Mai întâi o clarificare a termenului: nu există democrație liberală, nici social-democrată, nici socialistă, populară, conservatoare…, există doar democrație, pur și simplu. Orice asociere cu termenul „democrație” e de rău augur: nici azi n-au dispărut urmările insidioase ale „democrației originale” iliesciene. Putem vorbi totuși de democrație „internă” de partid, de democrație „actuală”, fiind vorba de circumstanțe, nu de calificative.
De aceea, apărătorii din oficiu ai „democrației liberale” încălcate de liderii PNL prin înscrierea în cursa electorală a fostului lider al Pieței Universității din 1990 au încercat și au reușit să manipuleze opinia publică în favoarea altor candidați care-și simțeau amenințate șansele în alegeri. Nu că ar fi pentru prima dată, de aceea se cuvin câteva precizări:
1. Ca oricare alt cetățean al României, Marian Munteanu are dreptul de a candida unde poftește (Constituția României, art. 37 coroborat cu art. 16), iar PNL poate desemna drept candidat și susține în alegeri pe oricine obține învestitura partidului. La fel pot proceda toate partidele existente legal în eșichierul politic național.
2. Conform legilor electorale românești și nu numai, partidele și candidații au dreptul să-și expună în fața electoratului, programele, proiectele și ideile în perioadele de campanie. Conform legilor morale și cetățenești, ținând cont de demnitate și onoare, campanie electorală nu înseamnă desfigurarea, batjocorirea, injurierea, împiedicarea cuiva să candideze, ci câștigarea prin procedee democratice a adeziunii populare.
3. Numai că nu legea a fost invocată atunci când s-a forțat retragerea candidaturii lui Marian Munteanu, nici nu avea cum deoarece niciun judecător nu-i restricționase dreptul de a candida, ci trecutul. Din păcate, atacurile opozanților și ale comilitonilor acestora din mass-media s-au situat la polul opus adevărului: lider incontestabil al Pieței Universității, luptător la propriu pentru libertate și democrație, anticomunist și antisecurist prin definiție, naționalist în aceeași măsură ca mentorul său Petre Țuțea, victima ortacilor din 1990 a fost desfigurată tocmai de cei ce atunci îi asiguraseră supraviețuirea și suportul moral.
4. Că întreaga acțiune de discreditare a fost una străveziu-manipulatorie s-a observat imediat după retragerea candidaturii: dacă până atunci PNL era condamnat cu mânie proletară pentru candidatura lui Marian Munteanu, după renunțare a fost acuzat că a cedat Bucureștii stângii pesediste. Așadar, oricum nu era bine. Și atunci ce legătură va fi fiind între „democrația liberală” și faptul în sine? Niciuna. Doar un motiv de acuzație în plus.
Această armată de profesioniști, pretinși de dreapta, fără excepție, a reușit să-l scoată din cursă pe Marian Munteanu, deși intenția PNL a fost, sunt convins, nu neapărat candidatura, cât să se poziționeze ideologic mai la dreapta. Ieșirea sa din cursă i-a deschis un culoar nesperat candidatei PSD, Gabriela Vrânceanu-Firea, ceea ce se întâmplă regulat din 1990 încoace, fiindcă lansarea, după atâta tevatură, în cursa electorală a vicelui liberal Cătălin Predoiu, fost ministru al Justiției, nu a stârnit nici pe departe interesul așteptat al mediilor, nici al spațiului public.
Cât despre apelul la „democrația liberală”, sunt necesare alte câteva observații de bun simț: candidaturile „penalilor” în actualele alegeri locale nu au stârnit nici pe departe atâtea patimi precum aceea a lui Marian Munteanu, socotit mult mai periculos decât vajnicii Cristian Popescu Piedone, Marian Vanghelie, Sorin Oprescu, Adrian Severin, Robert Negoiță, Olguța Vasilescu, Mircea Gutău…, numărul lor fiind copleșitor.
Nu pot trece cu vederea nici gestul unor vedete mediatice ca Robert Turcescu, Dan Diaconescu, Dumitru Pelican, Gabriela Vrânceanu-Firea, Lavinia Șandru, Carmen Dincă, Laura Chiriac, Ovidiu Zară, Vlad Nistor și a atâtor altora de a părăsi a patra putere, cică independentă, și a intra de-a dreptul între politicieni. Ceea ce înseamnă că, fie acoperiți, fie nu, ca jurnaliști și-au slujit cu credință viitorii jupâni. Cum rămâne cu deontologia?
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 