Lectia Cambridge

Cum pui piciorul în County Cambridgeshire, spre sfâr[it de august, sim]i în n\ri miresmele grâului copt, ale pietrei cioplite [i aburul reav\n al bibliotecilor cu tomuri legate în piele, iar simfonia clopotelor din zecile de turnuri care bat ore fixe î]i umple inima de bucuria c\ nu mori stupid. Ca român, e greu de închipuit c\ exist\ universit\]i ca Oxford [i Cambridge care trec de 8 (opt) veacuri, situ=ndu-se mereu între primele cinci ale lumii, c\, pe vremea când la noi b\tea vântul desc\lec\rilor f\r\ ca istoria s\ consemneze ceva, în alte ]\ri existau deja academii, profesori renumi]i, matematicieni, filosofi, naturali[ti înconjura]i de studen]i pasiona]i de lumina c\r]ii, c\ regii englezi, nobilii, boga]ii lor, cei mai mul]i, oameni cu carte, î[i f\ceau un titlu de mândrie din înfiin]area, dotarea, între]inerea l\ca[urilor de înv\]\tur\ [i emula]ie. Am\r\ciunea acestei constat\ri, deloc singulare, ne ajut\ s\ ne vedem lungul nasului, s\ în]elegem de ce suntem s\raci, de ce podurile, drumurile, casele, cet\]ile noastre se stric\ de atâtea ori mai repede ca ale lor, de ce obiectele cump\rate din magazin au nevoie de repara]ii când ajungi acas\, de ce pierim pe [osele mai ceva ca la r\zboi. A[a afl\m de ce cuno[tin]ele noastre „în plus” fa]\ de ale lor nu ne ajut\ la nimic dac\ nu sunt înso]ite de deprinderi [i priceperi trainice, de ce nici m\car o reform\ nu se finalizeaz\, de ce vreo construc]ie politic\ serioas\ nu e posibil\ înc\… Pentru c\, dac\ zidurile cet\]ii se pot în\l]a v\zând cu ochii, formele mentale, edificiile intime, al societ\]ii [i al individului, cu mult mai ginga[e, au nevoie de nenum\rate genera]ii educate, de în]elepciune [i st\ruin]\.

În Cambridge [i pietrele au înv\]at s\ se a[eze în turnuri pân\ la cer respectând legile geometriei [i ale arhitecturii, [i iarba s-a obi[nuit s\ creasc\ disciplinat în gazonul civiliza]iei britanice, [i cele 31 colegii universitare: King’s Hall, Trinity, Christ’s, Westminster … au înv\]at s\ a[tepte cu r\bdare [i bucurie tineri curio[i din lumea larg\ pentru a lustrui treptele [i b\ncile în drumul c\tre tain\ [i necunoscut. O fac din 1209 [i o vor face cât timp va sta piatr\ peste piatr\.

Or\[elul cu aproape 150 000 de locuitori g\zduie[te o popula]ie [colar\ mai mare de un milion de discipoli, tineri [i vârstnici, iar num\rul total al cursurilor dep\[e[te 370 000. Dac\ mai punem la socoteal\ c\ în ultimele trei-patru secole cl\dirile colegiilor medievale n-au suferit în exterior cine [tie ce modific\ri, iar dorin]a de a p\stra relicvele trecutului nu are seam\n în alt\ parte, avem explica]ia pere]ilor intac]i [i a mobilierului nescrijelit cu cu]itul. Istorioare, legende str\vechi te apropie de fiecare pod, zid, cas\, banc\, piatr\ [lefuit\: podul (peste Cam) al lui Newton la colegiul de matematici, clasele în care au buchisit sutele de scriitori (Hardy), filosofi (Bacon), savan]i (Maxwell, Thomson, Darwin, Rayleigh, Kelvin…) [i premian]i Nobel (83), regi, regine [i eroi ai Marii Britanii, curtea interioar\ a King’s College cu figura mult prea mediatizatului Harry Potter, ca s\ nu readucem în memorie [i întâmpl\ri tragice etc. Ce s\ mai zicem de Fitzwilliam Museum, cu relicve ale faraonilor egipteni [i comori de art\, de parcuri, locuri de recreere, de taifas [i gr\dini interioare care par din alt\ lume pentru noi…

S\ se fi înc\ierat regina cu Camera Lorzilor, guvernul [i autorit\]ile locale pentru realizarea habitatului studen]esc, pentru în\l]area edificiilor sau stabilirea strategiilor didactice? S-ar fi surpat Turnul Londrei. Din vârful piramidei, se încurajeaz\ binele [i frumosul. Îns\, ca reprezentan]i de rang, regii au cele mai multe funda]ii de cultur\, iar ducele de Edinburgh r\mâne Cancelarul „current” al Universit\]ii din Cambridge. Uneori cer s\ se introduc\ noi discipline, alteori se implic\ umanitar în via]a studen]easc\. Îns\ educa]ia, înv\]\tura, cultura, [tiin]ele, artele au fost, sunt [i vor fi o marf\ la fel de necesar\ ca mâncarea, locuin]a, bunurile. Cine are nevoie de ele pl\te[te, anul trecut taxele dep\[ind bine 3 (trei) mii de lire sterline pe cap de înv\]\cel. Statul stimuleaz\ ca niciunde performan]a [i ajut\ la nevoie, aloca]iile de la buget trecând în 2006 de 4,1 miliarde de lire, sum\ inimaginabil\ pentru România. F\r\ [coal\, nu po]i nicidecum aspira la un loc onorabil într-o societate a[ezat\. Feedbackul, rezultatele, evaluarea, le stabile[te pia]a. În fiecare moment î]i arat\ cota fiec\rei institu]ii de înv\]\mânt, a fiec\rui profesor, a fiec\rui absolvent. Astfel se cern valorile, iar cei mai buni sunt cel mai bine remunera]i. Nu e nevoie de alt\ lege decât dura selec]ie natural\, inuman\, rece, dar corect\. E greu de ocolit, de tri[at, iar încercarea te-ar b\ga în derizoriu pentru toat\ via]a. În 8 veacuri s-au creat obi[nuin]e de nezdruncinat. Normal c\ adev\rurile de mai sus dor, îns\ regulile nescrise îmbrac\ exprim\ri socioculturale adaptate rela]iilor de munc\ moderne, de secol XXI.

Fire[te, trecutul nu poate fi schimbat. Îns\ de la înfiin]area primei universit\]i române[ti, „Al. I. Cuza”, din Ia[i, 1860, s-a recuperat mare parte din decalaje, numai c\ greul de-abia începe: l\ca[urile trebuie s\ capete suflet, onorabilitate, tradi]ie. Apoi, s\ urce pe scara competitivit\]ii. Nu doar prin a numi fostele licee „colegii”. Cui folose[te? Pe cine vrem s\ p\c\lim? E nevoie s\ înv\]\m respectul pentru valoare uman\, social\, profesional\ [i s\ în]elegem odat\ c\ nimeni nu poate ob]ine foloase dintr-o meserie, îndeletnicire f\r\ diplom\ ori atestat, iat\ de ce în U.K nu pot ap\rea maneli[ti, nici ciobani mediatici cu chef de voievozi, nici analfabe]i cu tupeu de filozofi, nici vedete pentru pro[ti, l\b\r]ate scabros pe ecran. Fiecare trebuie s\-[i onoreze statutul social, la fel de respectabil pentru to]i, de la profesor, la cioban, de la înaltul func]ionar, la m\tur\torul de strad\.

Petru Tomegea

Essex, U.K.