În bătălia cu strada, nicio putere politică nu a obținut vreodată victoria definitivă, acesta e un adevăr pe care istoria îl demonstrează și-l reamintește mereu. Este adevărat că mulțimile au pierdut uneori într-o primă fază, dar până la urmă dreptatea a fost de partea lor, fiindcă nu se poate guverna mult timp împotriva voinței populare.
Ceea ce nu înțelege actuala majoritate este că strada a devenit un competitor politic redutabil, iar cauzele acestui fenomen sunt cunoscute de politologi: politica ar fi trebuit să fie monopolul Parlamentului național și al consiliilor locale. Abdicând de la acest principiu constituțional și mutând dezbaterea politică pe rețelele de socializare, la televiziunile de casă, unde nu mai poți discerne între adevăr și minciună, între realitate și manipulare, strada, mulțimile, mai mult sau mai puțin inteligente, își fac propria agendă publică, una care nu coincide cu aceea a vremelnicei puteri politice.
Explicația simplă a evenimentelor începutului de an 2017 prezentată mai sus se bazează pe următoarele fapte: principalele hotărâri și legi nu mai emană de la Legislativ și Executiv, ci de la sediul din Kiseleff al PSD, elementul decisiv fiind Liviu Dragnea. Iar liderul social-democrat nici măcar nu-și ascunde intenția de monopolizare a puterii, trezind amintiri încă vii, dar negre, ale situației dinainte de 1989.
Mai trebuie spus că mulțimile se sperie întotdeauna de necunoscut, de înțelegeri secrete, peste capul lor, de încălcarea regulilor democratice, de lipsa informațiilor corecte și a concordanței între a spune și a face, de neînțelegerea unor gesturi și fapte politice. Ei, bine, în România acestor zile, au apărut și decidenți politici care anulează voința mulțimilor, care nu le recunosc rolul și puterea, ceea ce a dus la revolta masivă a străzii, deocamdată ținută în frâu de către protestatari. Practic, lipsa de empatie între politicienii puterii și protestatari a fost elementul detonator.
Or reacțiile preaputernicilor zilei au pus gaz peste foc: acuzația de manipulare a mulțimilor a picat groaznic, manifestanții fiind practic acuzați de prostie, de neînțelegerea democrației, de nerespectarea legilor și a cutumei. Nu-i poți acuza pe niște cetățeni obișnuiți, cu copii și căței că participă la un război civil și la lovituri de stat. Pe deasupra, s-au simțit solidari cu președintele, participant și el la acțiunile de protest, iar această solidaritate e în creștere. Inconștient, actuala putere a făcut din președinte cel mai important pol de putere.
Consecințele sunt previzibile: în caz că actuala majoritate își continuă demersul anti-Justiție, strada a devenit arbitru în această confruntare decisivă, putând determina fie căderea guvernului, fie alegeri anticipate. Cineva trebuie să cedeze deoarece strada nu și-a desemnat liderii, nici orientarea politică, de aceea Puterea nu are cu cine negocia.
Din păcate, dacă ne luăm după declarațiile prim-ministrului și ale ministrului Justiției, nici nu există măcar ideea de a negocia cu strada. Este și motivul intervenției președintelui care a cerut renunțarea la celebrele ordonanțe de urgență, iar indecizia guvernanților deschide calea unor confruntări și mai ample. Cui folosește nu-mi dau bine seama, dar în niciun caz bătălia cu „sistemul” promisă în campanie nu se poate transforma subit în bătălia cu „strada” fiindcă așa-zisele „sistem”, „binom”… sunt în altă parte. Cel puțin asta s-a înțeles din discursul mai-marilor PSD.
Ce spune teoria politică într-un asemenea caz: că o majoritate care nu ține cont de populație și de o anume moralitate, de programul cu care a câștigat alegerile, îndepărtându-se de idealurile naționale și doleanțele celor mulți devine o majoritate toxică, anarhică, iar istoria arată că toate astfel de majorități anarhice au sfârșit, mai devreme ori mai târziu, prost. Foarte prost. Iar în actuala majoritate nimeni nu-și asumă o astfel de evoluție.
Din păcate timpul singur, nefiind actor politic, nu va rezolva nimic. Acum strada are cuvântul și nu se va mulțumi cu simpla abrogare a Ordonanței 13.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 