O politică a urâtului

Rândurile de fața nu au legătură, din păcate, cu „Estetica urâtului” și contribuțiile valoroase ale unor Karl Rosenkranz, Umberto Eco etc., cei ce s-au aplecat cu mare atenție asupra implicațiilor estetice ale urâtului în arte, ci cu viața societății românești inundată de multă vreme de tot felul de murdării. Firește că mi-ar fi făcut mare plăcere să vorbesc despre „frumos”, numai că nu de el ne lovim zilnic, ci de urâțenie, atât în spațiul public, dar mai ales în viața politică.
Cu siguranță nu apreciați faptul că ciorile au luat locul porumbeilor, invadând orașele, parcurile și rețeaua deasă de sârme întinse pe stâlpi, ceea ce face ca plimbarea să presupună riscuri mizerabile, că lemnul a fost înlocuit cu plastic la uși, ferestre, scaune și mese, că arhitectura actuală seamănă mai degrabă cu aceea a ranch-ului american în caz că nu este dominată de aceleași forme rectilinii ceaușiste… Plus zidurile unse cu nelipsitele graffiti…
Sunt convins că nu vă place nici alungarea din spațiul public a artiștilor, fie ei scriitori, poeți, pictori, muzicieni sau critici literari împreună cu ziarele și revistele lor, și înlocuirea lor cu autori-pârnăiași care produc după gratii cărți de literatură, arte, științe… pe bandă rulantă, „opere” de care au nevoie doar ei înșiși pentru a scăpa mai repede de pedepse…
Priviți costumația politicanului nostru fără cravată, cu cămașa descheiată și cu picioarele goale în adidași colorați ca să vedeți că nu respectul, cinstea și onoarea primează, că nu profesionistul, competentul, omul educat sunt idealurile sale, ci ținuta golănească sexy-macho, indiferent de vârstă, iar moda prinde și la numeroasele televiziuni… Cât despre ținuta unor doamne-politician…, în fine.
Priviți-i cum își trădează lipsa de educație și instrucție prin comportamente aflate la marginea societății și chiar prin infracțiuni! Ascultați-le cu atenție discursul politic când lăudăros, când lingușitor, sau citiți-le frazele contorsionate ca să vă dați seama că mai toți au trecut prin școli ca gâsca prin apă, grăbiți să ni se așeze în frunte.
Nu numai ținuta și limba română au fost sluțite și poate că lucrul acesta nici n-ar fi fost atât de condamnabil dacă politicianul s-ar ține de cuvânt, și-ar îndeplini agenda, fișa postului, numai că nu se întâmplă așa. Nu mai e nevoie să-ți fixezi ca obiectiv binele comun, ci binele partidului sau interesul personal. Iată de ce în aceste zile urâtul se revarsă peste România.
E vorba de democrație, de respectarea drepturilor și a libertăților cetățenești: degeaba au protestat împotriva abuzurilor cetățenii după tragedia de la Clubul Colectiv. Politicieni și guvernanți au uitat cum au tremurat când zecile de mii de protestatari au reușit să dea jos guvernul Ponta. Acum PSD, UNPR, ALDE pun de o largă coaliție împotriva democrației. Se împotrivesc rediscutării în Parlament a legii alegerilor locale în două tururi pentru a se putea ascunde în spatele primarilor și al baronilor la parlamentarele din toamnă. Cică o fac în numele corectitudinii, al legii și al dreptății!
La fel cum de fiecare dată, când le-a dictat interesul, și-au făcut legi după pofte. În mod cinstit, cu onoare și fairplay nu pot reuși. Cetățenii, plătitorii de taxe și impozite nu mai contează. Ei bine, în fața acestor abuzuri evidente, instituțiile statului nostru, cică de drept, Președinție, Guvern, Parlament, Justiție, Avocat al Poporului nu-și apără cetățenii. Nici ideea de democrație a majorității. Ba pe deasupra s-a mai înființat, tot degeaba, și un Minister al dialogului civic. Cu cine va fi dialogând?
Îmi veți reproșa că aceste lucruri sunt trecătoare, că nu mă oprește nimeni să admir munții, apele, flora și fauna, poemele lui Eminescu și cetele de copii zburdalnici ori tinerii încercând să descifreze tainele cărților din biblioteci…, numai că aceste frumuseți nu se potrivesc deloc cu urâțeniile din jur. Ne plângem de ele de un sfert de veac și parcă sunt din ce în ce mai chinuitoare și de neclintit.
Le-aș reaminti aleșilor cu câte speranțe ne ducem la vot, cât de încrezători suntem în promisiunile lor și nu înțelegem și pace cum se face că, odată aleși, se alege praful de visurile noastre. (Scuzați patetismul! Și el face parte din viață!)

Petru Tomegea

Etichete: agenda, alegeri, democraţie, Dragnea, Eco, ideal popular, justiţie, Kranz, macho, majoritate toxică, Parlament, politic, popor, PSD, reprezentativ, sexy