S-au auzit multe discuții și opinii despre „statul paralel”, dar arareori a apărut explicația reală că de fapt toată această invenție mediatică ascunde altceva și miroase de la o poștă distanță a manipulare grosieră. Iată că încet-încet apar în spațiul public elementele doveditoare: în timp ce jurnaliștii fideli, televiziunile de propagandă ale PSD și ale guvernului se strofocau să ne convingă cât de nociv este statul paralel împreună cu noua securitate, „centrele de reflecție” aranjau legile Justiției în așa fel ca niciun justițiar să nu se mai poată apropia de Liviu Dragnea și de ceilalți mahări cu dosare penale din jurul său. Apoi aceste „centre de reflecție” nu înseamnă stat paralel?
Iată ce a scris fostul ministru al Justiției, Tudorel Toader: „forma celor două proiecte de OUG a fost primită la MJ, elaborată fiind în alte centre de reflecție”. Asta înseamnă că sunt mai multe astfel de „centre” care au conlucrat și conlucrează la redactarea legilor Justiției, a Codului Penal și a aceluia de Procedură Penală, adaptându-le cerințelor de impunitate ale majorității de guvernământ. În urma modificărilor textelor de lege, a apărut Secția specială de investigare a infracțiunilor din Justiție al cărei scop era să anihileze DNA și orice acțiune justițiară împotriva Puterii. Cât despre domnia legii…
Se pune întrebarea de ce ministrul Justiției, Guvernul și Parlamentul au acceptat ingerințele ilegale și neconstituționale ale respectivelor „centre” de moment ce Parlamentul este singura autoritate legislativă, iar răspunsul nu poate fi decât acela numit de câțiva jurnaliști și politicieni din Opoziție: complicitatea în favorizarea făptuitorului, prevăzută și în art. 269 alin. 1 din Noul Cod Penal. Deși a tăcut și a fost pasiv atunci, dându-și seama în ce a intrat, dl Tudorel Toader încearcă post factum să-și salveze măcar obrazul aruncând responsabilitatea asupra altora.
Ce și unde sunt acele centre de reflecție? E clar că nu sunt nici la Parlament, nici la Guvern, iar prin deducție logică putem afirma că juriști experimentați, cu o asemenea capacitate de analiză și abilități nu sunt decât la casele de avocatură implicate până acum în procesele penale ale lui Liviu Dragnea și ale celorlalți, de nu cumva va fi fiind vorba și de magistrații impuși de partid ori de guvern în diferite funcții de răspundere. Nu este mult timp până se va afla, dar nu se va afla până la schimbarea puterii politice actuale.
Nu ne rămâne decât să ne întrebăm cum se face că, într-un stat de drept, cu partide care-și zic democratice, cu guvern și parlament legitime, a fost posibil să fie uzurpate dreptul Legislativului de a legifera democratic și să se creeze o elită cleptocratică exceptată de la răspunderea în fața legii, fiindcă de respectivele modificări nu se puteau prevala oamenii de rând, ci doar un cerc restrâns de favorizați ai politicii și apărați de acei avocați. Or asta nu mai înseamnă egalitate în fața legii, nici procese corecte! Degeaba scrie în Constituție.
Faptele expuse mai sus i-au trezit din amorțire pe birocrații de la Bruxelles care tot reacționează de ceva vreme, însă fără cine știe ce rezultate. Ba înainte de alegeri chiar se punea problema activării articolului 7. Așadar putem conclude că Guvernul și Parlamentul României joacă la cacealma: nu recunosc supremația tuturor legilor și a tratatelor UE sau întind foarte mult coarda, eventual până se vor lehămeți înalții comisari. Și apoi posibilitatea unui RoExit îi încântă, dar să nu fie cu propria mână, ca să nu trezească revolte populare. De aceea, afirmă sus și tare că atât poporul cât și Guvernul nu mai pot dormi noaptea de dragoste și respect pentru UE, dar Guvernul și Parlamentul sunt suverane, așa că UE să-și vadă de ale ei.
Numai că alegerile europene din acest an au arătat o preocupare intensă pentru eradicarea corupției, de aceea partidele care au înțeles să se pună în serviciul propriilor cetățeni și să se manifeste împotriva hoției au câștigat alegerile. Așa că evoluția ulterioară a ofensivei împotriva corupției nu este greu de anticipat. Dar n-ar fi pentru prima dată când Europa civilizată merge într-o direcție, iar autoritățile românești, în alta. Direcție care și de data asta va fi pierzătoare.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 