Politica românească nu mai are răbdare. Nici bine nu s-au încheiat războaiele din Justiție și bătăliile între palate, că s-a deschis un nou front, aflat deocamdată în faza săpării de tranșee, iar luptătorii își zăngănesc armele și armurile care mai de care. Se apropie alegerile prezidențiale din 2014 și fiecare ar dori un culoar cât mai avantajos în aliniamentul de start.
Obișnuiți zeci de ani cu un unic și același candidat împreună, obligatoriu, cu soția sa, la fel de unică, românii au început să facă haz de situația ivită după decembrie 1989 când a debutat festivalul candidaților la președinție: în ’90 trei candidați, intrați deja în legendă: Iliescu, Câmpeanu și Rațiu, în 1992, 6 candidați, în 1996, 16, iar în 2000, în 2004 și la ultimele alegeri, în 2012, câte 12 candidați.
De câștigat au câștigat doar 3: Ion Iliescu de 3 ori, Emil Constantinescu, o dată, iar Traian Băsescu de două ori.
Doar formațiunile mari dau președinți
Dacă privim cu atenție desfășurarea de forțe în perioada trecutelor campanii, observăm că întotdeauna câștigătorii au fost aceia susținuți de partidele, alianțele și coalițiile cele mai puternice, cel mai bine reprezentate pe prima scenă politică: FSN în 1990, FDSN și patrulaterul roșu în 1992, Convenția Democrată Română în 1996, PDSR și aliații în 2000, Alianța DA în 2004, iar în 2009, PD-L și asociații.
Deși rezultatele de mai sus sunt la îndemâna tuturor, deși niciodată vreo personalitate independentă, oricât de puternică ar fi fost ea, nu a făcut față mașinăriei de propagandă a partidelor, totuși de fiecare dată se uită lecția trecutului și, atrași de aventură, destui își încearcă norocul, cheltuind, unii dintre ei, sume imense pe afișe, publicitate la TV și în presă.
Afaceri și publicitate
Să recunoaștem că, din punct de vedere economic, nu e rău să avem campanii electorale cât mai dese, banii respectivi aducând beneficii, deloc minore, unor firme și televiziuni. Însă în rândurile de față ne interesează ridicolul, impostura, ipocrizia mediilor și a firmelor de PR care susțin în schimbul câștigurilor imorale candidați aventurieri sau semialfabetizați, unii realmente pușcăriabili, alții tarați ori unși cu toate alifiile… Să mai spunem că alături de astfel de specimene au apărut și inși merituoși și nu puțini.
Au fost și situații când s-a participat la campania electorală în scop publicitar, personajele respective având nevoie de imagine publică și de notorietate pentru afacerile lor. De aceea au speculat avantajele și facilitățile oferite de guvernul român tuturor candidaților, realizându-și cu bani mai puțini obiectivele personale ori de grup.
Cum stăm în 2012?
Pentru alegerile prezidențiale de anul viitor, deocamdată sunt doar câteva certitudini: actualul președinte al Senatului României, Crin Antonescu, susținut de către USL și de către prim ministrul Victor Ponta, va candida în măsura în care alianța rămâne unită, ceea ce înseamnă că poziția acesteia de 70% în sondaje îi poate asigura alegerea din primul tur, eventual prima poziție pentru turul al doilea.
În condițiile în care respectiva alianță nu va putea fi dezmembrată până anul viitor, iar majoritatea alegătorilor speră că nu va fi, celelalte partide și formațiuni politice trebuie să folosească strategii și tehnici ieșite din comun. De aceea e de anticipat o campanie electorală plină de violențe să sperăm doar verbale, de manipulări mizerabile cum n-au mai fost după revoluție.
Salvatori mulți, o singur țară
Alături de Crin Antonescu, se încălzesc Mircea Geoană, dar fără susținerea PSD, cel ce a mai concurat o dată în 2009, apoi Adriean Videanu și Anca Boagiu, ambii ar dori învestitura PDL. Deși partidul staționează în marja de 15-18 procente, pe zestrea sa se mai bat Mihai Răzvan Ungureanu, acum la Forța Civică și, se spune, Elena Udrea, care așteaptă să ia avânt Mișcarea Populară spre a i se alătura cu o bună parte din PDL. Toți aceștia de mai sus, cu siguranță, vor fi acompaniați de eternii candidați prezidențiali Corneliu Vadim Tudor, un reprezentant al UDMR și evident unul al PP-DD unde concurența e mare.
Cu excepția lui Crin Antonescu, cel ce și-a anunțat liniile mari ale programului său politic, ceilalți sunt deocamdată interesați doar de spectacolul mediatic. Nu lipsesc însă atacurile asupra contracandidaților, semn că bătălia electorală deja se încinge. Chiar dacă n-a fost anunțată începerea vreunei campanii electorale. Dar ne-am obișnuit: România postrevoluționară se află într-un electoralism perpetuu.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 