cocoaşă de fiecare dată după acelaşi ritual: iese dragul de Gyuri cu ditamai oferta la vedere, e.g. reforma administrativă (a lor), legea educaţiei (tot a lor), şefia Senatului etc., USL miroase că are ocazia să răstoarne coaliţia majoritară, se agaţă de promisiune ca înecatul de pai…
Apoi vine lovitura de graţie după acelaşi tipic: se bănuieşte o înţelegere clară şi tacită cu Opoziţia, atât de clară, că Puterea se sperie şi cade la pace cu UDMR. Războiul s-a desfăşurat mereu pe tarabă: ne dai liceu unguresc, ne dai înapoi Bolyai, ne dai Senat, ai SGG (250.mil. €). De fiecare dată Puterea e prinsă la îngrămădeală. Dacă vântul va bate din aceeaşi direcţie, analiştii deja intuiesc următoarea miză: autonomie teritorială şi sârmă ghimpată între noi. Şi-aşa Europa nu ştie cum să scape de România mai repede.

Pumnul PDL şi urna

Ceea ce n-au prevăzut pragmaticii lideri ai maghiarilor e că, de atâta lup, începe a muşca şi oaia. Până şi uslaşii s-au convins că pragmatismul lor are prea multe balamale care trebuie mereu unse, de aceea şi-au propus să abandoneze în viitor astfel de construcţii politice toxice. Singura lor alternativă este însă una foarte primejdioasă: a câştiga majoritatea în condiţiile când coaliţia actuală are şi pâinea, recte mita guvernamentală şi de partid plus o mulţime de firme de transport, şi cuţitul, adică pârghia numărării voturilor pe principiul: puteţi să alegeţi voi pe oricine, că tot ai noştri ies. Qed.

Petru Tomegea

Etichete: democraţie, etnie, guvern, Gyorgy Frunda, Gyuri, interesul politic, palma, Parlament, patriotism, PDL, Pumnul, UDMR, Unio Trium Nationum (1437)