Și totuși de ce ni se încalcă secretul convorbirilor telefonice?

Cine citește de la cap la coadă textul Constituției își dă seama că peste unele articole se trece cu prea mare ușurință, iar democrația românească își lasă la vedere rănile și defectele. Este și motivul pentru care teoria maioresciană a formelor fără fond rămâne încă valabilă. Până când? Cine ar putea estima?
Să spunem mai întâi că democrație perfectă nu există decât în manuale și că necazurile cu care ne confruntăm noi, cetățenii români, se mai confruntă și alții. Dar măcar în țările luate de noi ca model i se spune populației de ce este necesară restrângerea unor drepturi și libertăți înscrise în legea fundamentală: sunt, de obicei, cazuri de forță majoră precum atacurile teroriste sau situații complicate în interior și în imediata vecinătate.

Un articol de formă

Punctul de plecare al discuției de față se află în art. 28 din Constituție: „Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil”. O simplă formă care a rămas fără fond: de când cu universalitatea Internetului și a telefoanelor mobile, scrisori nu mai scrie aproape nimeni, iar convorbirile telefonice, o știu și copiii, sunt ascultate, comunicarea pe Net fiind și ea atent monitorizată.
Ei bine, conținutul articolului 28 a fost un vector important al sângeroasei Revoluții din Decembrie 1989, ca apoi, un deceniu întreg, societatea românească să se mobilizeze cu tenacitate împotriva abuzurilor legate de fenomenul Big Brother: s-a demontat vechea tehnică de ascultare din birouri și locuințe, iar acasă mai toți am scos gândaci din telefoanele Romtelecom. O mulțime de asociații, ONG-uri ne veneau în ajutor.

Amenințări teroriste?

După prăbușirea turnurilor „Gemene” din 11 septembrie 2001 și după o mulțime de atentate teroriste în Spania, Germania, Anglia…, drepturile și libertățile cetățenești au fost limitate, dar măcar se respecta o regulă: respectivele convorbiri nu deveneau publice, iar excepțiile, Wikileaks, de exemplu, confirmă regula.
Or ceea ce se întâmplă în România, în opinia mea, demonstrează cu prisosință că articolul 28 este demult literă moartă: oricine poate fi ascultat, spionat prin mijloace audio-video din dormitor până la serviciu, inclusiv copiii, filmați continuu în clase, pe culoarele școlilor, în locurile de joacă, fără să le protejeze nimeni identitatea. Nu sunt cazuri notorii de condamnări în instanțe pentru astfel de delicte.

Cine ne apără de abuzuri?

Ei bine, dacă până prin anii 2000 mai protesta câte un ONG, câte un jurnalist sau politician vigilent, astăzi suntem supuși abuzurilor unor instituții ale statului obligate să ne asculte, fără măcar a ni se spune clar conform cărei legi, autorizații. A se mai lua în calcul și mulțimea firmelor private care o fac la comanda oricui contra cost.
Să spunem de la început că sunt urmărite persoane publice, aleși, demnitari, înalți funcționari ai statului care își asumă deplina transparență prin fișa postului, deși aceeași lege fundamentală le asigură ca pretutindeni dreptul la intimitate, atât pentru ei cât și pentru familiile lor. Dar e de neînțeles de ce minorii, bătrânii, cetățenii care nu au nici în clin nici în mânecă a face cu terorismul, darmite cu interesele NATO, să fie ascultați și supravegheați otova, fără a exista suspiciuni confirmate de un judecător. Cu atât mai mult cu cât tehnicile de urmărire presupun o tehnică de înalt de profesionalism, iar fondurile consumate sunt uriașe.

O lege neconstituțională

Fiindcă, iată, însuși Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a cerut o lege prin care cumpărarea cartelelor telefonice pre-pay se va face cu înregistrarea codului numeric personal, iar guvernul s-a și conformat. Să nu fi știut inițiatorii legii că aproape toți micuții de grădiniță au mobile care le permit părinților să știe unde se află?
În aceste circumstanțe complicate, a venit decizia CCR prin care Legea 82/2012, (supranumită Big Brother), este declarată neconstituțională. După mine, va fi o singură consecință notabilă: nu vor putea fi reținute și stocate datele de la furnizorii de servicii de comunicație. Așadar nimic despre protejarea intimității, a vieții private, în genere, și nici despre reintrarea în normalitate cu respectarea art. 28 din Constituție.

Petru Tomegea