Ponta cel rău și Băsescu cel bun

În doar câteva zile, prima scenă politică a României s-a clarificat: Puterea o constituie Guvernul Ponta, dublat din ce în ce mai firav de USL, iar Opoziția este alcătuită din Președinte și consilieri susținuți de cea mai mare parte a presei și a televiziunilor.
Parlamentul fiind în vacanță, și cum la noi vacanța este sfântă, terenul de confruntare politică a rămas la dispoziția înlocuitorilor, a frustraților, a veleitarilor, a pescuitorilor în ape tulburi și a celor ce vor să câștige un cap de pod pentru viitoarele campanii electorale. De demonstrat.

Lupta între bine și rău

Titlul exprimă esența unui sistem politic polarizat la maximum. Practic, între Putere și Opoziție nu există niciun fel de comunicare, ci doar atacuri (de presă), unele directe, la adresa lui Victor Ponta și a câtorva miniștri mai expuși, sau a lui Traian Băsescu, aflat momentan la odihnă, unde în altă parte, dacă nu la Neptun. Atacurile indirecte sunt menite să discrediteze o tabără sau alta, să desfigureze formatori de opinie ori să desființeze inițiative guvernamentale. Că președinția nu mai are demult inițiative.
Așadar Opoziție înseamnă președintele României, Traian Băsescu. Fiindcă în România președintele se dorește a fi principalul jucător politic. Deși în Constituția României, încă în vigoare, este statuat cu totul altceva: „Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naționale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării. Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice”.

Spiritul de echipă și apa sfințită

Dar, conform aceleiași Constituții, președintele este și el parte a executivului, ceea ce înseamnă că, fie în situație de coabitare, fie nu, trebuie să alcătuiască împreună cu guvernul o echipă pusă în slujba interesului național și a binelui comun. Or, cu toată existența unui pact de coabitare, spiritul de echipă lipsește cu desăvârșire. Ca pe vremuri: Vodă da și Hâncu ba!
Cel puțin asta rezultă din ultimele declarații ale purtătorului de cuvânt al Președintelui Traian Băsescu, Bogdan Oprea. Ele demonstrează fără tăgadă că Președinția României se comportă ca oricare partid din opoziție, aducând același tip de acuze prim ministrului Victor Ponta: „nu cunoaşte obiectul de activitate al Consiliul Suprem de Apărare a Țării” și „aşa cum ne-a obişnuit, încearcă să fugă, din nou, de responsabilitate… Ponta să-şi asume răspunderea privatizării pentru care, în data de 20 iunie, îl felicita atât de călduros pe domnul ministru Relu Fenechiu…Traian Băsescu, speră ca domnul prim-ministru Victor Ponta să nu genereze un nou episod tip «Oltchim» cu ocazia privatizării CFR Marfă“.

Președinția e partid?

Cele de mai sus nu pot fi catalogate ca opinii, întrucât un purtător de cuvânt, mai cu seamă prezidențial, nu are dreptul să exprime opinii personale, nici să facă procese de intenție în numele președintelui. Căci n-am auzit să-l fi examinat cineva pe premier asupra cunoașterii legilor. Să se fi înscris președinția României ca partid politic la Tribunal și să nu fi fost informați cetățenii?

De unde a pornit gâlceava? De la afirmațiile președintelui care, în direct și la oră de vârf, uzurpând locul organelor de urmărire penală, și-a exprimat îndoiala că posibilul cumpărător al CFR Marfă ar avea cu ce plăti prețul întreprinderii feroviare, fiind nevoit să umble pe la bănci după credite. Afirmație ce ar putea duce la ratarea privatizării. De menționat că același om de afaceri a câștigat licitația de privatizare a căilor ferate croate. Ocazie cu care din România mai pleacă un capital de câteva sute de milioane!

De la CFR la CSAT

Gâlceava a continuat prin trimiterea contractului guvernamental de privatizare către CSAT, organism în care, de obicei, sunt discutate astfel de chestiuni legate de siguranța națională. Pe principiul că o verificare în plus nu strică niciodată. Moment în care președinția s-a inflamat, iar Bogdan Oprea a reacționat nu ca un reprezentant al statului român, ca un apărător al interesului național, ci ca un vrednic activist de partid.
Pentru că logica maniheistă: Ponta e rău, Băsescu e bun, Ponta nu știe legea de funcționare a CSAT, Băsescu știe totul… exprimă în fond stadiul primitiv al politicii românești care, după 23 ani de libertate, nu e în stare să opereze decât cu bine și rău, nici să construiască programe și proiecte pentru societatea românească. Cauza? În afara poftei de a i-o întoarce adversarului politic, cramponarea de interesul imediat și personal al nu știu cui, urmărirea succesului facil, comoditatea, amatorismul.

Petru Tomegea

Etichete: actor politic, CFR Marfă, Constituţie, CSAT, jucator, opoziţie, Preşedinte, prim ministru, putere