Odată cu apropierea campaniei electorale, politicienii get-beget au devenit parcă mai pragmatici, schimbând un partid feştelit cu altul mai proaspăt, dar intelectualii îşi cam pierd uzul raţiunii, mai cu seamă în prezenţa Elenei Udrea. Iată declaraţia sforăitoare a criticului literar, Alex Ştefănescu, lider PNŢCD de Bucureşti: „Mă bucur că am ocazia să mă fotografiez cu dumneavoastră, ceea ce va provoca invidia a milioane de bărbaţi”. Să fie asta noua ideologie a ţărăniştilor cu care vor salva România din ghearele crizei?
Nu ştiu cui serveşte confuzia între omul politic Elena Udrea şi femeia cu acelaşi nume, soţia dlui Cocoş. Fenomenul confundării celor două ipostaze nu e nou, până şi fostul ministru de externe, Th. Baconschi, alt intelectual de marcă, i-a picat sub imperiul vrăjii: „Eu, Elena, sunt foarte bucuros că lucrez cu tine, trebuie să faci eforturi monumentale să nu cazi sub farmecul tău în calitate de coleg”.
Numai bărbat politic să nu fii
Grea e viaţa de bărbat de stat în România, mai ales când faci politică de două parale! Însă bieţilor poporeni li s-au lungit urechile aşteptând o minune ca să trăiască mai bine. „Săracă Ţara Românească!”, exclamau cu năduf cronicarii acum trei veacuri. La fel o căinează şi astăzi jurnaliştii.
Gestionând averea spirituală a Seniorului Coposu, dl Ştefănescu şi biata rămăşiţă ţărănistă a organizaţiei de Bucureşti angajează istoria celui mai nobil partid într-o alianţă conjuncturală cu PDL-Udrea. De care până acum au fugit toate celelalte formaţiuni, inclusiv PPDD, PRM şi PNG.
Motivarea dlui Ştefănescu? Cică „PDL vine cu un mod de acţiune energic, iar PNŢCD cu un capital de nobleţe atât de necesar în politică (…) Se asociază burghezul eficient cu o aristocrată săracă şi din această competiţie va ieşi o echipă puternică”. Exemplul ilustrează o temă literară dragă, aceea a căsătoriilor morganatice.
Politică pe bani
Se vede că pofta de Putere e mână în mână cu iubirea de arginţi, altfel nici că-ţi poţi închipui aripa Miluţ-Pavelescu ca o aristocrată săracă şi plină de nobleţe ca să târâi moştenirea Seniorului în asemenea combinaţiuni.
Mesajul criticului e priceput anapoda de un alt pretins intelectual-politician, dl Th. Paleologu: „Ca o familie ce face politică de 1000 de ani, am avut şi strămoşi ce au fost în PNŢCD… Nu mi-e foarte clar care (sic!) aristocrata săracă şi burghezul bogat pentru că în Balzac e invers: aristocratul e sărac şi burgheza bogată”. Tocmai asta spusese şi fostul meu concitadin, Alex Ştefănescu. Nu mai bine asculta cu atenţie şi nu se băga în seamă?
Somnul raţiunii?
De lipsă de realism suferă şi alţi actanţi împinşi în faţă de statura lor intelectuală. La nici două luni după învestire, primul ministru, intelectual de calibru academic şi el, se simte pe cai mari, poftind după modelul Băsescu-Putin o formaţiune politică pentru sine, una musai de dreapta: „Devin conştient de aşteptarea care există într-o masă foarte mare de electorat matur: profesii liberale, electorat educat urban, oameni aflaţi în plină vârstă activă. Eu am vocea lor şi sunt comun în aspiraţii cu ale lor. Simt această aşteptare, vine spre mine pe diferite canale”.
La aşa declaraţie de identificare totală cu gândurile şi aspiraţiile clasei înalt instruite nici că poţi rămâne indiferent. A mai fost şi celebrul: „Lăsaţi intelectualii sa facă politică”, adaptat după mesianicul: „lăsaţi copiii să vină la mine”.
E clar, i-o fi spus lui masa asta din electorat matur şi cetăţeni educaţi că mai aşteaptă doar un semn de la conducătorul iubit şi va sări cu pieptul înainte să apere cuceririle portocalii de duşmanii stângişti din USL, alianţa socialistă. Care, pe zi ce trece, devine tot mai dodoloaţă.
Grădiniţa politică
Lasă că nici alţi cărturari nu-s mai prejos. Unul îl vede pe Traian Băsescu drept „cel mai bun produs al grădiniţei politice de după Revoluţie…” Dacă ăsta e cel mai bun, Seniorul ce a fost? Dar cel mai rău cum va fi fiind? Altul crede că: „PDL nu vrea să înveţe din greşeli. S-ar putea să înveţe doar din înfrângeri”. Mari şi vizionari ideologi sau oameni de duh?
Căci asta a ajuns politica în România, o afacere pe foarte mulţi bani, plină de duh şi cuvinte meşteşugite. Noi credeam că politica înseamnă ştiinţă, management de ţară şi chiar artă a bunei guvernări. Nu e de mirare că nu putem ieşi de „la fundul grămezii”. (T. Judt)
Apropo de moştenirea Seniorului Coposu, nu mai bine vă măsuraţi cuvintele?
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 