Dacă până a-şi da obştescul sfârşit, guvernul Boc era cheia şi lacătul regimului Băsescu, mai performant şi mai reformator decât orice s-a născut pe pământ românesc, la câteva secunde după ultima măreaţă realizare a acestuia, demiterea, pardon, demisia, propaganda portocalie şi oficinele de presă, ofiţerii acoperiţi din mass-media l-au uitat complet pe Boc şi au început un sir lung de ditirambi la adresa însărcinatului cu alcătuirea noului guvern, Mihai Răzvan Ungureanu.
Simptomatic este că tocmai mediile dependente de bugetul de stat se agită de mama focului, tocmai sinecuriştii se dau de ceasul morţii să iasă la înaintare cu laude şi linguşiri, că ţi se acreşte să le mai citeşti ori să le mai asculţi elucubraţiile. Oare chiar nu se poate schimba nimic?
Discursul urii a renăscut
De aceea, e uşor de înţeles de ce politicienii români nu sunt capabili să gestioneze puterea, fiindcă realitatea e modificată de către presa obedientă, iar raportul de forţe este prezentat de ditirambişti totdeauna în favoarea jupânilor. În schimb, părerile critice vin din ură, din patimă sau răutate şi, evident, din banii lui Patriciu, Voiculescu, Vântu etc.
Mai bine de un an, marii noştri elitişti au analizat discursul urii, au acuzat în stânga şi dreapta creşterea şi descreşterea umorilor antisistem, ca să descoperim acum că adevărul lui Boc tocmai acela era: un prim ministru cu alt obiect al muncii decât frâiele guvernării, unul a cărui rază de acţiune a fost îngrădită în jurul lopeţii, al coasei şi al bărzii, în timp ce la butoane s-a aflat mereu alt maestru de ceremonii. Numai că, spre surpriza tuturor, Boc se simţea excelent în pielea sa, dansând, lălăind şi dirijând fanfara, ba chiar se mândrea cu tutela sau tutelele înalte.
Independenţa lui MRU
Dacă marja de acţiune a primului ministru Boc a fost cea descrisă cu lux de amănunte de presă, nimeni nu-şi închipuie că alţi miniştri, în afara Elenei Udrea, probabil, îşi vor fi stabilit singuri agenda şi vor fi acţionat de capul lor. De altfel, baronii naţionali şi din teritoriu, sugacii bugetelor de stat, vectorii mediatici au lăsat mereu impresia unei armate disciplinate care, la un semn, au atacat abraş pe duşmanul jupânului.
În condiţiile în care una scrie la lege şi altul a fost comportamentul lui Boc, nu e greu de anticipat marja de acţiune a lui MRU, cu atât mai mult cu cât deja i s-a fixat de către preşedinte, în linii mari, programul de guvernare. Nu ştiu cum se va fi simţit Angela Merkel, de pildă, dacă preşedintele i-ar fi spus ce are de făcut, dar desemnatul şi-a luat misiunea în serios fără mofturi deontologice.
Un glonţ populist
Primul obiectiv, „creşterea treptată a nivelului de trai”, e glonţul populist băgat pe ţeavă de dl Băsescu cu scopul de a-l avea la mână pe viitorul premier, că doar nu-şi închipuie cineva că în cele câteva luni de guvernare, în eventualitatea că va primi învestitura Parlamentului, va apuca să refacă handicapul tăierilor de salarii şi venituri şi al creşterii aberante de preţuri la alimente, bunuri de consum şi servicii.
Propaganda oficială însă se întrece pe sine: cică noul prim ministru vine pe un trend de profesionalizare a funcţiei publice, deşi tineri geniali propuşi ca subalterni vin din rândurile II şi III ale PDL, că deja s-a schimbat discursul, nu doar omul. Se fac a uita peroraţiile dlui Boc de la guvern şi TV, cu nimic diferite de spusele lui MRU. S-a schimbat ceva? Da, înlocuitorul pare mai scump la vorbă.
Nivelul de aşteptare
Cât despre „fondul de aşteptări imense”(DW), acesta va fi fiind doar în imaginaţia activiştilor PDL. După ce s-au înţeles instrucţiunile de folosire a lui Boc, numărul celor ce mai aşteaptă ca actuala coaliţie de guvernământ să le rezolve necazurile s-a redus dramatic. O arată şi strada şi măsurătorile sociologilor.
În plus, viitorul premier cu garnitura second hand are două pietre de moară la gât: readucerea în Parlament a Opoziţiei şi revenirea la casele lor a demonstranţilor. Apoi va trebui să se poziţioneze în mediul ostil al baronilor portocalii care nu văd deloc cu ochi buni isprava preşedintelui de a le pune în frunte pe şeful DIE, bun(?) cunoscător al dedesubturilor politico-bişniţăreşti de pe Podul Mogoşoaiei.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 