Politica la mișto

aprilie 12, 2021

Politica la mișto

După depunerea jurământului actualului legislativ, mă tot întreb, ca și alții, ce caută Diana Șoșoacă și formațiunea AUR în Parlamentul României? Răspunsul trebuia să fie simplu: au primit votul cetățenilor, un fel de contract social, prin care   s-au angajat să ducă la îndeplinire câteva obiective asumate: să repună pe tapet și să rezolve problemele familiei, să lucreze pentru unirea și bunăstarea întregului popor, să modernizeze Justiția, Educația, Sănătatea…, să pună umărul la dezvoltarea economică și la îmbunătățirea poziției și a prezenței noastre la nivel european și internațional.

Acum, la 4 luni de la alegeri, se poate afirma fără tăgadă că au păcălit alegătorii: aleșii AUR și-au abandonat mandatul primit de la electorat, au un comportament lipsit de tact și respect față de colegii deputați și senatori, promovând injurie, batjocură, mișto… în cel mai înalt forum democratic, au discursuri agramate, incoerente, toate împotriva „clasei politice actuale“, a legilor, a bunului simț. Și nu este vorba numai de purtarea măștii și de distanțare fizică: țipă, urlă, amenință… în timpul lucrărilor Legislativului, se înregistrează ei înșiși cu telefonul mobil, inclusiv cu replici golănești, își fac selfie-uri ca pe bulevard, ca să arate cât de tari sunt ei… Degeaba au loc discursuri, dezbateri oficiale, că ori nu înțeleg, ori îi doare în cot de țară, mănâncă și se distrează sau dorm în sala de plen, zicând că fac exerciții yoga… La mișto!

E tot mai clar că alegătorii lor au luat țeapă și nimic din ce-au votat nu este pus în aplicare. În schimb, sare în ochi spectacolul zilnic al unor proteste și discursuri inepte: sunt luate în derâdere, chiar în bășcălie, toate măsurile pe plan internațional și național pentru salvarea populației, inclusiv în țări de mare tradiție democratică precum Franța, Suedia, Germania, Anglia…, medicii care tratează bolnavii de COVID sunt considerați asasini, criminali, șpăgari și hoți, protestele lor cu strigăte, chiote și huiduieli ajung până sub geamurile spitalelor… Oare câte victime au generat apelurile lor de a nu se trata cu oxigen și cu medicația cerută de cercetări clinice mondiale, șmecheria de a nu purta mască, atitudinea de a desconsidera așa de-al naibii atâția morți și nenorociți? Nu mai avem nici un procuror curajos în România?

De ce o fac? De ce claxonează, deși claxonatul e interzis? De ce contrazic orice concluzie științifică medicală, orice decizie în favoarea protejării populației? De ce promovează întoarcerea la superstiții demult eradicate, la vraci și leacuri băbești? Ca să atragă atenția asupra lor considerând că astfel devin principala forță politică a României, un fel de Gică-contra prin care să zgândărească bunul simț al cetățenilor, al celorlalți politicieni și ca să fie mereu în centrul atenției mediilor publice.

Așadar sunt împotriva oricărei încercări de a se salva cât mai mulți din pandemie, sunt împotriva oricărui progres al Justiției și al economiei românești, dar absolut niciodată n-au ridicat glasul contra Rusiei lui Putin, nici măcar atunci când propriii susținători comemorau tragedia genocidară de la Fântâna Albă. Din contra, vor cere iertare în genunchi în fața ambasadei Rusiei, semn că, iată, avem un partid care reprezintă interesele unei puteri străine, ceea ce nu s-a mai întâmplat în România. Argumente? Vezi campania de susținere a AUR în Vocea Rusiei, Sputnik, Russia Today…, socotite de Marea Britanie, Franța, Germania… agenții de influență și propagandă ale guvernului putinist. Oare Parlamentul și serviciile dorm și ele sub plapuma suveranismului trâmbițat de PSD și AUR spre a ne abate atenția?

Ce se poate face cu un asemenea amestec de idioțenii în caz că Șoșoacă și AUR ajung la guvernare? Poate un asemenea bagaj insolit-ticălos să constituie un program de guvernare la început de mileniu al III-lea, în era cibernetică, a dezvoltării științifice fără precedent? 

Nicidecum. Pe ei îi interesează doar divizarea țării și faima lor. În rest, ne iau de fraieri și la mișto, semn al aroganței. Doar nu o vede nimeni pe Șoșoacă la braț cu Angela Merkel, cu regina Angliei și cu președintele SUA, cu toate închinăciunile în fața Moscovei.

Petru Tomegea

Vor să conducă România

aprilie 8, 2021

Vor să conducă România

Articolul acesta n-ar fi fost scris dacă nu m-ar fi oprit un concetățean să mă întrebe ce e cu vânzoleala protestelor seară de seară în capitală și în alte orașe. De obicei, în astfel de situații, tac, lăsându-l pe interlocutor să continue: „Nu-i înțeleg! Sunt tineri, dar la școală nu se duc, munca nu le place, doctorii nici atâta fiindcă omoară oameni,  boala cică nu există, guvernanții sunt proști, ei sunt deștepți, așa-i că vor să conducă România?“

Cine vrea să-l contrazică să o facă. Eu n-am avut argumente, chiar dacă percepția cetățeanului exprimă un adevăr parțial: nu dispun de o anchetă sociologică asupra participanților la proteste, iar conținutul lor politic se vede de la o poștă. Mi-e clar: Opoziția, adică PSD și AUR, forțează intrarea la guvernare, dacă se poate imediat, cu toate că momentul e unul tragic: peste o sută de decese și peste 6000 de noi infectări zilnice, toate locurile ocupate la ATI, iar neimplementarea Planului naţional de relansare şi rezilienţă cu cele 30 de miliarde de €uro cadou de la UE ar putea amâna șansele de emancipare ale României. 

Însă s-ar putea ca tocmai asta să fie miza tulburărilor politice: accesul oligarhilor stângii la aceste 30 de miliarde, plus alte 50 miliarde de €uro pentru dezvoltare promise în următorii 5 ani. Calculul lor însă e prost: dreapta e majoritară în principalele state occidentale și în Parlamentul European, iar Consiliul European și Comisia Europeană dominate de personalități de dreapta nu sunt deloc favorabile PSD încă din epoca Dragnea.

Nenorocirea e că manifestațiile de stradă recente scot la iveală dedesubturi scandaloase: atacuri criminale, mârșave, barbare… asupra medicilor și a spitalelor, ceea ce nu s-a întâmplat nici în timpul războaielor, steagul alb de pe clădiri fiind respectat până și de inamici, iar încălcarea măsurilor de distanțare fizică, de purtare a măștii și de carantinare va prelungi la nesfârșit nenorocirile pandemice, crescând numărul deceselor. De asemenea, injurierea evreilor, a Maiei Morgenstern, a străinilor Iohannis, Arafat, Dominic Fritz, Clotilde Armand…, omagierea de la tribuna Parlamentului a legionarilor ne vor țintui din nou la stâlpul infamiei europene.

Spre deosebire de preopinentul meu, eu îi înțeleg pe cei mai mulți tineri participanți la proteste: nu puțini depind de patroni din alimentația publică, din bucătării, restaurante, terase, baruri, cafenele, hoteluri, dintr-o mulțime de alte servicii puse la dispoziția cetățenilor de către sectorul privat, doar n-au ieșit de capul lor în stradă, numai că de la salvarea afacerilor din alimentație publică și turism și până la mizeria atacului împotriva doctorilor, a amenințărilor xenofobe și antisemite drumul ar fi trebuit să fie barat de reținere, de bună înțelegere, educație și respect.

Protestele tinerilor, însă, se vor întoarce împotriva lor: participarea la demonstrații nerespectând cerințe minime de distanțare fizică va provoca creșterea numărului de infectați și intrarea în lock down pentru cine știe cât timp. Semn că tinerii nu au liderii lor, lăsându-se manipulați de politicieni abili, fără scrupule, interesați numai de câștiguri electorale și de imagine. Și apoi, viitorul AUR se joacă în aceste zile, iar prigoana împotriva evreilor, a medicilor, a vaccinurilor, a UE… îi va izola și termina politic. Deja tot mai mulți adepți ai lor renunță la proteste.

Din păcate, între tinerii protestatari s-au amestecat pletora cartierelor mărginașe, găștile de borfași, nelipsite de la astfel de evenimente, ciorditorii, gabrovenii, galeriile echipelor de fotbal (de unde fotbal?), detașamentele de ultrași (care fac întotdeauna ce li se comandă numai contra plată!) – fenomene (anti)sociale generate de blândețea legii și temporizarea justițiarilor.

Și, cu toate acestea, da, vor să conducă România! Dar ei, tinerii protestatari folosiți de sforari și manipulatori, n-au nicio șansă să ajungă la butoane. Nu că n-ar fi capabili, nici alții nu prea sunt, ci pentru că de trei decenii încoace se îmbulzesc la Putere populiștii, urmașii tovarășilor, cei ce știu să mintă și să facă avere. Doar nu degeaba vor să dea jos guvernul!

Petru Tomegea

Românii ies în stradă

aprilie 5, 2021

Românii ies în stradă

Afirmația din titlu înseamnă nici mai mult, dar nici mai puțin că  20 000 000(?) de cetățeni ai României ies „în stradă“, adică la proteste împotriva guvernanților, iar titlurile acestea mincinoase stau săptămâni întregi în anumite ziare, pe rețelele de socializare ori pe burtiera câtorva televiziuni „de informație“. Cât adevăr se află în spatele titlului?

Vinerea cealaltă, după anunțuri din 5 în 5 minute că „românii ies în stradă“ la ora „h“, cameramanii și reporterii respectivelor televiziuni, și nu numai, se agitau de mama focului să transmită imagini live ale „celui mai mare protest din timpul pandemiei“ (România TV)! Numai că, ce să vezi? În afara voievoadei Șoșoacă, aroganta urlătoare pretinsă măreț lider național al protestelor antibotniță, antivaccin, antidistanțare fizică, antiguvern, anti-orice, nu s-a prezentat nimeni, dar absolut nimeni! N-am văzut pe vreunul dintre zvonacii TV Sebastian Ghiță ori pe anteniști să-și prezinte scuze pentru ticăloșia mediatică. Situația s-a repetat vinerea trecută: din cei peste 100 000 așteptați și au ieșit cel mult 30!

Rateul ieșirii „în stradă“ înseamnă că ori „românii“ și-au schimbat percepția despre pandemie într-o proporție covârșitoare demonstrată de prezența masivă la vaccinare și de acceptarea cum-necum a distanțării fizice, ori măreața Șoșoacă și AUR și-au epuizat „resursele“ și nu-i mai ia lumea în seamă.

Așadar „Poporul se ridică“, „Românii ies în stradă la Constanța, Cluj, Timișoara…“, dar jurnaliști corecți au informat că numărul protestatarilor a fost între 10 și 100, iar la București cel mult două – trei mii, nu zeci de mii, nu sute de mii, nu 20 de milioane cum anticipau titlurile și organizatorii. Situația aceasta nenorocită în care publicul este mințit în față nu se mai repetă nici în Myanmar, Belarus, Moldova…, dar România e în UE, are Guvern legitim, are Parlament, din păcate are și CNA care tolerează minciunile. Minciuni ucigașe: câți cetățeni cu SarsCoV-2 au fost uciși de minciunile Șoșoacăi, ale conspiraționiștilor, refuzând oxigenul, medicația și spitalizarea precum Catanga, Ploieșteanu, Gabi Luncă…? Nu mai există niciun procuror curajos în România?

Alt titlu, aceeași generalizare ticăloasă; „Proteste în toată țara duminică seara!“ și au fost doar în câteva orașe București, Sibiu, Galați, Brăila, Craiova, Drobeta Turnu Severin… unde grupuri răzlețe au mărșăluit pe la porțile spitalelor împotriva medicilor „asasini și hoți“ care „ucid oameni“, ținta fiind Raed Arafat: „să se ducă în țara lui, unde este condamnat“ – minciuna fiind repetată chiar după ce au apărut dezmințiri oficiale. 

Generalizările manipulatoare vor să demonstreze că Parlamentul actual și Guvernul „nu mai reprezintă pe nimeni“ (Ciolacu) și, de aceea, bătălia politică s-a mutat în stradă. Iar în stradă dai de oamenii și sindicatele PSD manipulate prin aceiași reprezentanți din ’90 încoace, acum asociați cu AUR, partid care se înfrățește cu găștile de cartier, cu lumpenul fostelor cartiere muncitorești ori din zonele mărginașe, momind tineretul rămas în afara școlii și a activității lucrative. Se încearcă apropierea de violențele Vestelor galbene franceze și ale altor extremiști radicali occidentali cu speranța că se va ivi de undeva, cumva „lebăda neagră“ ca să pice guvernul Cîțu (și eventual Parlamentul), readucându-i la putere victorioși pe urmașii lui Dragnea în frunte cu triumvirii Ciolacu-Șoșoacă-Simion. Nu de asta ei înșiși aseamănă protestele ucigașe de acum cu Revoluția din 1989 care ne-a scăpat de dictatură cu prețul a peste 1000 de eroi? Acceptă dl Ion Iliescu și Institutul său asemenea blasfemie? Se pare că da.

Pandemia? Un fleac! Peste o mie de morți săptămânal și lipsa locurilor la ATI, alt fleac! Nicicând nu au mai fost atâta cinism și ticăloșie în politica românească. Importantă pentru protestatarii PSD și AUR nu e salvarea cetățenilor, nici ieșirea din carantină a aglomerărilor urbane bucșite de COVID, ci din contra, arderea botnițelor, scoaterea la aer curat a bolnavilor din spitale și case, varianta sigură a uciderii cu bună știință a acestora. Atenție: politica peste cadavre se plătește!

Petru Tomegea

Lupta proștilor cu deștepții

aprilie 1, 2021

        Lupta proștilor cu deștepții

În oricare stat democratic, partidele conduc bătălia politică, de obicei, pe două direcții: de stânga, ocrotind clasa muncitoare, sărăcimea și interesele lor, și de dreapta, punând pe primul plan capitalul, dezvoltarea economică și întărirea rolului legii. În vremuri de criză, apar și partide naționalist-comuniste, confruntări între diverse categorii sociale nemulțumite și patronate, între guverne abuzive și mulțimi revoltate. Dar niciunde, exceptând literatura, arta, filmele, bancurile… nu există partide ale proștilor și partide ale deștepților ca în România.

De fapt, situația e mai complicată: în timp ce opozanții îi numesc pe cei de la Putere partid de proști, membrii Puterii se consideră deștepți, numindu-i proști pe aceia din Opoziție, așa că mai potrivite ar fi fost nume ca „partidul proștilor-deștepți“ și „partidul deștepților-proști“. Numai că, după Marcel Ciolacu, liderul PSD, ar trebui completate astfel: „Partidul proștilor, hoților și al mincinoșilor“, cu referire precisă la PNL, USR, UDMR, principalele partide ale coaliției de guvernământ, uitând că acum mai bine de un an PSD era numit la fel. Vorba lor: „Cine zice ăla e!“

A se mai observa că astfel de calificative și etichete caracterizau de obicei  mahalalele de odinioară,certurile între prieteni, colegi și chiar soți, atunci când lipseau argumentele, dar se doreau cu orice preț confruntarea, desființarea respectivilor, despărțirea cu scandal, eventual cu smardeală. Am crezut tot timpul că, fiind vorba de România, de guvernare responsabilă, seriozitate, bătălia se dă pe proiecte, pe idei de progres și emancipare socială, și nu pe ambâț ca în disputele între borfași și șuți. Cum însă științele politice se învață greu…

Dar să remarcăm o mostră de „înălțime“ moral-spirituală a discursului politic între proști și deștepți: (deputat Dan Tănasă, AUR, către deputatul USR Silviu Dehelean): „Băi, dacă te bag în p*** mă-tii, zici că am ceva cu tine! Du-te în p*** mă-tii de bou!… Ce mă, păduche, cum adică vii tu să mă ameninți pe mine, că ce, nu înțeleg! Bă, dispari mă de aici, tu auzi ce îți spun? Dispari mă de aici… Băi, îți ordon să dispari din fața mea, tu nu auzi ce îți zic? Nu mai strica aerul aici, dispari! Îți ordon să faci pași înainte!“ Apoi către deputatul USR Liviu-Ionuț Moșteanu: „Ești un zero barat… Am acasă(,) Moșteanule, șosete găurite care-s mai valoroase decât tine. N-ai făcut absolut nimic în viața ta și te-ai trezit deputat. Nu mai vorbi tu de George Simion. Tu pe lângă George Simion ești un zero barat. Ești un nimeni în drum!“ Sunt și altele, la fel de porcoase, dar mă tem să nu se mânjească tastatura!

E vreo deosebire între membrii găștilor, ai clanurilor mafiote și acești așa-ziși politicieni? Pe cine reprezintă astfel de mardeiași? În nici un caz pe cei ce se scoală cu noaptea-n cap să meargă la lucru. Nici pe copiii, tinerii care își caută modele de urmat în viață. Mai așteaptă cineva reforme legislative și creșterea standardelor de viață și civilizație de la astfel de ipochimeni apăruți nu se știe cum în fruntea României? Pe scaune cândva ocupate de Mihail Kogălniceanu, Titu Maiorescu, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Nicolae Iorga, de Brătieni, de Petre Carp și Coposu și Maniu?

Nu mă frământă deloc ideea că și alte societăți mai avansate ca a noastră au proștii, nătângii, caftangiii, ticăloșii lor, fiindcă presa și televiziunile lor nu îi scot în față mereu, iar alegătorii nu le dau votul ca să ajungă în fruntea Patriei și să o facă de rușine, expunând-o oprobriului public. Să nu-și închipuie cineva că după șarjele grotești ale unora ca Dan Tănase, voievoada Șoșoacă… va crește cota valorică a lucrătorilor, a specialiștilor, a studenților români pe plan internațional, ci vor provoca un val uriaș de renunțare la cetățenia română.

E bine, însă, să o spunem răspicat: responsabilitatea acestor derapaje nerușinate, a promovării în fruntea României a atâtor contraexemple nu revine numai celor în cauză, partidelor lor, Parlamentului, ci și concetățenilor care le-au acordat votul cu ochii închiși în egală măsură cu televiziunile OTV-izate și jurnaliștii ticăloșiți…

Petru Tomegea

Dragostea care miroase a genocid

martie 29, 2021

Dragostea care miroase a genocid

Alegerile din decembrie s-au desfășurat sub semnul dragostei multor politicieni față de „români“, românii fiind cei mai iubiți pământeni, iar în perioada imediat următoare iureșul declarațiilor „din inimă“ pentru țară și popor s-a întețit, ba chiar a debordat de atâta profundă și „curată“ simțire. Numai că, la o analiză atentă, dragostea asta e una ucigașă.

Astfel, politicienii AUR și vreo câțiva rătăciți de prin alte partide plus câțiva medici făcuți vedete de două posturi de televiziune împreună cu activiști și influenceri PSD, vor să-i salveze pe români de boală dându-le jos „botnița“, ca să respire aerul „curat“, chiar dacă acesta e infectat de COVID-19, „un virus ca oricare altul“. Măsurile luate în toată lumea de distanțare fizică și protejare a populației nu sunt cică pentru salvarea oamenilor, ci pentru a-i ucide și controla, ținându-i închiși în casă.

De asemenea, vor să-i salveze pe bolnavi scoțându-i din spitale și locuri de carantinare pentru a-i vindeca cu usturoiul moștenit de la daci, cel ce a menținut sănătoasă fibra noastră națională. Mai sunt luate în calcul și alte leacuri străvechi precum țoiul de pălincă, vinul roșu de butuc, apa neîncepută, eventual sfințită cu busuioc verde și mâțișori, de nu, laptele proaspăt de capră neapărat roșie.

Ba chiar, Gigi Becali, și el mare vindecător, a găsit un leac salutar care cică i-a vindecat pe mulți sportivi, politicieni, oameni de bine, iar o doctoreasă „celebră“ a descoperit o variantă proprie de tratament cu care a salvat foarte multe mii de inși covizi sau „covidioți“ (până a deveni vedetă media, salvase doar o mie, apoi miile s-au tot înmulțit!). În schimb, schemele de tratament ale spitalelor, ale secțiilor ATI, acelea indicate de savanți după serioase cercetări clinice, omoară oameni cu zile. Și iaca așa ne-am întors la vraci, superstiții și la neînfricații daci, fiindcă știința nu face două parale în mintea analfabeților!

Ofensiva aceasta mediatică, demonstrațiile și protestele tot mai numeroase ale activiștilor AUR împotriva botniței și a distanțării fizice, mai cu seamă dansul ritualic al Șoșoacăi pe ritmuri celebre de Pink Floyd, ar fi trebuit să producă o revoluție în tratamentul bolnavilor, iar pandemia să fie eradicată cât ai zice pește în România cu astfel de mari și „renumite“ vedete medicale și astfel de leacuri și tratamente bărbătești, care mai de care mai eficient, or, iată, numărul infectaților și al decedaților crește alarmant, concomitent cu numărul protestatarilor. Ceva nu pare în ordine.

Iar vina o poartă autoritățile medicale: alături de cifrele decedaților și ale infectaților ar fi trebuit să se publice în clar și câți s-au infectat pe mijloace de transport, la serviciu, la școală, la mitinguri, la biserică, la spital, caz în care distinsa doamnă „Balena Baliverna“, IPS Teodosie împreună cu restul AUR-iților ar fi rămas „fără coledzi“. Și, cu orice risc, era bine să știm care sunt cifrele exacte de bolnavi salvați și de către care spitale, medici și asistenți. Fiindcă lipsa informării, iată, naște monștri cu nume și prenume și lăudați foarte de Vocea Rusiei și Sputnik. Pentru respectivele, e bun tot ce ne ucide.

Să mai observăm o curiozitate: în arzătoarea lor dragoste de „români“ și de meserie, unii lideri de partid și de sindicat au devenit vedete medicale, mari vindecători, inși atoatepricepuți, salvatori ai economiei și sociologi de talie mondială exact după ce au uitat tot ce-au învățat la școală, de nu cumva vor fi faultat-o și pe aceea, așa cum ne faultează și pe noi, fraierii, care le credem gogoșile. În schimb, sutele de medici, paramedici, asistenți, brancardieri care și-au dat viața ca să-i salveze pe năpăstuiții pandemiei au fost uitați, iar familiile lor au rămas de izbeliște.

Dar să ne bucurăm că suntem iubiți, că reprezentanții noștri auriți și medicii care au uitat pe lângă jurământul lui Hipocrate și medicina învățată la facultate se luptă pe viață și pe moarte cu hidra guvernamentală și a spitalelor ucigașe ca să ne scape de COVID și necazuri, iar fraierii de noi ne îmbolnăvim și murim ca proștii. În loc să ne bucurăm că am scăpat la colivă!

Petru Tomegea

Ne-am săturat de politică!

martie 25, 2021

Ne-am săturat de politică!

De câțiva ani, acest refren ni se cântă mereu, ni se jeluiește, ni se repetă pe toate canalele de comunicare, jurnale, audio-video, internet, rețele de socializare, încât ne-am săturat de cei ce se plâng că s-au săturat ei înșiși de politică. Dar motivele lor de saturație n-au legătură cu politica propriu-zisă, ci scot la iveală amatorismul, nepriceperea, neînțelegerea, de nu cumva analfabetismul funcțional: toți declară că   s-au săturat de scandaluri, de certuri, de minciuni, de manipulare, de prostie, corupție, ticăloșie… 

Numai că politica e altceva: politica e cel mai important serviciu public în slujba cetățenilor, încă din Roma Antică. E activitatea de rezolvare a treburilor publice (res publica) ale unor entități teritoriale ori suprateritoriale precum oraș,  comună, district, țară, uniuni, (con)federații, asociații și asocieri naționale și internaționale, iar ticăloșia omului politic, prostia, lenea, hoția n-au a face cu politica, ci țin de societate, de dreptul comunitar, de justiție, de educație, de omenie, de bun simț și de (ne)rușinare.

Să mai observăm un lucru grăitor: primii care s-au săturat de politică sunt tocmai cei ce cu asta se ocupă, semn că li-e dragă munca în favoarea obștii precum câinelui a linge sare. Or a face politică înseamnă a te dedica trup și suflet comunității care te-a ales cu încredere să-i reprezinți interesele, să-i aduci bunăstare, să-i respecți drepturile și libertățile, să vii cu idei noi, proiecte și programe reformatoare pentru educație, sănătate, administrație, cultură, civilizație, petrecere cu folos a timpului liber, să faci din localitatea, regiunea, țara care te-au ales un subiect de care se vorbește cu respect.

Cum s-a născut sentimentul acesta de saturație politică? Fiecare cetățean român a observat că imediat după revoluție mulți s-au îmbulzit ca la pomană la poarta instituțiilor democratice: un șofer devenise ministrul Educației, un analfabet se ocupa de servicii secrete, armată și Miliție, unul cu 6 (șase) clase devenise mare expert în economie… Mulțimi de atotpricepuți, dar analfabeți funcțional inundaseră televiziunea, radioul și jurnalele, încât nu mai încăpeau pe metrul pătrat, iar țara mergea cam de-a-ndoaselea.

Apoi au auzit ei că politica asta ar fi o știință care se învață la școală, la facultate ori măcar la bibliotecă, așa că vreo câțiva rătăciți au lăsat-o mai moale, dar alții își continuă neabătut ambâțul politic, ținând țara în loc și nenorocind sute de mii de ființe omenești, căci toți se cred de neînlocuit. 

Și fiindcă nu e nimeni să le spună „În lături!“, o vreme și-au mituit electorii fără carte cu petul de ulei, punga de zahăr ori de făină, iar apoi i-au mituit pe funcționari cu salarii ca acelea, sporuri de până la 80% din salariu ori chiar peste, astfel că aproape întreaga categorie a bugetarilor devenise membră a partidului lui Iliescu, Năstase, Ponta, Dragnea…, de aceea câștigau alegerile cu 85% în 1990, 46% în 2016 și 32% în 2020, situație care coincide cu maturizarea electoratului românesc. (Devine clar acum că ori își schimbă modul de a face politică, ori devin tot mai nesemnificativi în eșichierul național).

Mergând mai departe pe firul demonstrației, să mai remarcăm confuzia între politică și politicianism ori electoralism. Într-o țară civilizată și democratică, politică se face în campania electorală, în Parlament și Consilii locale, iar abordarea teoretică, în reviste și cărți de specialitate. Politica devine politicianism dacă după încheierea campaniilor bătălia electorală continuă pentru creșterea în sondaje și a cotei de încredere, pentru scoaterea din cursă a adversarilor. 

Partea și mai mizerabilă a politicianismului românesc o constituie, însă, crearea unui climat politic insuportabil, căderea în mocirlă infracțională, injurierea adversarului, mârșăvirea acestuia prin atacuri la persoană, la familie, prin procese de intenție, ceea ce duce la sentimentul de saturație. 

Dar nu este cinstit, nici de bun simț să se plângă mereu de troglodirea limbajului și a practicii politice tocmai aceia din gașca troglodiților politici. Iată de ce   saturația asta de politică miroase a ipocrizie.

Petru Tomegea

Ce-a căutat liderul AUR la granița cu Republica Moldova?

martie 22, 2021

Ce-a căutat liderul AUR la granița cu Republica Moldova?

Asemeni colegilor săi de partid, a căutat numai și numai scandalul public-mediatic, fiindcă AUR n-ar fi devenit formațiune parlamentară peste noapte fără hărmălaia Dianei Șoșoacă, a lui George Simion, a celorlalți corifei și fără să pună umărul biserica ortodoxă și celelalte culte religioase. Din ce se vede până acum, au cam luat țeapă. Nu cred că a contat mesajul unionist la alegeri, așa cum lasă să se înțeleagă respectivii lideri, deoarece demersul lor forțos-gălăgios nu a beneficiat vreodată de încredere și susținere decât din partea naivilor. Sfânta Unire a întregului popor românesc sub același stindard înseamnă cu totul altceva, nu scandaluri, nu certuri și urlete la televizor. Să ne amintim și să cinstim efortul demn al intelectualității, al tuturor păturilor sociale la 1859 și la 1918.

Deși știa bine că are interdicție să intre pe teritoriul Moldovei încă din 16 decembrie 2014 („persona non grata“), interdicție reînnoită în 2018, George Simion s-a înființat totuși la vama Leușeni cu gură mare și scandal absolut inutile în timp ce se filma cu telefonul mobil în speranța transmiterii live a unui conflict din care să rezulte vitejia, eroismul său…

N-a fost să fie: grănicerii își învățaseră lecția și au avut o reacție plină de răbdare, demnă și legitimă, explicându-i de mai multe ori motivul refuzului. George Simion a făcut uz de calitatea de parlamentar român, de pașaportul diplomatic și de invitația de a lua parte la înmormântarea scriitorului și fruntașului unionist Nicolae Dabija, dar grănicerii n-au vrut să încalce legea…

Nu numai că a făcut uz de calitățile sale oficiale, dar a cerut socoteală Președinției, Parlamentului, Guvernului și Ministerului de Externe ale Moldovei în „buna tradiție“ inaugurată cu atâta tupeu și succes mediatic la București de „Doamna Balena Baliverna“ (CTP) Șoșoacă. 

Chiar dacă președinta republicii, Maia Sandu, i-a răspuns prompt, cerându-i să se adreseze tribunalului pentru anularea interdicției, George Simion a mai chemat în ajutor câțiva parlamentari AUR pentru a face presiune asupra Ministerului de Externe basarabean și a guvernului, prin presiune înțelegându-se scandal, bâlci public  prezentat ca mare eveniment de către România TV.

Pe deasupra, nu poate fi ascunsă intenția de a muta centrul de greutate al  Opoziției în jurul său și al AUR, o mișcare politică șmecheră, prin care să șubrezească poziția PSD, și-așa adormită pe toloacă în ultima vreme. Din declarațiile liderului rezultă adevăratul scop al vizitei: lansarea pe 27 martie a AUR Moldova, ceea ce contravine legislației basarabene.

Mulți jurnaliști se întreabă ce îi mână în luptă și cine se află în spatele campaniei mediatice a lui George Simion și a Dianei Șoșoacă, iar răspunsul l-am aflat cu ocazia mitingului de duminică seara de la Arcul de Triumf bucureștean când românii au fost chemați la răscoală cu furci și topoare, iar organizatorul, cel ce dădea comenzile celor vreo 10 inși: „Strigați! Agitați-vă! Protestați!“ era reprezentantul postului România-TV al lui Sebastian Ghiță. Asta ca să vadă alegătorii cui au dat votul.

Genul acesta de proteste antivaccin, antimască, anti UE, forțarea graniței cu Republica Moldova, spun analiștii serioși, nu sunt în favoarea libertății și a bunăstării românilor, nici a Unirii cu frații noștri moldoveni, ci urmăresc destabilizarea atât a statului basarabean, cât și a României, făcând un serviciu Rusiei putiniste, planurilor sale expansioniste de slăbire a unității României și a apartenenței sale la UE.

A se mai observa că AUR își exacerbează pe zi ce trece tendințele revanșard-naționaliste, xenofobe, antimaghiare și antievreiești, iar activitatea sa parlamentară este nulă: în afara protestelor la orice și a scandalurilor politice, a gălăgiei permanente, nu are nici măcar un proiect viabil pentru reformarea, modernizarea României.

În schimb, televiziunile transmit zilnic spectacolul voievoadei Șoșoacă și scremetele ei populist-naționaliste prin care îndeamnă populația la nesupunere civică în fața pericolului pandemic și la răscoală împotriva guvernului care „distruge filonul românesc“. Până când, deja sunt semne, se vor prinde cetățenii de păcăleală.

Petru Tomegea

Dacă minciună nu e, nici banul nu iese

martie 18, 2021

Dacă minciună nu e, nici banul nu iese        

Mă întrebam cine scornește atâtea minciuni, fakenews-uri în spațiul public și am început să urmăresc sursele știrilor de pe Net și de pe burtiera unor posturi naționale de televiziune campioane la  audiență. Așa am aflat că: un mare cutremur va zgudui  din temelii România, iarna revine cu geruri năprasnice și viscol, „prețurile din România au bubuit“ – alimentele și combustibilii, benzina, curentul, apa…, toate se scumpesc că vom muri de foame și frig, pensiile și salariile vor fi tăiate de Cîțu-Mîțu care e gata să mărească impozitele și taxele de săptămâna, luna… viitoare,  președintele va institui lockdown în toată țara de Paști ca să nu meargă lumea la biserică, spitalele, medicii omoară oamenii de vii și-i leagă pe bolnavi de pat, școlile îi îmbolnăvesc în masă pe copii și profesori, mai toți miniștrii actualului cabinet, inclusiv prim-ministrul și ministrul Sănătății (cu doctorate în universități celebre), au fost repetenți, n-au studii, nici diplome, însă Șoșoacă, Ciolacu… „pun piciorul în prag“, iar toți românii se răscoală și ies la proteste…

Cui se adresează asemenea știri mincinoase? Evident, nu oamenilor educați, școliți cât de cât, în stare să discearnă minciuna gogoșată de adevăr, ci unui număr mare de inși cărora școala nu le-a lăsat nicio urmă, cărora zvonurile din radio-șanț sau de la televiziunea unui fugar acuzat de furt din bugetul public li se par credibile.

Am mai aflat că un vlogger care prostește ca influencer câteva zeci de mii, sute de mii de fraieri – followers (urmăritori) poate câștiga între 5000 și 8000 de €uro lansând zvonuri și știri false fără să fie legat în secunda II cum s-a întâmplat într-un studio TV german lunile trecute cu un mincinos. Live (în direct), să vadă toată lumea! Și nu s-a plâns nimeni că-i sunt lezate drepturile!

Așa mi-a revenit în minte cazul unui alt mare „teleast“ (om de televiziune) care își făcuse o avere din D. D. (O)TV – Elodia (Dan Diaconescu) cu minciuni sfruntate și șantaje asupra oamenilor cu bani, cam ca în citatul următor: „bă, fii atent, că dacă până mâine nu primesc ș’de mi de coco, dau drumul știrii… Praf te fac!“ Nu știu dacă a fost singurul șantajist și dacă nu cumva azi fenomenul a luat și mai mare amploare, chiar dacă „teleastul“ (un semidoct, stâlcitor de limbă românească) a făcut mulți ani zâmbri la Mititica.

Mi-e tot mai clar că puhoiul de știri contrafăcute, înmulțirea minciunilor și a manipulărilor servesc doar cauza PSD și AUR interesate să pescuiască în ape tulburi: odată lansate, știrile false creează îngrijorare publică și stres mediatic, iar de aici până la a scoate lumea în stradă că botnița și doctorii omoară oameni sănătoși, iar guvernul vinde România pe bucăți nu e decât un pas. Nu că ar fi pentru prima dată când sunt mânați bieții creduli spre urnele de vot fiindcă astfel de tehnici manipulatoare au fost folosite și până acum pentru prostirea electoratului.

Din păcate, așa s-au obișnuit partidele de stânga să facă politică, una emoțională, bazată pe șocuri mediatice. În țările civilizate, cetățenii nu sunt obișnuiți cu minciuna, politicienii mincinoși și manipulatorii fiind arătați cu degetul, iar cele mai multe voturi se câștigă susținând idei, proiecte, programe reformatoare, pe care le și pun în aplicare, de aceea sunt cu atâtea zeci de ani înaintea noastră.

Numai că până la alegerile viitoare mai sunt aproape 4 ani. În schimb,  populația lipsită de discernământ va fi scoasă la proteste pentru erodarea actualei Puteri și pentru crearea unei imagini de lider salvator, de partid mesianic, care se sacrifică pentru „binele românilor“. Bătălia se dă așadar și pentru terfelirea guvernanților, a actualei majorități parlamentare. Iar vremurile sunt grele: ieșirea populației din pandemie, vaccinarea, dezvoltarea economică, educația costă o bună parte a bugetului național…

Există bătălie politică și în alte țări, unele cu democrație legitimată de secole bune, căci orice sistem democratic presupune Putere și Opoziție, numai că, în momente cruciale ale existenței popoarelor, precum cele de față, bătălia politică se dă pentru ieșirea din criză și nu pentru mârșăvirea adversarului.

Petru Tomegea

Și bătuți, și mințiți

martie 15, 2021

Și bătuți, și mințiți

Un procuror, Doru Stoica, a clasat dosarul violențelor din 10 august, iar Tribunalul București l-a închis definitiv. Din păcate, dacă dosarul a fost clasat / închis, asta înseamnă că nu s-a găsit nicio vină imputabilă cuiva. Și iaca așa au scăpat de răspundere penală jandarmii bătăuși și comandanții lor plus comanditarii politici care au ordonat „o lecție dură pentru diaspora“ ca să nu mai îndrăznească vreodată să deranjeze stăpânirea lui Dragnea. Numai că la Procuratură se află peste 800 de plângeri penale ale celor bătuți, loviți, accidentați, mulți având nevoie de zile, săptămâni, luni de spitalizare, intre care unul rănit grav de o grenadă a jandarmilor, Doru Oprea, s-a adresat deja CEDO după ce a plecat definitiv din România. A se mai lua în considerație că după 10 august 2018 elanul diasporenilor de a se întoarce definitiv acasă a dispărut subit.

Ceea ce nu înțeleg eu, mai bine-zis mă fac a nu înțelege, este cum naiba se face că de fiecare dată în istoria noastră postdecembristă mai toți șefii măreți sunt socotiți nevinovați și scapă de consecințe, inclusiv de dosare penale, iar sărăcenii plătesc mereu oalele sparte: miliardele jefuite din băncile falimentate cu bună știință Bancorex, Banca Agricolă, Dacia Felix, Bankcoop, Credit Bank, Columna, Albina…, nici un vinovat, dar au apărut ca din senin milionarii; mineriadele, nici un vinovat politic; Caritas-urile care au jefuit banii depunătorilor, doar unul-doi acari Păun; paradirea (privatizarea!) măreței industrii socialiste, nimeni vinovat… Se înțelege că talpa țării, mereu jefuită, și-a făcut-o / și-o face cu propria mână,  rămânând în sărăcie perpetuă?

Violențele de la manifestația din 10 august, însă, au fost urmărite la TV de milioane de cetățeni români îngroziți și de toate marile agenții de presă de pe mapamond, iar excesele, abuzurile, adică lovirea fără milă a protestatarilor, bruscarea lor fizică și gazarea inclusiv a grupurilor de copii, femei și bătrâni au speriat o lume întreagă. O asemenea barbarie nu mai avusese loc în România de la mineriade încoace, iar asupra vinovăției barbarilor nici un participant nu are vreo o îndoială. 

Și totuși justițiarii noștri nu găsesc nici un vinovat, nici măcar un acar Păun, ceea ce a stârnit reacții din partea unor politicieni aflați atunci în vizorul jandarmilor, încasând și ei alături de demonstranți bastoane, șuturi și gaze lacrimogene în prezența zecilor de mii de martori.

Unii comentatori cred că, acuzată de politizare, Justiția nu vrea să se implice în dispute și jocuri politice, numai că aici este vorba de infracțiuni și abuzuri mari cât casa ale celor două instituții de forță ale statului de drept, deci finanțate din bănuțul contribuabililor, Jandarmeria și Poliția. Prin lege și regulamente militare, ele aveau obligația de a-i proteja pe cetățeni și nu de a-i stâlci în bătaie.

A se mai observa că partidul încarceratului Liviu Dragnea s-a trezit brusc din amorțire și s-a re-unit pentru a jubila in corpore la decizia Tribunalului București, fără a ține cont că este vorba de suferințele câtorva zeci de mii de cetățeni pașnici. Deși știu bine că decizia finală a instanțelor din țară și a CEDO nu poate fi alta decât de condamnare a atrocităților și a bătăușilor, a organizatorilor. Și nu este vorba de un partid extremist ori radical, ci de un partid social-democrat care și-a pus pe frontispiciu ocrotirea și bunăstarea cetățenilor, eradicarea sărăciei și a nedreptăților. 

Or acolo au fost agresați, bătuți, loviți, gazați cetățeni pașnici de către jandarmi care și-au acoperit însemnele particulare spre a nu putea fi identificați, ceea ce înseamnă clar că niște comandanți au premeditat faptele. Iar cel ce a dat ordinul respectiv se cunoaște. A ajuns onoarea militară de batjocură, că se ascund după degete?

În ceea ce privește Justiția, analiștii, comentatorii au observat demult că în dosarele revoluției, ale mineriadelor, inclusiv în lovitura de stat aplicată Guvernului Petre Roman, procurorii și judecătorii manifestă teamă și de aceea evită să-i condamne pe vinovații cunoscuți de toată lumea, iar până nu se face dreptate nu se poate vorbi de democrație, nici de dreptul la libertate.

Petru Tomegea

Cu jenă, despre bătrâni

martie 11, 2021

Cu jenă, despre bătrâni

Rândurile de față nu vor fi despre politică, de care ne-am cam săturat, ci despre bătrâni între care, ca să nu avem vorbe, se află și subsemnatul. Schimbarea atitudinii mi-a fost provocată de câteva întâmplări ciudate la care am asistat involuntar de departe: în plimbările mele cu Chiți-Chiți, am văzut o bătrână ieșind de la o scară de bloc care și-a scos din buzunar o bucată zdravănă de ciocolată și a înfulecat-o rapid privind în stânga și dreapta dacă nu cumva o recunoaște cineva.

Astfel de scene am mai văzut și la ieșirea din magazine sau cofetării când alți bătrâni scot ceva bun din sacoșă ori din buzunar și bagă repede în gură ca și cum s-ar teme să nu-i surprindă cineva și să nu le fure bucățica. Mi-a fost clar ca bună ziua că se ascund de soțul, de soția de acasă, iar egoismul acesta feroce mi-a tulburat cu totul existența la gândul că acasă i-ar putea aștepta un bolnav sau un nepot.

Apoi am devenit mai atent la segmentul acesta de vârstă și nu pot să nu spun: am văzut o mulțime de bătrâni cu nasul roșu furișându-se în crâșmele „la botul calului“, în buticurile de cartier care servesc rachiu, vin… la pahar, ori în magazinele producătorilor de vin și țuică. Sunt veseli, de parcă n-au treabă cu masca și cu pandemia, nici cu sărăcia.

Dar te apucă așa o jenă când îi auzi plângându-se unii altora cu țoiul în față cât de greu o duc cu pensia mică, cu multele medicamente și cheltuielile mari de la bloc, ori când izbucnesc certuri între soți din pricina banilor, însă nici vorbă să renunțe la viciile respective intrate în obișnuință.

Iar jena mă copleșește când intru în biblioteci publice și văd sălile goale sau când urmăresc noutățile din librărie, într-o singurătate și o liniște depline, și-mi aduc aminte de ultima vizită (de lucru!) la Bodleian Library (shop & books – librărie și bibliotecă – a Universității Oxford) că nu aveam pe unde trece de cititori pensionari aflați printre rafturi și la mese, la toate etajele clădirii, căci librăriile englezești au și mese pentru cititori, singurele cozi văzute la Oxford fiind la cărți.

Îmi mai trece supărarea când mă gândesc că bieții bătrâni au dus greul în cei 45 ani de comunism, iar după 1989, când să se bucure și ei de libertate, de drepturi, de economia de piață, au fost doborâți de puținătatea pensiei, de inflație, de veștezirea activității culturale, cu teatre și concerte tot mai rare până la deloc acum. Iar pandemia nenorocită le-a dat lovitura de grație, fiind categoria cea mai expusă și răpusă.

Dar mă și bucur când Chiți-Chiți mă trage de lesă prin parcul din fața Policlinicii unde mulțimi de pensionari joacă șah și table iar colegii lor chibițează de pe margine. Alte grupuri au o treabă cu (prono)sportul, mai ales cu fotbalul, care dă semne de extincție la Suceava, iar câțiva sunt mari specialiști în fotbalul italian, spaniol, englez…

Sau când mă întâlnesc în drumul spre și dinspre școală cu numeroși și mândri pensionari de mână cu urmașii, moștenitorii lor gătiți și emoționați cu care mai repetă o dată lecțiile: „Să nu uiți, puiule, să nu uiți, maică… să spui <Sărut mâna!> doamnei educatoare, învățătoare, profesoare“. Sau când îi iau de mânuță și-i duc la muzee, la cetate, la spectacole pentru copii și nu numai. Ori măcar în parc și în spațiile lor de joacă.

Fenomenul acesta apare și în multe locuri din Occident, pe deasupra, am văzut organizații ale vârstnicilor implicate în sprijinul școlii, al programelor cultural-educative ale diverselor instituții publice, dar mai ales în îngrijirea colegilor aflați în suferință, în dificultate ori în singurătate, căci nicăieri în lume bătrânețea nu e ușoară.

Din păcate, un obicei foarte drag mie de dinaintea apariției televiziunii și a internetului nu mai e de actualitate. Câți bunici ați mai auzit că spun ori citesc povești nepoților? Pe câți i-ați mai văzut ducând un instrument, cel mai adesea vioara copilului, spre ora de muzică? De nu, conducându-i spre ora de gimnastică ori de balet?

S-au schimbat vremurile! Muzica, literatura, teatrul, baletul, gimnastica nu mai sunt profitabile și nimeni aproape nu le mai practică de amorul artei.

Dar poate le vine vreo idee seniorilor!

Petru Tomegea