Vizita doamnei Kövesi și frica de cătușe

Vizita doamnei Kövesi și frica de cătușe

Recenta vizită în România a Laurei-Codruța Kövesi, șefa EPPO (European Public Prosecutor’s Office), adică a Parchetului European, a readus în prim-plan bătălia împotriva corupției a DNA care reușise câteva condamnări spectaculoase ale unor mari granguri politici, îmbogățiți ai perioadei lungi de tranziție prin fel de fel de scheme hoțești. Și cum respectivii corupți până în măduva oaselor și condamnați penal de Justiție aveau legături cu trustul Antenelor lui Dan Voiculescu și cu România TV a fugarului Sebastian Ghiță, au fost reactivate echipele de zgomote și mercenari media de pe vremea șefiei sale la DNA (2013-2018) pentru a o beșteli din nou. 

Nu știu câți noi prozeliți a câștigat sau a pierdut demersul acesta împotriva d-nei Kövesi, nici câți telespectatori au în plus ori în minus posturile respective TV, dar mi-aduc aminte o mulțime de pancarte ale oamenilor simpli, protestatari împotriva corupției, cetățeni sărăciți din pricina spolierii banului public: „DNA/ Să vină să vă ia!“. La fel cum mi-aduc aminte că numele Kövesi fusese invocat de demonstranți la Chișinău sau în Bulgaria… Așadar cui se adresează din nou detractorii doamnei Kövesi dacă majoritatea populației dorește pedepsirea corupților, a hoților și recuperarea prejudiciilor? Nu cumva e vorba de protejarea marilor delapidatori și corupți și de frica lor de cătușe?

Ni se aruncă mereu în față abuzurile asupra unor înalte fețe politice ale căror dosare au picat în instanțe, dar aici nu e vorba de dosare politice, de erori judiciare, de Florian Coldea și statul paralel, ci de altceva: 1. în nici o țară din lume dosarele procurorilor nu au succes 100 % în instanțe, 2. cei mai mulți posesori de dosare penale făcute de DNA care au scăpat de condamnări s-au bazat pe intervenția Curții Constituționale a României care a dezincriminat diverse fapte. Or asta nu înseamnă că actele de corupție n-au avut loc. Oricum banii încriminați dispăruseră, mită de multe zeci de milioane de euro se produsese, alte tașmacherii avuseseră loc…

Doamna Kövesi a fost dată afară de la șefia DNA de fostul ministru al Justiției Tudorel Toader pentru a scăpa de pârnaie câțiva lideri în frunte cu Liviu Dragnea, dar președintele Iohannis nu i-a acceptat decizia, neconfirmată nici de CSM, menținând-o în funcție. Numai că a fost obligat să o revoce prin decizia CCR din iulie 2018. Ca apoi să i se facă o mulțime de dosare penale de către „colegi“ pentru a o putea împiedica să ajungă șefa procurorilor europeni. Halal patrioți! Ba chiar i s-a interzis „părăsirea teritoriului României“. Nu i-a liniștit nici intervenția CEDO care a considerat că revocarea sa din funcție este un abuz: începând din noiembrie 2017, nu numai DNA, ci și „întregul sistem de justiție s-a confruntat cu atacuri incredibile, de la știri false la contractarea de companii specializate în intimidare și hărțuire“ (Black Cube), declara la Euronews d-na Kövesi.

Acum, la anul gratie Domini 2022, frica penalilor devine groază după ce Cosmin Gușă a lansat „nucleara“: Laura-Codruța Kövesi are șanse să câștige viitorul scrutin prezidențial. Chiar dacă fosta șefă a DNA neagă categoric posibilitatea înscrierii în cursa electorală, din simț patriotic ar putea ceda insistențelor unor partide și lideri politici nemulțumiți de tăierea aripilor actualului DNA și de lipsa progreselor anticorupție, relevate cu ocazia tevaturii de admitere în spațiul Schengen. Pericolul ar fi ca bătălia anticorupție să fie reluată, justițiarii să prindă curaj, iar dosarele penale dosite ori date deoparte prin NUP să fie reluate și trimise în instanță. Mai luați în calcul și ultimele legi ale Parlamentului de a nu-i mai obliga pe judecători să renunțe la primatul legilor UE și de a permite penalilor să mai candideze ori să ocupe funcții publice, astfel că speranțele unor Năstase, Dragnea, Piedone, Udrea… să fie spulberate.

De aici corul de bocete și desființarea, mătrășirea prin orice mijloace a Laurei-Codruța Kövesi, văzută ca dușmanul lor de moarte. Cert este că după refuzul parlamentului olandez de a ne permite intrarea în spațiul Schengen, lucrurile ar putea lua o întorsătură dramatică pentru bătălia anticorupție.

Petru Tomegea

Anchete asupra corupției din timpul pandemiei

Anchete asupra corupției din timpul pandemiei

În Anglia și în alte state europene, inclusiv în UE, organele fiscale, Curțile de Conturi, procurorii au început anchete penale, implicând guverne, firme, responsabili sanitari, decidenți politici și finanțatori puși să gestioneze efectele COVI-19. Prima acuzație pică asupra fostului premier francez, Edouard Philippe, convocat pe 24 octombrie în faţa Curţii de Justiţie a Republicii, inculpat pentru posibile nereguli financiare… Suspiciunile sunt aceleași pretutindeni: s-au făcut cheltuieli exagerate, multe inutile, fie de teama răspândirii bruște a bolii și a înmulțirii deceselor, fie din necunoașterea evoluției unor asemenea molime, nefiind excluse fenomenele incompetenței, ale corupției, ale abuzului.

Ținând cont că astfel de gripe morbide au fost rare și întâmplate cu zeci de ani în urmă, experiențe, expertize, date științifice, comportamentale, sociologice recente… au lipsit, medicii și responsabilii cu sănătatea populației confruntându-se cu un inamic periculos și necunoscut, dar și cu agresivitatea intriganților politici: unor șefi de state ticăloși le-a convenit decesul milioanelor de ființe umane ale altor state, considerând că le pot învinge ori slăbi gratuit, fără gloanțe, bombe, tancuri. Exemplul cel mai concludent este al Federației Ruse și al Chinei, sursele principale ale zvonurilor și ale teoriilor conspiraționiste. Lor și idioților utili din fiecare țară contaminată cu COVID li se pot atribui câteva milioane de victime și sper ca istoria acestor ticăloșii să iasă cândva la iveală.

România nu putea face excepție, iar fondurile uriașe cheltuite în perioada răspândirii masive a virusului pandemic trezesc numeroase semne de întrebare. Partea bună a fost coordonarea și finanțarea parțială a luptei cu virusul de către UE. Partea proastă este că, deși legile noastre de protejare a populației de molime erau clare, România, ca și alte țări, ca să nu zicem toate, a fost surprinsă complet nepregătită din toate punctele de vedere: doar câțiva medici virusologi specializați în acest gen de boli molipsitoare, spitale complet neutilate cu aparate, materiale sanitare, medicamente, fără personal medical adecvat, competent în acest domeniu, fără regulamente precise de mișcare a bolnavilor, fără pregătirea, educarea copiilor, a adulților în vederea protejării lor împotriva îmbolnăvirii proprii și a molipsirii altora.

În aceste condiții s-a procedat haotic și riscant: spitalele au devenit ele însele focare de infecții, personalul medical s-a infectat uneori în masă, cu o morbiditate înspăimântătoare, mulți doctori și asistenți plecând în concediu ori demisionând de frică, salvările, cimitirele făceau cu greu față, producătorii de medicamente, aparate și măști, izolete nu aveau ce le trebuie, iar distribuitorii acestora au ridicat de sute de ori prețul. Speculanții locali și-au luat și ei partea cu o lăcomie criminală și o nerușinare crasă, îmbogățindu-se peste poate, ei și firmele chinezești, apoi indiene. Acum, întreaga încrengătură a afacerilor ticăloase, profiturile uriașe și atentatele la sănătatea populației vor trebui verificate, iar profitorii, funcționarii „generoși” cu bugetele, cu banii statului, pedepsiți, căci voracitatea lor va rămâne în istoria ticăloșiilor umane.

Odată cu spitalizarea infectaților cu COVID au apărut alte nenorociri: spitalele s-au blocat cu un număr foarte mare de bolnavi contagioși, motiv pentru care li s-au închis ușile suferinzilor de alte boli, unele grave, în ultimă fază, ceea ce le-a peovocat decesul. Din păcate, același lucru s-a întâmplat cu clinicile de stat și particulare, cu medicii de familie, obligați să presteze munca online la domiciliu. Asta în condițiile în care numărul celor ce aveau acces la internet și computer era destul de redus. Toate au contribuit la înmulțirea tragic-alarmantă a victimelor. Evident că este vorba de un management defectuos, iar erorile decidenților vor trebui și ele sacționate.

Firește că nimeni nu a făcut-o cu intenție, în afara lacomilor bișnițari, motiv pentru care e nevoie de înțelegere și dreaptă judecată. Însă medicilor și asistenților eroi ar trebui să li se ridice statui în centrele localităților.

Petru Tomegea

Cine se teme de serviciile secrete?

Cine se teme de serviciile secrete?

Odată cu pachetul noilor legi ale Justiției, necesare admiterii în spațiul Schengen, s-a declanșat iarăși războiul nedecarat cu serviciile secrete românești. Analizând acuzațiile celor interesați în beștelirea și slăbirea eficienței serviciilor secrete, ai impresia că România le plătește degeaba și nu mai are nevoie de aceste instituții de forță ale statului: cică deranjează bunul mers al democrației, supraveghează populația după bunul plac, mai ales pe liderii și influencerii politici ai Opoziției, preocuparea lor de bază fiind cică întocmirea de dosare „politice” ale unor lideri „nevinovați”. Ne întoarcem la aceeași campanie neroadă cu „statul paralel” și cu George Soros & Florian Coldea.

Să recunoaștem că momentul atacului nu e ales la întâmplare, iar motivul legat de discuțiile din parlament, cusut și el cu ață albă, nu e singurul. De fapt, e vorba de o încercare străvezie de a lovi în capacitatea de reacție a serviciilor secrete apropo de războiul de la granițe și de posibila declanșare a crizei economice.

Atacatorii se ascund în spatele ideii de întărire a independenței Justiției, de aceea au scos la înaintare câțiva reprezentanți ai avocaților și ai judecătorilor (pe care nu i-a mandatat nimeni în afara site-lui luju.ro) plus echipele de zgomote de la Antene și România TV a fugarului Sebastian Ghiță. Bătălia aceasta este purtată de partea cea mai mizerabilă a societății româneaști, aceea legată de vârfurile corupției postdecembriste cu conexiuni în fosta securitate care își vede periclitate interesele politice și economice de către un SRI puternic. Și ce interese! Să ne amintim numai de privatizările dubioase, de falimentarea Bancorex, a Bankcoop, a Băncii Agricole, de Caritas, FNI și de proprietățile, terenurile sustrase domeniului public. Este de noaptea minții să ceri anularea dovezilor irefutabile ale serviciilor secrete pe motiv de atac la democrație când este clar că marii corupți condamnați penal precum Sorin Ovidiu Vîntu, Adrian Năstase, Elena Udrea, Radu Mazăre… au atentat la siguranța națională jefuind bunurile poporului român prin diverse tașmacherii și artificii juridice. 

A nu se uita că serviciile secrete nu au numai o componentă militară, ci și sarcini explicite de apărare a democrației, a suveranității, a independenței politice și economice, a supremației Constituției. Te cuprinde jena când vezi mulțimi de comentatori, talk-show-iști, alături de destui politicieni care nu au citit legile de organizare a SRI, SIE, STS…, dar fac spume la gură condamnând amestecul serviciilor în activitatea Justiției, a unor înalți demnitari și instituții care ajung în fața instanțelor. Să fi dispărut teroriștii, trădătorii, atentatorii la siguranța națională, manipulatorii profesioniști ai cauzelor unor țări care au o problemă cu granițele și viitorul patriei noastre? Va fi fiind ferită de Sfântul Duh România de astfel de intenții și inamici că trebuie diminuată puterea serviciilor?

Nici vorbă. Serviciile secrete românești își fac datoria fără clopoței, pentru asta fiind remunerate. Însă când atacatorii nu mai au subiecte, readuc vorba despre umbra securității care ar plana și astăzi asupra activității ofițerilor de informații. Numai că ofițerii sunt pregătiți după normele europene și ale UE în Academia Națională de Informații, iar legislația românească a fost sincronizată cu a celorlalte state UE și NATO, unde nu au existat scandaluri legate de depășirea atribuțiilor în îndeplinirea misiunilor, cu excepția cazului Donald Trump. Te pomenești că și acesta va fi având rădăcini carpato-danubiano-pontice.

De remarcat că cetățenii altor state democratice colaborează cu sau ajută după puterile lor activitatea de culegere de informații, înțelegând foarte bine că astfel își apără țara. Spre dezamăgirea detractorilor, lucrul acesta se întâmplă și în România, chiar dacă situația nu este afișată la gazeta de perete.

Rămân de discutat cazurile speciale ajunse în Justiție unde probele asupra abuzurilor SRI trebuie dovedite. Deocamdată există multe acuzații, procese de intenție, politicianism de două parale și multă vorbărie în studiouri TV ori pe site-urile controlate de aceiași cai bălani.

Petru Tomegea 

Pentru ce se bat suveraniștii?

Pentru ce se bat suveraniștii?

Dar ce înseamnă suveranist? Suveranismul este o teorie politicianistă care  susține principiul suveranității absolute a statului, concept abstaract, imposibil în condițiile intercondiționării relațiilor moderne actuale. Ce se înțelege prin suveranitate? „Atribut inerent, inalienabil și indivizibil al statului, care constă în supremația puterii de stat în interiorul hotarelor sale și în independența ei în relațiile cu alte state”, zice DEX. Este vorba de vechiul principiu din Carta Națiunilor Unite al „neamestecului în treburile interne” de care făcea mare caz Nicolae Ceaușescu și cu care își păcălește vecinii Rusia putinistă. În condițiile unor tratate de bună vecinătate și uniuni supranaționale, de comun acord, statele renunță parțial la suveranitate. Ei, bine, unii politicieni au găsit aici un cal de bătaie vechi de când lumea: orice prietenie între țări se bazează pe încredere reciprocă asupra suveranității, dar suveraniștii, încercând să puncteze politic, zgândăresc mereu sentimentul de neîncredere al cetățenilor, speriindu-i cu pierderea independenței și deci a suveranității patriei.

Asta face și fostul ministru de Externe român, Adrian Severin, fost parlamentar european condamnat pentru matrapazlâcuri financiare nerușinate:  se face a uita și a nu mai înțelege tratat(iv)ele de aderare a României la NATO și UE la care însuși a avut un rol destul de important în condițiile tulburi ale primului deceniu postrevoluționar. Descoperind că suveranitatea e o vacă bună de muls voturi, ideile sale au fost însușite pe nemestecate de câteva formațiuni politice naționalist-extremiste, principalul exponent fiind AUR, iar teoreticianul, Claudiu Târziu. Luptători abrași pentru suveranitate se declară și Liviu Dragnea, foștii prim-miniștri Victor Ponta, Mihai Tudose, Adrian Năstase…, comic-grotești în acest sens fiind și inițiativele rusofilei Diana Șoșoacă. 

De remarcat că teoriile suveraniste și suveraniștii provoacă dispute, demonstrații de protest și în alte state ale UE precum Ungaria, Polonia, Italia, Olanda, Suedia, Austria… din aceleași motive politicianiste ca și la noi. În numele suveranismului, unele partide apusene au intrat în coaliții de guvernământ, un puternic imbold și pentru ale noastre. 

A se reține totuși că în statele puternice ale Europei: Anglia, Germania, Franța, suveraniștii n-au prea găsit condiții propice de manifestare, cetățenii având încredere în sistemele lor democratice și în conducători, în tratatele internaționale la care sunt parte. În schimb, în unele state mai mici și marginale aparținând UE, mai ales din fostul lagăr socialist, suveraniștii apasă pedala naționalismului, păcălindu-și propriile electorate cu amenințări din partea Federației Ruse (nu și în Ungaria), iar în celelalte, și cu imperialismul „anglo-saxon”, vorba lui Putin.

Pentru Adrian Severin, activist filorus din născare și ca formație intelectuală, aș avea căteva întrebări: când au respectat Imperiul Țarist, Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice și Federația Rusă, adica „Maica Rusia”,       așa-zisa „Grădină a Maicii Domnului”, cu Moscova – „Noul Ierusalim”, când a respectat Rusia suveranitatea popoarelor călcate cu tancurile? De ce tânjește A. S. după cei 50 de ani de dependență a României de Kremlin și pierdere completă a suveranității până în 1958, anul retragerii trupelor sovietice, dar al înlocuirii lor cu eminențele cenușii ale GRU, KGB și ale celorlalte servicii secrete sovietice, încă aflate la „lucru” în România? Cum se face că ai săi comilitoni din AUR și din alte formațiuni suveraniste nu știu sau nu vor să știe efectele criminale ale ocupației rusești și apoi sovietice? Au uitat timpurile când guvernele se făceau la Moscova, iar România nu avea dreptul să încheie alianțe decât cu aprobarea URSS.

Cât de inconștient să fii să nu vezi aceleași teorii, aceeași manipulare odioasă desfășurată pe față în Ucraina de azi? Nu se văd miile de blocuri de locuințe distruse, sutele de mii de cetățeni, de bătrâni, mame, copii uciși în numele suveranismului, al „lumii ruse”, de care se plânge Putin și pentru care amenință omenirea cu bomba nucleară? Chiar nu se poate face cinstit politică în România?

Petru Tomegea

Când Opoziția aleargă după cai verzi

Când Opoziția aleargă după cai verzi

De luni bune George Simion împreună cu ceilalți lideri ai AUR ne-au  tot amenințat cu marele miting de protest din 2 octombrie, a.c., care trebuia să „reseteze” politica românească, măturând trădarea (națională!), hoția, corupția, incompetența… de la vârful puterii. Acum, după ce s-a fâsâit  „uriașul protest” cu abia vreo 3000 de demonstranți, și aceia aduși cu autocarele din provincie sau aparținând galeriilor de fotbal, a sosit vremea întrebărilor: de ce nu găsește aderenți politica Opoziției, a USR și a extremiștilor AUR-iști, la o populație sărăcită, prinsă pe picior greșit de creșterea costului vieții? Cum se face că AUR nu poate aduna un număr semnificativ de participanți la proteste și nu reușește să se înscrie în trendul ascendent provocat de dreapta mai mult ori mai puțin radicală în Suedia, Olanda și acum în Italia?

Pentru că totuși protestul de duminică a fost susținut de toate facțiunile auriste, inclusiv de Diana Șoșoacă, „senatoarea urlătoare”, care se laudă de ani buni cu ș’de zeci de mii de simpatizanți și membri, dar care n-au răspuns la chemarea ei și a celorlalți măreți lideri. Mai luați în calcul și propaganda deșănțată a unor posturi de televiziune, mai ales al fugarului Sebastian Ghiță.

Fiindcă în afară de urlete, violențe, certuri între organizatori, injurii unii la adresa altora, pe care le-au focalizat mai toate televiziunile, mitingul a fost lipsit de miză: ideea de a răsturna guvernul, ordinea constituțională cu câteva mii de cetățeni e una naivă, prost aleasă, mai ales că mulți participanți nici nu știau ce caută acolo și se mirau de găștile agresiv-gălăgioase din jurul lor. Ei, bine, aceștia „nu vor mai pune botul” data viitoare, ca să fim în ton cu limbajul de cartier al liderilor. În cei  peste 30 de ani de democrație, înaltă, joasă, cum va fi fost, n-au reușit mineriadele, nici ortacii lui Miron Cozma să schimbe ordinea constituțională, iar Simion + Șoșoacă, mari amatori de zarvă și acțiuni la derută, la cacealma, comici că bat în tragic, nu reușesc să facă măcar un miting ca lumea.

Ceva nu se leagă cu acest partid: toți vrem unitate în fața pericolului, toți vrem o Românie puternică împreună cu Moldova, toți vrem să scăpăm de hoți și corupți, dar nu acceptăm să ne încolonăm sub steagul vajnicului stegar DAC după Simion & Șoșoacă, semnalul fiind categoric: ăsta nu e partid, ci un fel de gașcă violentă menită să-l așeze pe soclul prezidențial pe George Simion. Prin înșelătorie au intrat în Parlament, iar acum plătesc minciuna așa cum a plătit alt mare sforar, Dan Diaconescu. Fiindcă încrederea se câștigă cu mare greutate, însă se pierde după câteva vorbe și gesturi proaste.

Toți vrem o țară liberă, independentă și suverană, dar ne aliniem în spatele celor ce sunt în stare să o realizeze, nu a șmecherilor care se filmează cu telefonul mobil, crezându-se buricul pământului. Și apoi, toate țările membre ale NATO și UE, nu numai România, și-au cedat o câtime din suveranitate pentru a putea conlucra în vederea apărării popoarelor lor și a teritoriilor naționale, iar acum decizia se dovedește salutară. Minciunile cu România – colonie, cu zbiri și dictatori bruxelezi, cu jaful bogățiilor de către imperialiști americani… nu mai țin ca pe vremea tovarășilor, iar protecția oferită de Federația Rusă a lui Vladimir Putin înseamnă jug imperial, viață la cheremul țarului, granițe închise, cenzură, lipsa libertății cuvântului, pușcării și asasinate. Toată lumea pricepe minciuna cu naziștii, în fapt un război de de cucerire a Ucrainei, după alte multe războaie de înăbușire a libertății popoarelor unor țări ca Georgia, Cecenia, Kazahstan, Belorusia… Dacă George Simion și Diana Șoșoacă vor sub bocancul lui Putin, AUR poate spune adio activității parlamentare  la viitoarele alegeri, fiindcă puțini se vor mai lăsa prostiți.

În celelalte țări ale UE, Opoziția se concentrează spre pregătirea unei alternative guvernamentale ca să poată ajuta populația să depășească starea de criză, să întărească economia, să facă față mai bine presiunilor și șantajului energetic ale Federației Ruse, în schimb, Opoziția românească, debusolată și fragmentată, umblă după cai verzi pe pereți.

Petru Tomegea

Analiști de trei lei bucata

Analiști de trei lei bucata

Fiind pasionat de presa politică, am dat peste o schemă mizerabilă de prostit lumea: o firmă de sondare a opiniei publice publică un sondaj că ți-e și rușine de hârtie ori de bietul spațiu mediatic în care apare, bineînțeles, cu un PSD aproape de 50%, iar PNL pe undeva lângă AUR la 15%, că vin analiștii și titrează: Dispare PNL? PNL pe ultimul drum, Moare PNL… Însă PNL e bine mersi la guvernare, are prim-ministru, are președinte și-și vede de treabă.

Schema se practică de zeci de ani la Antene și la România TV, cu o mulțime de analiști nărăviți la manipulare în frunte cu alde Ion Cristoiu, Mircea Badea, Victor Ciutacu și gașca lor de comilitoni care o țin într-un muget că vai! Dispare PNL! Deja văd Ucraina în brațele țarului Putin! Confrații lor din presa de două parale le preiau mărețele zvâcniri ale cugetului, iar apoi se miră că le scad audiențele și presa lor printată nu se mai vinde. Și-așa nici unul din jurnalele lui Dan Voicuescu nu mai apare pe tarabe, dispărând în ceața falimentelor.

La început, schema era folosită de membri marcanți ai partidelor feseniste și mai apoi de pârnăiașul Dan Diaconescu: trântea ditai politicianul o minciună, un fake news, o manipulare, că pufneau în râs cameramanii, iar așa-zișii analiști de trei parale reluau știrea falsă și o întorceau pe toate fețele, lovind în cine aveau ei interes, de obicei în partidele de dreapta. Până în 2000, ciuca bătăilor era PNȚCD, desființat prin astfel de manevre joase ale tovarășilor de teamă ca nu cumva partida securiștilor și foștii mahări peceriști să piardă alegerile din nou ca în 1996.

Schema se aplică și în alte multe situații precum: vorbește un lider european că făina de greieri, lăcuste și alte insecte este comestibilă, ca apoi o lună întreagă analiștii dornici de a domina spațiul mediatic să susțină că UE ne obligă să măncăm gândaci, viermi, râme…, nu carne, cartofi, pâine…, așa că-l vedem pe ministrul Agriculturii Petre Daea zi și noapte la televizor cum ia el cu PSD taurul de coarne, ținând partea îmărâților sorții forțați să îngurgiteze gândaci.

Sunt mari figuri mediatice precum Emilia Șercan care a declarat cu câteva luni în urmă că prim-ministrul Nicolae Ciucă și-ar fi copiat teza de doctorat, dar dovezile prezentate nu au fost concludente pentru specialiștii implicați în verificarea plagiatelor, ca apoi să-l descopere pe ministrul Educației Sorin Câmpeanu între plagiatori și stau și mă minunez cum naiba se face că dna Șercan descoperă plagiate numai la PNL. Se vede treaba că pesedistul dr. Gabriel Oprea făcuse o pasiune pentru liberali, neacceptând niciun pesedist, niciun userist, udemerist… între doctoranzi. Așa că miile de plagiatori în frunte cu dottore Ponta sunt mari somități științifice.

Chiar și-n aceste condiții, tăvălugul acuzațiilor și al batjocurii analiștilor nu se mai oprește, semn că face parte dintr-o campanie mediatică bine orchestrată: se dorește des-ființarea lui Klaus Iohannis, a proiectului său „România Educată” și slăbirea grupării liberale pentru a putea apoi plasa cu succes în locul lor PSD și un candidat prezidențiabil de stânga. Mai trebuie spus că aceeași tactică manipulatorie și electoralistă   au aplicat-o din 2000 încoace, iar rezultatele au fost catastrofale: PSD a pierdut de fiecare dată în al doilea tur de scrutin. Probabil că bagajul de strategii ale susnumiților analiști nu reușește să treacă de genunchiul broaștei.

Orice test general aplicat elevilor de gimnaziu și liceu publicat pe ici pe colo, evident, plin de analfabeți funcțional, provoacă reacții numai împotriva președintelui, ca și cum Educația Națională n-ar fi fost păstorită postrevoluționar de atâția miniștri pesediști între care celebra Abramburica, recte dna Ecaterina Andronescu, aceea care a desființat începuturile de reformă a lui Andrei Marga și a profesorului clujean Mircea Miclea, reușind să ne întoarcă la „mărețele realizări” de dinainte de 1989, perioadă după care tânjesc nostalgic mai toți aceia de o anume vârstă și culoare politică.

E greu de înțeles de ce liderii de stânga angajează analiști de trei lei bucata să ne îndoape continuu cu manipulări pentru proști de moment ce de fiecare dată au pierdut.

Petru Tomegea

Liderul AUR stinge lumina

Liderul AUR stinge lumina

Nu știu cum se cheamă un partid grotesc de populist, antisistem, reacționar și lipsit de ideologie, unul care trăiește din scandaluri, din certuri și altercații cu Poliția, cu cetățenii, colegii și cu jurnaliștii – spectacole mitocănești cum n-au mai fost niciodată de la Vadim încoace. Cert este că numai de asta nu era nevoie acum când situația economică a populației e în prag de criză energetică, inflație, când situația frontului ucrainean se complică, iar dreapta radicală a câștigat alegerile în Italia, țara cu peste un milion de lucrători români a căror soartă este pusă din nou sub semnul întrebării. 

 De aceea, faptul de a stinge lumina la Comisia de Muncă a Parlamentului a devenit simbolic și simptomatic: George Simion, (va fi fiind cu intenție?), ne sugerază cu degetul arătător, asemeni tuturor dictatorilor, ceea ce ne așteaptă în cazul câștigării alegerilor: țara și cetățenii vor ajunge la mâna extremiștilor, între ei destui agramați, a celor ce vor o Românie la cheremul lui Vladimir Putin, scoasă din Uniunea Europeană și NATO, în bătaia tuturor vânturilor, a crizelor. Căci naționalismul și populismul nu au adus decât nenorociri și moarte popoarelor lor. Vezi situația bieților ruși obligați să moară pentru visul de mărire imperială al lui Vladimir Putin.

Nu știu nici ce caută în Parlamentul României un partid care și-a obținut voturile păcălind electoratul în numele unității „naționale” și al  unirii Moldovei cu Țara, al credinței în Dumnezeu și al susținerii familiei tradiționale, al dreptății și corectiturdinii politice, iar după intrarea și în Senat, și în Camera deputaților a abandonat promisiunile făcute în campanie și se ține de șmecherii și golănii: Simion se urcă fără carnet de șofer la volan, se filmează cu telefonul mobil pentru a se da măreț în fața propriilor susținători, un gest de infantilism politic, sau, cum spune Alfred Simonis despre Simion și ai săi: își „umilește” colegii, începe „să urle, să ne împingă şi noi (trebuie) să stăm cu mâinile la spate …, (membrii săi)   s-au trezit de pe stadion în Parlamentul României…iar unii, din nimic, din oameni care nu aveau nici un loc de muncă, oameni care erau şefi de galerie, au ajuns parlamentari”… Apoi „acest domn Tănasă…, singura calitate a domniei sale este că urlă…” un Gică Contra perturbând continuu lucrările forumului democrației românești. Am scăpat o vreme de Șoșoacă și am dat peste gașca altor urlători violenți.

Din cât se știe, grosul voturilor formației AUR a venit din diaspora, iar felicitările trimise dnei Giorgia Meloni, viitor prim-ministru aparținând   formațiunii politice Fratelli d’Italia, naționalistă, antimigrație și anti UE, asemeni partidelor ultraconservatoare Fidesz al Ungariei și, parțial, Lege și Justiție al Poloniei, demonstrează fără tăgadă abandonarea propriilor alegători. În schimb, AUR nu primește aceeași confirmare pro-rusă în privința Ucrainei, Italia fiind alături de celelalte mari țări ale UE în favoarea susținerii armatei ucrainene și împotriva țarului Putin.

Acum liderii auriști încep marea manipulare de toamnă, o nouă revoluție: vor să schimbe din temelii prin demonstrații violente ordinea constituțională pe motiv de criză energetică, de sărăcie, corupție și inadecvare politică a actualei majorități de guvernământ, a guvernului și a președintelui, deveniți toți hoți și dușmani ai poporului. Nu ne spun ce vor pune în loc, nici cum vor rezolva multiplele crize, doar țipă și urlă la organele de ordine și pe toate canalele de comunicare, încercând să prostească lumea necăjită.

Nici nu avusese loc marele miting de protest anunțat de liderii auriști, că manipularea unor talk-show-iști TV a și început: „Ce va fi după marele miting?” întreba una din moderatoarele năimite pe mărețul urmaș al lui Zelea-Codreanu, legionar până în măduva oaselor, cum este catalogat în presă de jurnaliști serioși. Ca și cum l-am și vedea pe George Simion, marele mahăr al României, instalat pe jilțul de la Cotroceni.

Scriind prin presă de o mulțime de ani, nu pot rămâne nepăsător la astefel de manipulări ticăloase și mă întreb la rândul meu ce va mai rămâne din AUR după căderea lui Vladimir Putin, noul țar al Rusiei?

Petru Tomegea

Filosoful Gabriel Liiceanu s-a supărat pe Iohannis

Filosoful Gabriel Liiceanu s-a supărat pe Iohannis

Două sunt motivele supărării d-sale: 1. stă lângă un prim-ministru care a copiat nu se știe cât în teza sa de doctorat, dar „cât“ n-ar avea importanță, și 2. lipsa de rezultate ale reformei educației promovate prin programul „România Educată“, de aici acuzațiile foarte grave la adresa lui Iohannis și a ministrului Educației că nu sunt în stare să scoată țara din marasmul analfabeților funcțional.

Supărați se dau mulți! Sunt pline talk-show-urile, presa, rețelele sociale de invective la adresa analfabeților cu diplomă de doctor, dar cu asta nu se rezolvă nimic: plagiatorii ne vor râde mai departe în nas și-și vor bate joc de cei ce au muncit ani buni pentru realizarea unei teze originale. La fel cum nu se rezolvă cu o mie de legi până când nu se taie nodul gordian al corupției și al incompetenței: școala doctorală care a legitimat un doctorat plagiat trebuie închisă, iar individul plagiator, condamnat pentru furt, fie și intelectual, împreună cu conducătorul său – unul a furat și celălalt a închis ochii! 

Cât privește președinția, dreptul ei la inițiativă legislativă trece prin Parlamentul României, însă parlamentarii cu musca pe căciulă din toate partidele vor menține actualul statu-quo. Ce ar trebui altceva să facă președintele? Poate să le ceară demisia celor ce au plagiat, dar asta nu înseamnă că vor fi obligați să și-o dea. Și atunci ar putea interveni ministrul Educației, numai că și el e obligat să respecte legile în vigoare, căci în spatele lor se ascund numeroase „drepturi ale omului“.

E șubredă, neștiințifică întreaga poziție a președintelui în ceea ce privește programul „România Educată“? N-aș crede de moment ce Adunarea Generală a ONU l-a desemnat să coprezideze discuțiile pe tema „Profesorii, predarea şi cariera didactică” din cadrul secțiunii „Transforming Education Summit-TES“ („Transformarea Educaţiei)“. Deranjează faptul că președintele României a fost desemnat să conferențieze în plenul Adunării Generale a ONU pe teme de educație, resurse umane, economie… în condițiile în care domnii Ion Iliescu, Traian Băsescu, Adrian Năstase… erau simpli figuranți?

Nu mai bine dl Liiceanu scotea la iveală adevăratele cauze și mize ale fenomenului plagierii pe care le cunoaște foarte bine? Îi înțeleg frustrarea că ne mișcăm atât de greoi cu reformele educației, dar atunci ar trebui să analizăm cu sânge rece actuala situație de la vârful învățământului (superior) și să vedem ce se poate și ce nu se poate. Fiindcă două sunt problemele acute: 

1. foarte mulți posesori de diplome universitare doresc să-și încununeze activitatea științifică cu un doctorat, ceea ce pe mine mă bucură nespus. E un semn de vitalitate intelectuală. Numai că sistemul promovării la doctorantură e viciat din start: în U.K. înscrierea la doctorat necesită acumularea unui număr de puncte rezultate în urma evaluării cărților și a lucrărilor publicate în reviste de specialitate, ceea ce la noi e de foaie verde tra-la-la, foarte mulți doritori, dacă nu cumva majoritatea, neavând absolut nimic de evaluat.

2. avem foarte multe școli doctorale precum aceea a lui Gabriel Oprea în care și-a băgat coada politicul, iar acestea au scos doctori pe bandă rulantă, mulți acuzați de plagiat, mai cu seamă dintre politicieni, semn că filtrul anti-copiere nu a funcționat. Aici vina e atât a candidatului cât și conducătorului de doctorate, unul marșând cu tupeu, incompetență și nerușinare, iar altul făcându-se că nu vede. Dar nu am auzit de profesori adevărați să accepte mârșăvia plagiatului.

Există și cauze obiective: mulți profesori celebri din generații mai vechi nu au abilități pentru computer sau nu dispun de softuri antiplagiat, ceea ce pare o scuză falsă: se poate folosi Google cu succes pentru detectarea fragmentelor online copiate. Numai dorință să fie. Necazul cel mare e când fragmentele copiate provin din lucrări tipărite, dar inexistente în format electronic online, unde se cere autoritatea științifică și competența profesorului conducător. De aici apar cele mai multe furăciuni.

Cât despre școala românească, ea se poate baza pe valorile autentice, necompromise, de care nu duce deloc lipsă. Doamne ajută!

Petru Tomegea

Cine s-a îngrășat în pandemie?

Cine s-a îngrășat în pandemie?

S-au îngrășat cei ce au lucrat de acasă la fel cum se îngrașă toți cei ce lucrează „din fund“, vorba lui nea Vasile, buncheristul. Nu s-au îngrășat agricultorii, crescătorii de animale și cei ce și-au continuat lucrul în ateliere, fabrici și uzine. Nici medicii, paramedicii, angajații spitalelor, polițiștii, lucrătorii de la salubritate… aflați zi și noapte la datorie. Toți merită recunoștința noastră. Lor li s-au adăugat posesorii de câini care trebuie plimbați de cel puțin două ori pe zi și cei care, fie iarnă, fie vară, fie soare, fie vânt au ieșit la alergat, la sport, la schi. Dar nu de grași va fi vorba mai departe, ci de formațiunile politice care n-au putut face adunări, mitinguri, proteste, compensând evenimentele de acest tip prin apariții televizate sau prin alte abordări mediatice: rețele sociale, site-urile online ale ziarelor. Favorizate au fost partidele din arcul guvernamental cu reprezentanți în posturi-cheie, fiindcă, vrei nu vrei, aveau de explicat, de anunțat, de comentat la TV diverse acte ale guvernării.

Dacă la început eram convins că necazul COVID va produce cine știe ce răsturnări catastrofale în relația partidelor cu bazinele lor electorale, acum este evident că m-am înșelat și încerc niște explicații, nicidecum scuze. Nici în alte țări nu s-au produs schimbări spectaculoase, semn că societățile s-au așezat, s-au maturizat, iar opțiunile politice nu s-au modificat semnificativ. 

Și nici nu aveau motive temeinice: partidele antisistem, extremiste au punctat în prima fază a pandemiei, reușind să crească în sondaje și să se erijeze în apărători ai antivacciniștilor, ai conspiraționiștilor, dar cu timpul adevărul a reușit să triumfe: vaccinul anti-COVID a salvat milioane de europeni, iar cei ce s-au protejat prin izolare și cu masca au scăpat cu bine, continuându-și la fel ca înainte activitatea. Antivaxerii și conspiraționiștii au tras-o pe propria cocoașă, foarte mulți mutându-se în câmpi cu verdeață ori rămânând cu sechele pentru toată viața. Măcar de s-ar învăța minte.

La alegerile din 2020 rezultatele arătau astfel: PSD – 28,9, PNL – 25,19, USR – 15,37, AUR – 9,09, UDMR – 5,74, iar acum la aproape doi ani singura schimbare notabilă este urcarea AUR pe al treilea loc și căderea USR pe al patrulea. Cifrele din sondaje, însă, variază avantajând manipulator PSD, ca de fiecare dată, și AUR în marja a 5 procente. Partidele mai mici zac tot în irelevanță, chiar dacă se agită de mama focului în spațiul mediatic.

Primele două formațiuni componente alături de UDMR ale coaliției de guvernământ beneficiază de aceeași majoritate parlamentară ultrasuficientă, asigurând legitimitate maximă guvernării la vreme de criză, iar posibilitatea de a o sparge nici măcar nu poate fi luată în discuție. Motivele sunt evidențiate zi de zi: după ce s-a compromis iremediabil prin atacuri nedemne și prin moțiunea de cenzură împotriva colegilor de guvernare, USR pierde continuu procente, parlamentari și consilieri în favoarea noii grupări a lui Dacian Cioloș, REPER, iar asocierea la o guvernare viitoare este în afara oricărei ipoteze. Deocamdată.

O evoluție sinuoasă a avut-o și o are formațiunea devenită extremistă după alegeri, AUR, creditată înainte de scrutin cu peste 15%, dar reușind abia 9%, ceea ce m-a făcut circumspect încă de atunci că sunt manipulate mizerabil cifrele lor în mass-media. Scopurile sunt ticăloase: fie adormirea vigilenței activiștilor auriști, fie plasarea găinii moarte în curtea primelor două formațiuni, pentru a le speria și a le determina să mărească pasul.

Pe vremea Șoșoacăi, în plină pandemie, când echipe de zurbagii auriștii urlau pe sub geamurile spitalelor, iar „voievoada“ îi trăgea la răspundere pe medici, acuzându-i că omoară oameni cu masca de oxigen, ceea ce ar trebui trecut în enciclopedia ticăloșiei umane, AUR trecuse(?) de 20%, amenințând locul primelor două partide, PSD și PNL. După nunta urmașului lui Zelea-Codreanu, auriștii au căzut iarăși sub 10-12%, dacă facem media sondajelor publice. 

Ceea ce înseamnă că bătălia politică va bate pasul pe loc, pescuitorii în ape tulburi așteptând cu înfrigurare apariția unei lebede negre. Care își vede de ale ei.

Petru Tomegea

Ceaușescu și darurile otrăvite ale populiștilor

Ceaușescu și darurile otrăvite ale populiștilor

Zilele trecute am dat peste câteva postări pe rețelele de socializare și pe site-urile unor ziare de pe Net care comparau situația actuală de criză și economisire a resurselor de energie cu situația din vremea ultimilor ani ai comunismului glorios: Ceaușescu strânsese atât de tare menghina consumului, încât traiul nostru devenise un calvar, iar frigul, penuria de hrană, de carburanți, de medicamente și servicii medicale făceau zeci de mii de victime. Acum însă nu e vorba de nostalgici, ci de manipulatori ticăloși. Urmărind cine sunt lansatorii unor astfel de știri și comparații, am observat că emană cam din aceleași zone ale politicului care vor cu orice preț să producă destabilizare, revolte populare, adică „o nouă revoluție“, zic auriștii, ori să bage zâzanie între membrii actualei coaliții de guvernământ.

Coaliție ai cărei destui lideri o scaldă și ei într-un populism sforăitor: cică nu e nevoie să facem economie la gaz și la curent, cum propune Uniunea Europeană, fiindcă le avem pe toate pregătite pentru la iarnă. Așa că nu e cazul să scădem temperatura în case la 19 grade, ca în toată Uniunea Europeană, ci să ne lăfăim prin apartamente în maiou și chiloți.  Nu ni se spune de unde ne vor veni banii. Cât despre propunerea de a face duș câte doi deodată a unui lider elvețian, țară cu cel mai înalt nivel de trai european, ea a fost terfelită cu un mișto grețos prin mai toate jurnalele de pe Net și emisiunile unor posturi TV pentru care adevăratul bine public a devenit bătaia de joc a unor inși pe cât de aroganți pe atât de ignoranți. 

Toți suntem de acord că va veni o perioadă dificilă, cu criză economică, frig, cheltuieli publice și prețuri de consum mai mari ca niciodată. Dar iată-l pe dl Marcel Ciolacu, liderul PSD împreună cu ministrul Muncii Marius Budăi și sindicatele venind tocmai acum cu alte plafonări de prețuri la gaze și electricitate, la alimente, servicii, cu majorări de salarii și pensii, majorări deloc mici. Chiar dacă nu sunt bani la buget, bătălia politică pentru voturile sărăcenilor funcționează cu toate motoarele turate. 

Ideea darurilor otrăvite, însă, s-ar putea să-i coste mult mai mult decât avantajele bietelor procente electorale de acum: până la alegeri mai sunt doi ani, iar resursele din care să poată fi luați banii pentru salarii și pensii mărite, tot mai sărace. Adevărat e că promisiunile sunt pentru fraierii care așteaptă noi pomeni, lor li se vor adresa pesediștii cu scuze te tipul: noi am vrut să le mărim, dar s-au opus ca de obicei liberalii, UE, ministrul Finanțelor… Șmecheria asta o folosesc de foarte mulți ani, dar acum șansa de reușită e minimă. Cine mai crede asemenea bazaconii?

Tot adevărat e și că firmele producătoare de electricitate hidro- și eoliană, de gaze precum și cele de distribuție a lor au făcut profituri de zeci de ori mai mari numai prin creșterea explozivă mondială, generalizată a prețurilor fără a investi aproape nimic, motiv pentru care finanțiștii UE au propus, pe lângă reducerea decentă a consumurilor de energie, și taxe de solidaritate cu consumatorii. Numai că populiștii noștri, mai ales de la partidele de buzunar, au sărit ca arși: guvernații români acceptă slugarnici măsuri demne de Ceaușescu și supun populația din nou unor privațiuni inutile. Degeaba avem noi energie proprie și gaze că nu putem beneficia de ele! Cu o vădită nerușinare, respectivele partide vor să capitalizeze electoral pe seama necazurilor legate de facturi și inflație.

Numai că politica se referă la cetățeni, la economie, școală, sănătate, la rezolvarea necazurilor acestora, nu la zâzania între politicieni. De zeci de ani asistăm la această politicăreală, la această permanentă bătălie pentru voturi. În loc să-și consume energia făcând proiecte și planuri de dezvoltare economică, politrucii stau și bat mărgica prin studiouri TV, certându-se unii cu alții – un spectacol grotesc, fără grija zilei de mâine.

Certurile ca certurile, dar nu înțeleg de ce trebuie să îngrozească populația. Va fi mai frig, vom avea greutăți, dar România nu e singură ca pe vremea odiosului și a sinistrei, ci împreună cu suratele ei din UE. Or asta nu miroase a apocalipsă.

Petru Tomegea