Liderii partidelor noastre și conducătorii unor instituții dau din colț în colț atunci când justițiarii le arestează membrii sau subordonații. Mai toți se fac a nu ști despre ce e vorba, iar câțiva în frunte cu prim-ministrul Victor Ponta cred că Justiția acționează la ordinul lui Traian Băsescu.
Argumentele lor? De o bună bucată de vreme sunt luați în vizor mai cu seamă aleșii PNL și ai PSD, deși Corpul de Control al Guvernului și Curtea de Conturi au trimis parchetelor sesizări cu abuzurile membrilor fostelor guverne Boc și Ungureanu.
Partidul e în toate cele ce sunt
În plus, câteva televiziuni de partid desfășoară o adevărată campanie de presă pe această temă, unele acuzând poliția politică, iar altele aclamând arestările. Fiind în anul cu două rânduri de alegeri, partidele și liderii lor au intrat deja în campanie electorală și, aflați în pană de programe și proiecte, preferă să atace Justiția.
La o repede ochire însă, necazurile penale ale partidelor și ale instituțiilor au trei cauze principale: promovarea cadrelor pe alte criterii decât competență, profesionalism și merit, mulgerea instituțiilor statului pentru întreținerea costisitoarelor mașinării de partid și nelipsita poftă de înavuțire a celor ce gestionează banul public.
Loialitate și complicitate
Întrucât despre ultimele două aflăm destule din presă și de pe culoarele tribunalelor, despre promovarea cadrelor se vorbește mai cu seamă la televizor, în încercarea de a puncta la capitolul imagine: ai noștri sunt grozavi, iar ai lor, incompetenți și corupți. Or discursul acesta maniheist, fără recunoașterea propriilor greșeli și metehne, nu s-a dovedit productiv în ultimii 25 ani.
Fiindcă iată numirile pe posturi, de la miniștri la șefii de instituții centrale și locale, au respectat mereu dorințele partidelor și ale formațiunilor politice, carnetul de partid. Iar în partide se poate înscrie oricine, fără niciun fel de discriminare. Așadar baza de alegere este mai mare sau mai mică în funcție de numărul membrilor și al CV-urilor existente în dosarele de personal. Ceea ce contează sunt loialitatea față de șef, uneori poate și complicitatea.
A cui pilă ești?
Deși partidele au un fel de școli de partid, încă nu am auzit de absolvenți ai Institutului de Studii Liberale, ai Institutului de Studii Populare, ai Institutului de Studii Creștin – Democratice sau ai Institutului Social Democrat „Ovidiu Șincai” care să fi făcut oarece carieră în politica românească. Asistăm la un adevărat cerc vicios: tinerii capabili și cu înalte studii nu manifestă aproape deloc dorința de a face carieră politică, în timp ce serviciile de personal promovează numai oamenii de încredere ai liderilor.
Așadar avem politicienii pe care ni i-au livrat școala de obște și societatea. De aceea nu e de mirare să descoperim inși inadecvați funcțiilor tocmai din pricinile de mai sus: ca să fii promovat ai nevoie nu de competențe și profesionalism, ci de susținerea unor „persoane importante”, de aceea carierele nu pot fi nicidecum predictibile și nici pe termen lung.
Ai partid, ai parte
Pe ce se bazează afirmațiile de mai sus? Pe câteva informații din dosarele procurorilor apărute în presă: „În anticamera şefului cancelariei primului ministru(…) inculpatul Duicu s-a întâlnit cu numitul Petre Tobă unde a discutat despre numirea în funcţie de conducere a coinculpatului Ponea”. Așadar, folosindu-și calitatea de președinte al Consiliului Județean Mehedinți, Adrian Duicu e acuzat că punea sau menținea în funcții persoane din cercul său de prieteni și colaboratori. E un caz singular? Nicidecum. Priviți și cum se făceau angajările la ROMATSA sau la alte instituții guvernamentale și agenții ca să vă convingeți că una scrie în lege și alta e realitatea.
Mai adăugați și declarația vicepreședintelui Senatului, Marius Obreja (PNL), care afirma că în ultima perioadă a apărut „fenomenul de pesedizare a structurilor Ministerului Afacerilor Externe”, că jumătate din consulatele României sunt ocupate de „oameni de partid”, fără studii diplomatice.
În consecință, coeficientul de încredere în „clasa politică” și în instituțiile democrației românești va rămâne la cota de avarie pentru multă vreme, iar noi ne vom plânge mai departe că avem politicienii pe care îi merităm.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 