Stâlpii puterii şi tribul politic

 

 

Scandalurile se ţin lanţ în jurul stâlpilor puterii, iar regimul politic românesc îşi arată limitele şi dedesubturile tribale. Asemenea involuţie caracterizează societăţile înapoiate deoarece obiectivele decidenţilor politici nu sunt civilizaţia şi bunăstarea tuturor cetăţenilor, ci doar poftele proprii şi ale familiei, neamurilor, grupului, clanului cărora le aparţin. E nevoie de argumente.

Dacă bolşevicii au lichidat relaţiile capitaliste decăzute şi stâlpii burghezo-moşiereşti prin coerciţie, represiune şi execuţii sumare, instituţiile recent eliberate de chingile totalitarismului  s-au oploşit sub aripa mai marilor zilei. Le e frică de libertate. Se tem să-şi ia soarta în propriile mâini, aşa cum prevede legea. Dreptate se face mai cu seamă sub presiunea unor organisme internaţionale, sau demonstrativ, cu mascaradă TV, pentru a nu pica examenele UE: admiterea în spaţiul Schengen, rapoartele periodice pe Justiţie.

În istoria Europei, stâlpii puterii au avut cam aceleaşi denumiri: Peers of England, Pairs de France, Pari d’Italia etc., cu sau fără stepene nobiliare. Pairii erau vasali regelui, neputând fi judecaţi decât de colegii lor. Se mai numeau şi părinţi ai naţiunii, în semn de respect. Ca orice formă fără conţinut împrumutată de fondul autohton, şi aceasta s-a compromis de la început. De aceea, numele de „pair” nu a prins, ci altul, neaoş, de stâlp al puterii, atrăgând fulgerele jurnaliştilor vremii, de la Caragiale şi Eminescu, la C.A. Rosetti.

Chiar şi aşa, sângele albastru nu s-a făcut apă, ci a pus umărul la ridicarea poporuBoc, stâlpi de cafenele, lui prin cultură şi civilizaţie, reuşind să întemeieze o naţiune de rang european, o patrie între 1918 şi 1940. Nu e puţin. N-au lipsit afacerile dubioase, nici nepotismul ori implicarea rubedeniilor, dar au fost excepţia, nu regula. Până la ultimul război, onoarea, cinstea politicianului încă se bucurau de preţuire, iar neamurile, prietenii suspuşilor îşi cunoşteau lungul nasului. În schimb, comuniştii au cultivat tupeul şi obrăznicia neamului de traistă, în dorinţa de a slăbi influenţa elitelor burgheze, iar profitorii revoluţiei din ’89 n-au dorit nicidecum restitutio in integrum.

Dacă stabilim câteva invariabile ale portretului primilor stâlpi ai puterii, aşa cum rezultă din mass-media, sar în ochi pofta nemăsurată de putere şi avere, fericirea împinsă până la delir de a-şi arăta supuşilor autoritatea neştirbită. Doresc să aibă servitori, nu colaboratori, printre personalităţile de frunte, ca să le arate superioritatea, înţelepciunea şi talentul literar. Nu se compară niciodată cu vulgul.

„Stâlpii de cafenele” eminescieni au devenit azi sensibili la durerile aproapelui: soţiile, fraţii, pruncii, mătuşile, verii şi nepoţii sunt puşi în funcţii de răspundere în Guvern, Parlament, instituţii centrale ori locale. În caz că ei înşişi au afaceri cu statul, acestea sunt trecute în seama bunicilor şi a mătuşilor. În ultima vreme, sunt cele mai întreprinzătoare fiinţe, campioana, o tânără speranţă octogenară, care gestionează un contract de peste 4 (patru) miliarde de euro. E de neînţeles de ce dl Boc nu caută alte 99 astfel de manageriţe, ca în numai doi să avem cel mai mare PIB din lume.

Încet-încet, cercul aproapelui s-a tot lărgit, incluzând cumetri, fini, cuscri, naşi, amante, prieteni, tovarăşi de drum, de poker, interlopi cu palate şi Ferrari pentru care se găsesc mereu afaceri mănoase, funcţii şi subvenţii de stat.

Recent, s-a declanşat un război necruţător împotriva pilelor, mitarnicilor, corupţilor din vămi. De fapt, toate puterile de până acum au făcut-o, cu mai mult ori mai puţin tam-tam mediatic, dar rezultatele au fost perverse: distrugând o celulă infracţională, i-au luat locul altele zece. Căci banul nemuncit le fură minţile celor săraci cu duhul.

Sursa necazurilor nu este existenţa stâlpilor puterii, ci aroganţa lor şi puterea de a face „om” pe oricine vor. Fără valori şi moralitate, nu există democraţie. Q.e.d.

 

Petru Tomegea

Ziare.com

Etichete: Caragiale, Eminescu, guvern, justiţie, la C.A. Rosetti, Pairs de France, Pari d’Italia, Parlament, Peers of England