Avem politicienii pe care îi merităm?

Cu siguranță, nu. Mai exact, pe unii îi merităm, iar pe alții nu. Dar, repetată până la saturație și nemernicie, propoziția din titlu sună a sentință definitiv-fatală în fața căreia nu avem altă soluție decât resemnarea. Or lucrurile nu stau deloc așa. Ca drept dovadă, mai toți cetățenii sunt conștienți de limitele celor mai mulți politicieni, fie aleși, fie numiți, de aceea fluctuațiile de personal de la o legislatură la alta depășesc 50%. Îi tot schimbăm cu speranța că viitorii vor fi mai buni. De demonstrat.

Ne reprezentați ori: PA!

În discuția de față, nu va fi vorba decât accidental de excepții: parlamentari și consilieri dovediți vinovați în diverse instanțe. Cu toții și-au pierdut ori sunt în curs de a-și pierde calitatea de reprezentare. Firește, în dorința de a-și vinde marfa, presa va măcina zi și noapte astfel de teme și subiecte, creând impresia că toți sunt răi și trebuie condamnați. Or asemenea exerciții de învinovățire colectivă nu sunt nicidecum propice selectării modelelor și nici îmbunătățirii performanțelor.
De remarcat că nu politicienii vizați recită refrenul din titlu, ci analiștii, jurnaliștii, formatorii de opinii, mai ales când se referă la ceilalți, ai lor fiind mereu ghizdavi, plini de înțelepciune și competențe, harnici și buni reprezentanți ai celor ce le-au dat votul. De aceea spațiul public românesc nu ne poate ajuta în demersul nostru decât în mică măsură: cei ce sunt perfecți pentru unii, sunt ticăloși pentru alții și viceversa. Neutri nu există deoarece politica se face cu plus și minus.

Capul răutății – campania electorală

În fapt, clasa noastră politică, generalizarea ne-o asumăm, rezultă în urma unor campanii electorale, în 1990 destul de primitive, iar în 2012 cu numeroase strategii, tehnici și procedee împrumutate de la țările din Occidentul hiperdezvoltat luate de noi ca exemplu. Indiferent de ani, însă, campaniile acestea sunt acțiuni de publicitate și marketing politic, nu concursuri și examene de valori, merite și competențe, motiv pentru care eroarea este permisă din start.
Nicăieri în lume nu se desfășoară lucrurile altfel fiindcă parlamentele nu țin locul Academiilor de științe, nici al sfintelor sinoade. În plus, teoriile reprezentativității spun că e bine ca diferitele colectivități și grupuri sociale să fie reprezentate de cetățeni de vază din interiorul acestora. Așa se întâmpla încă din dietele medievale.

Respectul față de ceilalți și respectul de sine

Dacă alegerile se desfășoară aproximativ după aceleași reguli și principii ca în majoritatea democrațiilor serioase, rezultatele activității politice ar trebui să fie comparabile. Și sunt comparabile, dar până la un punct: în timp ce noi nu reușim să trecem de bariera subdezvoltării și a înapoierii endemice, apusenii au făcut din respectul față de aceleași legi, principii și instituții o adevărată religie. Chiar și așa, necazurile nu-i ocolesc întotdeauna.
Așadar, avem aproximativ aceleași instituții, reguli și principii, dar diferă respectul pentru ele. Și diferă încă din campaniile electorale: toți candidații se prezintă la superlativ, toate programele și proiectele cu care ne cer votul sunt grozave, atâta doar că după obținerea mandatelor devin alți oameni, iar proiectele intră în moarte clinică. Este principalul motiv pentru care nu-și pot reînnoi mandatele.

Organizațiile civice fac politica celor mai tari

De aceea, ar fi nevoie de niște organizații civice obiective, din afara jocului politic, care să le dea niște calificative candidaților, sau măcar să le menționeze una-două competențe, o calitate, o profesiune obținute prin studii și 4-5 caracteristici comportamentale. Ca să nu mai putem fi induși în eroare prin slogane și gogoși.
Pe lângă respectul deficitar față de reguli, nici instituțiile statului de drept nu funcționează cum trebuie, abuzurile ținând de forțarea legilor, avantajarea clienților politici, coruperea și cumpărarea deciziilor, politizarea până la grade necunoscute în țările civilizate… A nu se omite starea de indisciplină, incompetența, neregulile, dezorganizarea, delăsarea, uitarea, subfinanțarea cronică…

Mai slăbiți-ne cu manipularea din titlu

E clar că aserțiunea din titlu e falsă. Sună mai degrabă a scuză, decât a adevăr. Merităm cu prisosință politicieni mai buni, harnici și corecți, înțelepți și competenți fiindcă suntem contribuabili cinstiți. Din păcate, însă, nu putem alege decât dintre candidații propuși de partide, de organizații civice sau autopropuși. Așadar alegem doar ceea ce ni se dă, iar ce ni se dă nu corespunde întotdeauna cu idealurile noastre.

Petru Tomegea

Etichete: bun, clasa politică, Consilii locale, manipulare, merit, Parlament, rau, superlativ, valoare