Politicieni de mâna a doua, înalţi funcţionari de stat şi, bineînţeles, dascăli mânioşi pe soartă, jurnalişti, analişti atoatepricepuţi, pensionari etc. se îndeasă pe ecranele TV să beştelească generaţia şcolarilor de azi: nu se mai învaţă carte ca pe vremea lor, biblioteci goale, nu se mai citeşte, bătaie de joc de şcoală şi de bieţii educatori, droguri, violenţă, distracţie…
Injurii de toată jena la adresa copiilor: leneşi, indolenţi, proşti, analfabeţi, neterminaţi, dobitoci, bovine, giboni, loaze, cocalari şi piţipoance, manelişti, etnobotanici, fraudaci, golani, pierde vară, oameni de nimic…
Starea de fapt
Se impun două observaţii: nimeni nu a testat nici IQ-ul, nici tarele psih(ot)ice ale vreunei generaţii întregi de şcolari. Nu există referinţe multianuale în acest sens, iar termeni de comparaţie cu elevii de aceeaşi vârstă din alte ţări lipsesc. Avem în schimb opinii personale şi păreri insidios-generalizatoare.
Din contra, orice profesionist poate observa evoluţia principalelor procese psihice: copiii de azi se descurcă mai uşor şi mai repede la aceiaşi itemi, au deprinderi şi abilităţi în plus faţă de acum 10-20-30 de ani, au o mai mare mobilitate şi dorinţa uriaşă de a socializa. În schimb îşi manifestă zgomotos independenţa şi personalitatea. Nu vă ascund satisfacţia.
Cât despre batjocură şi injurii, situaţia e simplă: fiind minori, drepturile lor ar fi trebuit protejate şi apărate de autoritatea publică. Dar CNA nu are în vizor educarea propriilor cetăţeni: permite desfigurarea noilor generaţii, sesizându-se doar atunci când e lezată imaginea conducătorilor supremi. Căci de ei le depinde cariera de justiţiari mediatici.
Şi copiii sunt oameni
Or în afara dreptului la vot, pruncii sunt cetăţeni ca şi noi, beneficiind de aceleaşi drepturi, inclusiv de protecţia statului. Nu se vede. Sunt mii de organizaţii non/guvernamentale care aveau datoria nu doar morală să-i apere de abuzul politrucului şi de admonestarea băşcălioasă. Dar n-au făcut-o, de aceea, mă raliez celor ce solicită de ani buni o analiză riguroasă din partea societăţii civile sau/şi a responsabililor, fie din guvern, fie din Parlament, şi întreruperea activităţii ineficiente, dar remunerate din ban public.Avocatul Poporului, Avocatul Copilului, Putere
Iată de ce trebuie apreciată iniţiativa Robertei Anastase şi a lui Mirecea Geoană, preşedinţii celor două camere ale Parlamentului, de înfiinţare a unei instituţii naţionale, Avocatul Copilului, după modelul Avocatului Poporului. Măcar pentru cei mici Puterea ar putea da mâna cu Opoziţia. Poate astfel se va reuşi o mai bună creştere şi ocrotire a minorilor, inclusiv în faţa constrângerilor bugetare ale Executivului.
Tinerii deranjează
Fireşte, generaţia actuală deranjează. Nu e la fel de docilă ca a noastră, nici nu acceptă sacrificiile inutile, sau promisiuni manipulatoare că trebuie să ne fie azi rău ca mâine să ne fie mai bine. Ajung trei generaţii irosite pentru realizarea poftelor unor diriguitori de nimic.
Ceea ce-i supără pe prizonierii unor forme mentale învechite e că tinerii nu aderă la acelaşi set de valori. De aici starea conflictuală între generaţii, niciodată mai acută ca acum.
Acuza că nu se citeşte literatură e ipocrită. Câţi din generaţiile mature şi vârstnice au citit din pasiune pentru arta literară? Au vrut să cunoască alte lumi, alte realităţi, alte simţăminte, ceea ce tinerii caută cu asiduitate pe site-urile de socializare şi Internet. Din păcate, peste o treime nu are încă posibilitatea.
Nu frecventează bibliotecile din economie de timp. Oricare Virtual Library de pe mapamond, nu şi din România, le pune instantaneu la dispoziţie ceea ce doresc, gratuit şi fără efort, paginile cerute, informaţiile necesare pentru care noi pierdeam săptămâni, luni, ani.
Cine-şi asumă ratarea?
Cât despre nesimţire, violenţă, droguri, manelism etc., familia, societatea, statul şi politicul trebuie să-şi asume incapacitatea de a genera valori şi competenţe. Copilul are dreptul universal la bună creştere şi învăţătură, dar diriguitorii noştri se fac mereu a uita.
Mereu au alte priorităţi, iar populaţia e adormită cu explicaţii puerile şi gogoşi electorale. Nu uită însă să-şi trimită odraslele la Cambridge, Oxford… Pentru rest sunt bune sapa, tinichigeria şi ospătăria.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 