Trebuie spus din capul locului că pentru supraviețuire luptă toți actorii politici, dar una este să te afli pe valul de simpatie populară și alta este să te zbați pentru a ajunge din nou în prim-planul politicii românești. În timp ce politicienii în vogă au asigurat un viitor în partide puternice precum PSD și PNL, cei ce au pierdut din diverse motive susținerea politică sau vor să recâștige un loc important în prima scenă pun în operă strategii nu întotdeauna curate și oneste. De demonstrat.
Trimiterea la citatul atribuit de Shakespeare lui Richard al III-lea nu este întâmplătoare: pierzând Războiul celor Două Roze, regele a rămas fără cal, niciunul din supuși nefiind dispus să renunțe în favoarea sa fiindcă singura șansă de supraviețuire era fuga. Firește, de atunci lucrurile au evoluat, confruntările nemaifiind atât de sângeroase. Acum bătăliile se dau pentru sufragii.
În schimb, politicienii și partidele lor sunt într-o continuă concurență pentru putere și supremație. Ceea ce, să recunoaștem, le asigură evoluția, și a lor și a partidelor, iar consecința logică ar trebui să fie ridicarea standardelor democrației și ale bunei guvernări. Teoretic. Practic, nu întotdeauna formațiunile politice câștigătoare la urne au reușit să-și pună în operă programele de reforme enunțate în campanii.
Revenind însă la citatul de mai sus, a se observa că nu neapărat dorința de a se pune în serviciul propriului popor a constituit mobilul cât salvarea persoanei în cauză, în cazul nostru fiind vorba de continuarea cum-necum a carierei politice. Ei, bine, tendința aceasta de personalizare a politicii, de cult al personalității, moștenit dinainte de 1989, ne face să întoarcem privirea de la situația, necesitățile, idealurile populare și să ne concentrăm doar pe viitorul politic al liderilor. Căci pentru Richard al III-lea nu viitorul poporenilor conta, ci propria viață și tronul Angliei.
Plecând de aici, să observăm că nu doar Traian Băsescu este interesat de supraviețuire politică, ci și Călin Popescu-Tăriceanu, Teodor Meleșcanu, Mircea Geoană, Victor Ponta, Monica Macovei și chiar Dan Voiculescu. I-am numit doar pe ei deoarece nu numai că doresc să-și continue drumul, dar au făcut rost și de „cai”, adică de câte un vehicul politic să-i ducă la destinație: Mișcarea Populară, ALDE, Partidul Social Romanesc, Partidul M10, Partidul Conservator, iar Victor Ponta mai meditează într-o fundație. A fi sau a nu fi.
Vehicul politic a avut și fostul ministru de interne, Gabriel Oprea, cândva cotat cu peste un milion de membri, numai că moartea polițistului Bogdan Gigina, abuzul de escorte, plagiatul, așteptarea cu mâna întinsă la PSD plus demisia lui Victor Ponta i-au surpat, probabil pentru totdeauna, cariera politică.
Deocamdată se întrevăd două strategii de supraviețuire: atacul politic, adesea pervers și pieziș, și jocul la mai multe capete. De atacat se atacă tot ce mișcă, respectivii luând atitudine încrâncenată, vocală dar și pe Facebook, chiar și atunci când nu e cazul. Ținta atacurilor este Klaus Iohannis căruia i se atribuie orice eșec, orice nerealizare a întregii clase politice, a guvernului, a justiției, a parlamentului… E semn că respectivii nu se mulțumesc cu un simplu post de senator ori deputat, ci năzuiesc mult mai sus, funcția de prim-ministru sau/și președinția.
Nu l-am exclus pe Traian Băsescu din capul listei nu fiindcă el ar fi cel mai vocal oponent al lui Iohannis, ci fiindcă pare angrenat într-un joc politic în favoarea altcuiva, bănuindu-se că ar fi vorba de MP sau Elena Udrea. Cu scopul de a-i degaja un culoar malaxorul justiției poate fi o trambulină politică extraordinară, iar protejata sa nu a renunțat, din cât se vede, la carieră politică. Nu la fel au procedat Gigi Becali, Dan Diaconescu și chiar Traian Băsescu, hărțuit cu procese pe vremea Primăriei bucureștene?
În privința jocului la mai multe capete, a se observa că partidele-vehicul nu-și precizează elementele ideologice, ele fiind partide de lider. Cât e liderul în vogă, atât ține și partidul. Se speră astfel că o combinație oportunistă cu alte formațiuni le-ar putea aduce salvarea. Evident că într-o țară unde se votează conștient astfel de partide au puține șanse. Ei mizează însă pe electoratul românesc…
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 