Jocurile politice postdecembriste n-au făcut posibilă apariția unei televiziuni publice în care să se regăsească fiecare dintre cetățenii României, căci pe banii lor funcționează astăzi TVR. Astfel că, după Revoluție, instituția matusalemică din Calea Dorobanților 191 a continuat să slujească puterea politică dominantă, e adevărat, ceva mai soft decât înainte. Asta excluzând primii doi-trei ani postdecembriști când partizanatul era de-a dreptul primitiv și odios.
Or nu se poate să întreții pe banii contribuabililor o instituție care servește interese partizane, fie și voalat sau într-o măsură oricât de mică. Este tocmai păcatul originar. Păcat care nu numai că nu se mai discută, dar nu are, din cât se vede, nicio șansă să dispară acum, după demisia echipei manageriale Claudiu Săftoiu și a desemnării alteia noi.
O continuitate păguboasă
Analizați, rogu-vă, și dumneavoastră discuțiile legate de acest eveniment și veți vedea că niciunul dintre politicienii implicați nu-și dorește altceva decât continuarea stării actuale. Probabil că această stare le va fiind convenabilă și Senatului, și Camerei Deputaților, și Guvernului. Din nefericire, singurele ofuri sunt legate de numele viitorului director: liberalii propunându-l pe jurnalistul Rareș Bogdan, iar social democrații aducându-l pe culoarele Parlamentului pe fostul director din perioada 2002 – 2005, pe omul de teatru (și de afaceri) Valentin Nicolau.
Deocamdată comisiile parlamentare l-au audiat doar pe Rareș Bogdan, dar comunicatorii respectivelor comisii nu au catadicsit să dea publicității vreun program, vreo idee grozavă asupra viitorului acestei instituții mediatice, singura cu acoperire națională aproape integrală. Așadar, după toate probabilitățile, nu va fi vorba de nicio schimbare, or această stare de fapt nu mai poate continua la nesfârșit. Și iată de ce.
E nevoie de educație civică
Populația românească se confruntă de 24 ani cu aceleași necazuri: lipsa educației civice și a implicării, a participării cetățenești la elaborarea politicilor publice, la rezolvarea problemelor gospodărești în localitățile de domiciliu, ca să nu mai vorbim de dezinteresul pentru civilizație, de alcoolism, de violența familială, de neînțelegerea rolului școlii și al educației… Cineva trebuie să se îngrijească profesionist și de tradiții, de cultură, de carte și muzică românească, de patrie și patriotism.
Deși obiectivul de mai sus a fost enunțat de mai bine de două decenii ca prioritar, în practică nu s-a prea văzut, motiv pentru care unele personalități ale artei și culturii contemporane au tot protestat. Evident că nu le-a luat nimeni în seamă. Dacă mai ținem cont și de continua degradare a calității programelor, de scăderea rating-ului, proporțional cu veniturile din publicitate, avem o diagnoză deloc încurajatoare.
De aceea ar cam fi nevoie stringentă de reforme manageriale îndrăznețe, inclusiv de un program național de educație a adulților la care să participe și radioul, și presa printată, atâta câtă mai este, și alte televiziuni. Iar în condițiile în care acest lucru nu este posibil la TVR din pricina penuriei resurselor bugetare, guvernul ar putea apela la o altă variantă, mai puțin costisitoare, practicată în țările unde nu există asemenea instituții, aceea a finanțării din bani publici a unor astfel de programe. În această situație, bugetele publice ar putea fi folosite mult mai eficient decât astăzi.
Palatul Poporului – TV
Acum se încearcă punerea în operă a altui proiect interesant. Este vorba de crearea unei televiziuni proprii a Parlamentului, probabil după modelul BBC Parliament, (Democracy live). Abia o asemenea inițiativă ar revoluționa mediile românești, în sensul că politica ar părăsi studiourile televiziunilor comerciale și s-ar întoarce acolo unde îi este locul, în Senat, Camera Deputaților și Consiliile Locale, oficial, în deplină transparență, nemanipulatoriu, iar cetățenii ar avea de unde afla o informație corectă asupra vieții politice și a legilor.
Fiindcă, privind situația din Anglia, fenomenul talk show-urilor cu analiști și politicieni care mestecă de o parte ori de alta aceeași idee, ore, zile întregi, aceeași afirmație, aceeași minciună… ar dispărea de la sine și la noi, iar realizatorii de programe s-ar putea concentra mai mult pe ceea ce înseamnă adevăratul entertainment.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 