Gafele politicienilor nu sunt ceva nou, nici în spațiul public românesc, nici în al altor țări, oricât de performante le-ar fi sistemele democratice. La noi, din păcate, sunt prea multe gafe și de o condiție prea joasă, iar campania are de suferit din pricina lor: monopolizează discursul electoral, abătând atenția de la dezbaterea unor chestiuni realmente importante. De demonstrat.
Ce sunt gafele? Sunt gesturi, atitudini sau vorbe nepotrivite, care pot constitui o indelicatețe sau o jignire neintenționată adusă cuiva (DEX). Firește, conform acestei definiții, orice afirmație scăpată la năduf și grabă poate constitui o gafă. Și cum adesea politica se desfășoară în direct pe platourile TV, apar foarte frecvent gafe, greșeli de exprimare și gesturi regretabile. Deoarece cu astfel de lucruri ne-am obișnuit, ceea ce numim noi gafe diferă prin gravitate de ceea ce numesc alții.
Gafe în locul dezbaterilor
Ca pretutindeni, presa vânează gafele și incidentele deoarece constituie sarea și piperul campaniilor electorale și ale jurnalisticii, mai cu seamă a celei tabloidizate. Uneori comice, alteori naive ori de-a dreptul neroade, gafele sunt atractive pentru cititori/spectatori. Chiar dacă ne așteptam la oferte electorale și la dezbaterea lor, inclusiv de către candidați, în spațiul public se preferă spectaculosul, accidentalul, anormalul.
În dorința de a-și depăși adversarii, staffurile de campanie ale candidaților apelează adesea la lovituri de imagine pornind de la gafele și greșelile adversarilor. A se observa că beneficiază de maximă atenție gafele primilor candidați și mai puțin ale ultimilor.
Gafa cu referendumul
De pildă, candidatul PSD, Victor Ponta, anunță un referendum pentru stabilirea formei de guvernământ, în speranța că își va mai adăuga și voturile monarhiștilor. Gafă? E bine că cineva se gândește la soarta noastră, după 25 ani de nemulțumiri populare.
Numai că în România se pot schimba multe lucruri, dar nu și „caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială” (Constituție, art.152, alin.1). Să nu fi știut prim-ministrul, deși nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legilor, că forma de guvernământ fusese bătută în cuie încă din 1991? Iar dacă a știut de ce a făcut-o în condițiile în care toate actele, deciziile sale trebuie să respecte Constituția?
Gafa cu casele
„Iohannis – 6-7 case” este o gafă dublă. 1. Dacă luăm de bune informațiile că acuzația a fost lansată de mediile PSD, candidatul acestui partid nu a câștigat niciun avantaj fiindcă nici el nu stă mai prost la capitolul case și proprietăți, așa cum a dezvăluit imediat presa. 2. La rândul său, Klaus Iohannis n-a reușit să fie convingător în explicații: ca și în cazul lui Victor Ponta, e vorba de averea familiei, soț și soție. În plus, la ardeleni și în comunitățile vechi, e greu de precizat istoricul veniturilor.
Nenorocirea a fost continuarea gafei prin celebrul „ghinion”, dar scuzele și explicațiile ulterioare ne-au lămurit: nefiind prea vorbăreț din fire, nu a explicat până la capăt ce-a vrut să spună. E ghinion pe bieții dascăli deoarece, de când se știu, guvernul nu s-a aplecat cu atenție asupra stării lor materiale, salariile fiindu-le foarte mici în comparație cu ale altor categorii sociale cu aceeași pregătire. Și apoi nu s-au apucat de afaceri cu case. Gafa însă rămâne.
Atât putem
Unii introduc în categoria gafelor o mulțime de afirmații și gesturi de campanie, dar e bine să discernem: una este greșeala și alta gestul făcut cu intenție. De aceea, în opinia mea, motocicleta cu care își face apariția Monica Macovei, cartușul (fără glonte) oferit moderatoarei și motanul împreună cu care citește ziarul nu sunt gafe. Candidata a vrut să transmită 3 mesaje: 1. Tineri, mă gândesc la voi! 2. Îi voi veni de hac corupției! 3. Sunt un om asemeni vouă!
Spuneam la început că gafele abat atenția de la dezbaterea electorală spre defectele și greșelile candidaților. Din păcate, discursul despre programe și proiecte nu trezește cine știe ce interes. De vină sunt consilierii de campanie care nu reușesc să găsească forme atractive de prezentare, închipuindu-și că hazul, ironia și bășcălia pot suplini dezbaterile publice.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 