Fiind plecat pentru câteva zile într-o minivacanță de Sfintele Paști, președintele Klaus Iohannis a lăsat liber spațiul mediatic, căruia, e adevărat, nici înainte nu-i prea purta grija, dar, ca de obicei, s-au găsit imediat destui amatori să-l umple cu declarații care mai de care. Căci politica românească arareori depășește stadiul vorbelor.
Primul care a sărit la atac a fost Traian Băsescu, mare meșter în a-și impune propria agendă publică. Și-a reluat rolul de conducător, considerându-se mai departe singurul politician în stare să ducă România de mână prin deșertul „dumnezeilor justiției”. Agenda sa e una personală, deoarece nu-mi închipui că încercarea sa de a pune Justiția la colț are vreo noimă fără a o scoate din arest pe Elena Udrea, cel mai bun produs politic al său și, implicit, al României.
Plecând de la fapte, oricine realizează că atacurile, nedemne pentru un fost șef de stat, la adresa DNA și a ÎCCJ vin din dorința de a demonstra justițiarilor că puterea sa de reprezentare și influențare a maselor e neștirbită, chiar și după încheierea mandatului la Cotroceni: „Aveţi grijă că distanţa de la televizor până în stradă poate fi mică”. Ceea ce miroase a curată amenințare.
Socotindu-se el însuși părinte al Justiției independente, s-ar dori acum un fel de arbiter iustitiae. De aceea, condamnând excese ale justițiarilor precum arestările preventive și spectacolul cătușelor, acuză Justiția că „s-a deformat în ultimele luni prin nerespectarea drepturilor omului”. Și noi care aveam impresia că tocmai acum lucrează de-a binelea… Contradicție în termeni: Traian Băsescu apără dreptul la libertate al câtorva acuzați de corupție, nu dreptul tuturor cetățenilor de a trăi într-o societate dreaptă și cinstită și de a nu mai fi jefuiți la drumul mare.
Se impun două observații: sub aspect constituțional, Justiția nu are alt arbitru decât judecătorii înșiși, iar arestările preventive și zornăitul cătușelor au început în mandatul său. Numai că pe atunci, părintelui Justiției independente îi conveneau acești „dumnezei ai națiunii care dau lecții la toți și se ocupă să înăbușească orice fel de dezbatere la nivel public despre justiție”. Acum când aceeași Justiție se apropie de oamenii săi, nu-i mai convine, dar nu o spune direct, ci o ia pe ocolite, acuzând neprofesionalismul, „discreționarismul” și „modul răvășit de a face justiție”.
Gând la gând cu foștii adversari și dușmani, dovedind că marile spirite oricum se întâlnesc. Tocmai foștii adversari îi vin acum alături, acuzând și ei dezechilibre între cele trei puteri ale statului de drept: Justiția arestează parlamentari și miniștri, subordonându-și neconstituțional Parlamentul și Executivul. Pe deasupra, odată cu anularea posturilor de parlamentari, primari, consilieri și președinți de Consilii Județene prin condamnări penale, cică Justiția ne anulează democrația, bătându-și joc de votul cetățenilor.
De aici și până la acuzația „Justiția conduce azi România” nu este decât un pas, dar pasul acesta este făcut fără complexe de către moderatori, analiști și comentatori politici prezenți eterni la dezbateri prin studiouri. Și-așa se lansase cu mult înaintea dlui Călin Popescu-Tăriceanu, președintele Senatului României, conceptul de „republică a procurorilor”. Ei, bine, în ton cu al doilea om în stat, Traian Băsescu depune mărturie că suntem la discreția denunțătorilor și a procurorilor care ne arestează provizoriu, filmându-ne cu cătușele la mână.
În consecință, se mai deschide un front: nici vorbă de renunțarea la imunitate parlamentară, cum vor procurorii DNA, din contră. Cică în toate țările există imunități, ba chiar și magistrații sunt inamovibili, numai noi ne-am găsit să inovăm. Este și unul din motivele pentru care revizuirea Constituției nu are șanse până la sfârșitul actualei legislaturi.
Iar ultima sa amenințare aruncă în derizoriu și Justiție, și NATO, și pe politicianul Băsescu: „Doamne ferește… să nu avem tancuri rusești la frontieră și noi să discutăm denunțuri ale unor denunțători și delatori”. Traduc: mai terminați odată cu arestările și cătușele! „Vin rușii! Vin rușii!” Nu v-am spus că Udrea e nevinovată? Iată de ce nu e bine, domnu’ Băsescu!
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 