Naționaliștii lor și naționaliștii noștri

Naționaliștii lor și naționaliștii noștri

Ideologii ruși din Grădina Maicii Domnului a lui Vladimir Putin au enunțat jaloanele politicii revanșarde putiniste încă dinaintea cocoțării pe tron a actualului țar: toată „lumea rusă“ de la Atlantic la Pacific trebuie să se afle în aceeași patrie, în care soarele nu apune niciodată, iar lumina vine doar de la Kremlin, „centrul lumii“. Nu contează că cele mai multe popoare nu vorbesc acum limba rusă, ci limbi slave precum poloneza, bulgara, ucraineana, sârba, croata, slovena, slovaca, ceha și limbile baltice, lituanienii, letonii și estonii fiind primii slavi așezați în Europa prin al III-lea secol, ei, bine, acum toate sunt de neam rusesc și trebuie să trăiască sub același sceptru și același acoperiș „în lumea rusă“. Elțîn ceruse și el yankeilor Europa toată.

Ideologii maghiari din curtea lui Viktor Orban socotesc că popoarele vecine Ungariei care au ceva maghiari trebuie neapărat să facă parte din Ungaria Mare, cum era pe vremea Imperiului Austro-ungar, însă în care niciodată, dar niciodată Ungaria nu a fost vioara I. Ca dovadă că nu a avut împărați, nici măcar duci ori casă dinastică imperială. De la Trianon încoace, ideologii lor lansează amenințări asupra României, Ucrainei, Slovaciei, Serbiei și chiar Austriei. Politica de bună vecinătate le e străină, iar mândria husarului fercheș debordează, uitând că țările amenințate aiurea au și ele oști gata de luptă, iar armata de „opincari“ românească a defilat de câteva ori în măreața Budapestă.

La rândul ei, Serbia, rămasă fără spațiu vital după destrămarea fostei Iugoslavii, tânjește și ea după Serbia Mare pentru a reface „uniunea“ lui Iosip Broz Tito, (cel cu barda în măna dreaptă pe prima pagină din Scînteia), în care Croația, Slovenia, Macedonia, Muntenegru, Bosnia-Herțegovina trebuiau să se închine Belgradului și sârbilor. 

Naționaliștii români sunt ceva mai modești, urmași ai lui Burebista și Decebal, că de Traian se fac a uita, spun cam cu jumătate de gură că nu vor țări întregi, ci provincii care ne-au aparținut în decursul istoriei și locuite majoritar de români ori cu o minoritate românească puternică: Moldova sau Basarabia, Bucovina noastră dragă, Cadrilaterul dat de Stalin bulgarilor și ce-a mai da Domnul, de exemplu Valea Timocului, că de Câmpia „Tiszei“ n-aș zice. Spre deosebire de unguri care s-au aliat cu Putin, dușmanul Europei, cu speranța că le va da Ucraina Subcarpatică și Ardealul românesc multimilenar, pohta ce le-a pohtit inima lor de la 1918 încoace, câțiva naționaliști de-ai noștri au bătut la poarta rușilor să le spună cât de mult îi iubesc românii, dar i-au zăpsit presarii vigilenți și i-au făcut de ocară. De atunci stau după perdele așteptând să audă la fereastră sau la difuzor fanfara sovietică interpretând vechiul imn tovărășesc „Te slăvim, Românie, pământ strămoșesc“! De nu, măcar marșul bolșevic „Zdrobite cătușe“.

Ba se mai aud voci răgușite din fosta URSS că și Moldova de peste Prut ar merita refacerea „patriei străbune“ așa cum era ea pe vremea viteazului Ștefan cel Mare și Sfânt, de la Camenița, Hotin și Bugeac, la Țara Dornelor, Țara Vrancei și alte țări românești, dar cu capitala nu la Baia, Suceava, Iași…, ci la Chișinău.

Bulgaria se mulțumește cu mai puțin: o parte din Grecia pe care o mai vor și alții și o bucățică din Serbia, că de Dobrogea de dincolo de Cadrilater nu vor să vorbească decât pe la colțuri.

E clar: singura care nu ne cere nimic e Marea Neagră, prietenă de nădejde, tăcută, mare și albastră.

Dar fiindcă timpul nu mai avu răbdare, rușii s-au urcat pe tancuri, cum li-e obiceiul, și pe samalioturi cu bombe grele și-au tăbărât pe ucraineni, că nu le mai ajunge pământul. Prea se obrăzniciseră, prea o duceau bine, mult mai bine decât frații lor ruși aflați mereu pe picior de război ba cu afganii, ba cu georgienii, cu sirienii și cu foarte mulți alții. De! Nu te poți duce cu tancul la arat, nici cu bombardierul, Katiușa, Kalashnikovul… la cules păpușoi. Pentru asta sunt buni mujicii, talpa Imperiului rusesc de la Petru cel Mare și Ekaterina a II-a, la Stalin și Putin. Ultimul fiind lăsat moștenire de Rasputin. Acela pe care nu-l găsea moartea. Iar după ce-i vor termina pe ucraineni…

Petru Tomegea

Etichete: barda, Burebista, Federația Rusă, imperiu sovietic, Imperiul Austro-Ungar, Moldova, național, naționalism, naționalist, opincari, Putin, România, Serbia Mare, Tito, Trianon, Ungaria, Viktor Orban