Victor Ponta, alias Nicolae Titulescu

Victor Ponta, alias Nicolae Titulescu

Voi încerca în cele ce urmează o paralelă între cei doi politicieni, în condițiile în care unul a trăit într-un regat, România, bine văzut în Europa, stând la aceeași masă cu marii bărbați de stat ai lumii, regat cu o monedă, leul de argint, la fel de puternică precum francul, inclusiv acela elvețian, marca germană și lira englezească… Nici măcar nu era nevoie să faci schimb valutar ca să te întreții oriunde în Occident, de la cochetele buticuri franțuzești la locandele italiene. Celălalt activează și el cum poate într-o republică făcută la comandă brucan-iliescă în care democrația este încă un deziderat.

În timp ce Nicolae Titulescu și-a desăvârșit studiile într-o universitate celebră la Paris, studii încheiate cu o strălucită lucrare de doctorat „Essai sur une théorie des droits éventuels“, devenind profesor titular al Universității „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași, Victor Ponta a terminat o facultate de drept a Universității bucureștene, lăudându-se cu un masterat la universitatea din Catania, unde de fapt urmase un simplu curs, și cu o teză de doctorat sub conducerea șefului său, Adrian Năstase, cu titlul „Curtea Penală Internațională“, în care s-au găsit mai bine de 85 pagini copiate, redactate fără semnele citării… Ceea ce, oricum ai da-o, tot furt se cheamă.

Titulescu a intrat apoi în partidul lui Take Ionescu și, cinci ani mai târziu, în guvernul liberal al lui Ion I. C. Brătianu. Devine celebru susținând ideea Unirii Transilvaniei cu România, iar în evenimentele tulburi de după decesul regelui Ferdinand, Brătienii, neîncrezători în Carol al II-lea, se gândesc să schimbe regimul  monarhic în republică, cu Nicolae Titulescu drept președinte. 

A fost un factor de echilibru și sub guvernele gestionate de Carol al II-lea, dar a păcătuit printr-o simpatie și o apropiere prea mari față de liderii URSS, deși tezaurul, averea poporului român, se afla zălogit în beciurile Kremlinului. Mai sunt și alte motive ale reținerilor mele față de ilustrul ministru și diplomat.

În schimb, Victor Ponta îl urmează ascultător pe mentorul său, Adrian Năstase, devenind lider important în partidul acestuia, PSD, și chiar secretar de stat în guvern. Având poziție de vază în partid, la tineret, ajunge ministru pentru relația cu parlamentul în guvernul Boc, iar după căderea guvernului Mihai-Răzvan Ungureanu (supranumit „Fiți ungurenii mei!“) este nominalizat prim-ministru, din calitatea de copreședinte al Uniunii Social-Liberale alături de Crin Antonescu.

Ascensiunea sa a fost posibilă atât timp cât s-a bazat pe doi piloni: Adrian Năstase și Crin Antonescu, iar dispariția sa din fruntea țării coincide cu absența celor doi. Când a luat-o de unul singur, s-a pierdut în egolatrie, rămânând și fără președinția partidului, și fără prim-ministeriat.

Imaginea sa primește două lovituri foarte grele: mitingul electoral faraonic de ziua sa pe stadionul „23 August“, începutul sfârșitului, atunci când electorii și-au dat seama cu cine au de-a face, și omorul de la Colectiv, care i-a pus capac primei secvențe politice a personajului. În situația lui, un om politic conștient de menirea sa ar fi făcut „mea culpa“, un pas lateral și și-ar fi căutat altă ocupație.

Nu și Victor Ponta: a înființat cu câțiva ortaci un partid fantomatic de tip pâlnie, PRO România, numele sugerând că inima-i sângerează de dragoste înfocată de patrie, iar apoi a început să atragă contra unor promisiuni grase veleitari dispuși să trădeze PSD. Ideea ascunsă era ca încet-încet social-democrația să se scurgă toată în făcătura partizană proprie, iar el să fie din nou ce-a fost și chiar mai mult decât atâta. Stofă de politician dâmbovițean get-beget.

Ce face cu noua poziție? Jocuri politice de sumă nulă: se aliază cu opoziția pentru a alunga guvernul Dăncilă, iar apoi intră într-o majoritate de conjunctură și susține învestirea guvernului Orban. După nici 3 (trei) luni se răzgândește, schimbă aliații și participă la demiterea guvernului Orban. A vrut să vadă lumea cât de puternic este el, Victor Ponta. Dar, cu toate eforturile ultime, ușa în PSD îi rămâne închisă. De aceea acum își caută alți faliți, mofluzi, maziliți, traseiști și ce-a mai fi.

Petru Tomegea

Etichete: Adrian Năatase, Crin Antonescu, democra'ie, deziderat, Dăncilă, faraon, Ion I. C. Brătianu, Kremlin, Orban, plagiat, Pro România, PSD, studii, Titulescu, USL, Victor Ponta